Cele mai importante 10 reforme ale Renaşterii

0
120
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

Răspândirea celor 95 de teze de la Wittenberg

Prima dintre cele mai importante 10 reforme ale Renaşterii – răspândite în 1517, cele 95 de teze ale lui Martin Luther, afişate pe uşa unei biserici din Wittenberg, constituie punctul de plecare al Reformei protestante în Germania. Revolta teologului este declanşată de practica vânzării de indulgenţe (documente promiţând iertarea păcatelor, contra achitării unor sume de bani) de către Biserica Catolică pentru a putea finanţa construcţia bazilicii Sfântul Petru din Roma. Luther redactează 95 de obiecţii, afirmând că doar Dumnezeu poate ierta păcatele oamenilor. Tipărite în număr foarte mare, tezele sunt condamnate printr-o bulă papală, în 1520, iar Luther este excomunicat în anul următor.

Fondarea Colegiului Franţei

În 1530, Guillaume Budé, custodele Bibliotecii Regale a lui Francisc I, îi sugerează acestuia să înfiinţeze un colegiu pentru cititorii regali. Regele avea să-i plătească pe umaniştii însărcinaţi cu predarea limbilor Antichităţii, dar şi a ştiinţelor şi artelor, discipline care lipseau din universităţi. Acest Colegiu Regal a dăinuit şi a devenit Collège de France, în 1870. De la înfiinţare, educaţia este accesibilă şi gratuită tuturor.

Înfiinţarea depozitului legal

Începând cu 28 decembrie 1537, fiecare operă scrisă sau document tipărit în Franţa trebuie să fie depozitat şi păstrat într-un exemplar la Biblioteca Naţională. Regele Francisc I este cel care pune bazele acestei instituţii fundamentale pentru viaţa culturală. Această practică fusese deja atestată de arheologi în Antichitate, la Biblioteca din Alexandria, însă, până atunci, nu avusese echivalent în Europa.

Ordonanţa de la Villers-Cotterêts

Pe 19 august 1539, Francisc I pune bazele a ceea ce avea să devină starea civilă, impunându-le parohiilor din Franţa să înregistreze în scris botezurile, şi deci naşterile. De altfel, textul stabileşte că toate actele de acest fel vor fi redactate în limba franceză, şi nu în latină. Chiar dacă vor mai exista multă vreme diferenţe între limba vorbită în nord şi cea vorbită în sud, această decizie reprezintă o primă etapă către tendinţa de unificare lingvistică a regatului.

Prima pagină a Ordonanţei de la Villers- Cotterets, promulgată în august 1539.

Conciliul de la Trento

În 1545, papa Paul al lll-lea Farnese convoacă la Trento, în Alpi, un conciliu însărcinat cu blocarea răspândirii ideilor reformatoare ale lui Luther în rândurile creştinilor europeni. Încurajat de noul ordin al iezuiţilor, el iniţiază o mişcare amplă de „contrareformă” şi implică Biserica Catolică pe o cale a schimbărilor: impune reguli stricte de comportament clerului şi reînnoieşte organizarea cultului. În ciuda eficienţei sale, această contrareformă nu face decât să sporească rivalitatea dintre catolici şi luterani.

Edictul din ianuarie

Edictul din ianuarie. În 1562, crescut de mama sa, Caterina de Medici, care intenţionează să tempereze legile împotriva protestanţilor, Carol al IX-lea semnează un text, conferindu-le acestora dreptul de a-şi practica liber cultul religios în afara oraşelor fortificate şi de a ţine adunări în case personale. Din păcate, acest text nu are efectul scontat: la Wassy, în Champagne, în timp ce surprind un grup pe cale de a participa la o predică într-un hambar, ducele de Guise şi arcaşii lui rănesc sau omoară 200 de protestanţi: acesta este începutul războaielor religioase.

Ianuarie, noul început al anului

În ianuarie 1564, un nou edict impune ca anul oficial să înceapă pe 1 ianuarie, definitiv şi irevocabil, şi nu în prima zi de Paşte, sărbătoare a cărei dată variază de la un an la altul. Pentru actele monarhice, această reformă a calendarului rupe legătura cu cronologia bisericească, însă ea permite mai ales simplificarea operaţiunilor administrative. Edictul este adoptat în 1567. Ulterior, în 1582, pentru a recupera decalajul dintre calendarul religios şi cel astronomic, papa Grigorie al lll-lea hotărăşte să treacă direct de la 4 la 15 octombrie, de unde vine şi numele calendarului gregorian, folosit încă în zilele noastre.

Edictul de la Nemours

 

În 1585, un text promulgat şi semnat la Nemours, de către Henric al lll-lea, revocă toate edictele de toleranţă faţă de protestanţi. Cultul lor este interzis. Aceştia trebuie fie să se dezică de religia lor, fie să se autoexileze. Astfel, suveranul rupe orice legătură cu regele Navarrei, viitorul Henric al IV-lea, lider al mişcării hughenoţilor şi pretendent la tronul Franţei.

Edictul de la Nantes

Promulgat în 1598, de către Henric al IV-lea, Edictul de la Nantes pune capăt anilor de război civil religios din regat.

De fapt, prin acesta se acordă drept de cult, drepturi civile şi drepturi politice protestanţilor stabiliţi în diferite zone ale regatului. Ludovic al XlV-lea revocă acest edict în 1685, forţând plecarea în exil a mai bine de 200 000 de hughenoţi. Abia în 1787, Ludovic al XVI-lea revocă Edictul de la Nantes prin Edictul de la Versailles, care va pune capăt pentru totdeauna persecuţiilor.

Proclamarea Edictului de la Nantes

Reforma monetară

Anul 1640. Odată ce contribuţiile Renaşterii ajung la maturitate, spiritul modern se răspândeşte din plin. Ludovic al Xlll-lea se hotărăşte să întărească regalitatea prin reformarea sistemului monetar şi introducerea monedei proprii. Scudul şi francul de aur sunt astfel înlocuiţi de ludovicul de aur, bătut cu efigia regelui, monedă ce va rămâne în vigoare până în 1792.

 

Informații suplimentare puteți găsi și aici.

Alte articole care v-ar putea interesa aici.

Zapping prin cultura generală, Editura Rao, Isabelle Fougère