Cele mai importante 10 descoperiri ştiinţifice

0
967
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

Atomul şl molecula

Prima dintre cele mai importante 10 descoperiri ştiinţifice – în 1814, André Marie Ampère stabileşte diferenţa dintre atomi și molecule. Cei dintâi sunt o unitate de bază. Acumulaţi, ei formează o moleculă. Doi atomi de hidrogen, care se asociază unui atom de oxigen, formează, de exemplu, molecula de apă sau H2O. Fizicianul emite, în paralel cu italianul Amadeo Avogadro, ipoteza că numărul moleculelor conţinute într-un gaz este proporţional cu volumul lui.

La originea plasticului

Chimistul şi fizicianul britanic Michael Faraday datorează descoperirea benzenului fratelui său, care muncea într-o fabrică de gaz pentru iluminat. Acesta a analizat lichidul rezidual de pe fundul sticlelor şi a descoperit o nouă hidrocarbură. Ulterior, benzenul a devenit repede un element important în sinteza numeroşilor compuşi organici, precum plasticul, solvenţii, detergenţii, parfumurile, pesticidele şi anumite medicamente.

Celula

Matthias Jakob Schleiden şi Theodor Schwann sunt cei doi fondatori ai teoriei celulare. Graţie observaţiilor lor din mediul fiinţelor vii, aceştia constată că celula este unitatea structurală şi funcţională elementară a acestora. Botanistul Schleiden este primul care arată că toate ţesuturile vegetale sunt, în întregime, compuse din celule. În 1839, fiziologul Theodor Schwann afirmă aceleaşi principii pentru ţesuturile animalelor.

Energie şi electricitate

Picture 011

Efectul Joule descrie procesul de degajare a căldurii provocat de trecerea unui curent electric printr-un material conductor, care îi opune rezistenţă. Efectul este descoperit de către fizicianul britanic James Prescott Joule şi, ulterior, face posibilă eliberarea energiei calorice pentru încălzire, de exemplu exploatând încălzirea rezistenţelor sau iluminarea cu becuri incandescente.

Învingerea durerii

Anestezia.
Până în anii 1840, medicii calmau durerea cu ajutorul unor elixiruri soporifice diverse, mai mult sau mai puţin eficiente, precum cocktailurile din opiu şi alcool. În 1842, americanul Crawford Long îi dă unuia dintre pacienţii săi să respire eter. Inovaţia sa rămâne necunoscută, însă, doi ani mai târziu, dentistul Horace Wells descoperă că şi protoxidul de azot poate să inhibe durerea. În Franţa, eterul este folosit pentru prima dată în 1847.

X sau Y

Legile eredităţii

Călugărul botanist ceh Gregor Mendel a devenit, graţie experimentelor sale de hibridizare a diferitelor tipuri de mazăre, părintele geneticii. Pe parcursul lucrărilor sale, acesta scrie „Aşa-zisele legi ale lui Mendel”, care definesc maniera în care genele se transmit din generaţie în generaţie. El concluzionează că nu trăsăturile sunt cele care se transmit, ci altceva, pe care el îi numeşte „factori” şi pe care Wilhelm Johannsen îi denumeşte, cu aproape 50 de ani mai târziu, „gene”.

Un material bun la toate

Plasticul. În anii 1860, inventatorul britanic Alexander Parkes, care este interesat de nitratul de celuloză, reuşeşte să obţină, graţie unui amestec de alcool, de camfor şi de ulei de ricin, un nou material, cu calităţi extrem de promiţătoare, având capacitatea de a putea fi folosit atât sub formă rigidă, cât şi sub formă flexibilă. Rezistent la apă, plasticul poate fi colorat şi chiar modelat. Parks numeşte acest material parchezină şi îl prezintă la Expoziţia internaţională de la Londra, din 1862: aşa se naşte prima formă a plasticului celuloid.

Nobel şi dinamita

Dinamita este inventată de Alfred Nobel graţie unui compus uleios, toxic şi foarte exploziv: nitroglicerina. Pentru a face acest produs mai puţin nociv, el îl amestecă cu pulbere de diatomită, apoi îl modelează sub formă de batoane, învelite în hârtie.
Aşa se naşte dinamita.

Lupta împotriva turbării

În 1880, Louis Pasteur le injectează din greşeală unor pui o tulpină veche, cauzatoare de holeră la pasări. El îşi dă seama că, dacă sunt injectate de două ori cu acea bacterie, păsările nu se mai îmbolnăvesc deloc. Aşadar, prima injecţie le protejează şi aşa descoperă el principiul vaccinării, stabilit anterior de Edward Jenner, în 1796. În 1885, Pasteur, care se hotărăşte să repete aceeaşi experienţă pe om, îngrijeşte un tânăr alsacian muşcat de un câine turbat, injectându-i culturi ale virusului rabic. Tânărul este salvat şi, asemenea lui, ulterior, un tânăr păstor din Jura. Cincisprezece luni mai târziu, mai bine de 2 500 de bolnavi aveau să fie vaccinaţi împotriva turbării.

Epoca telecomunicaţiilor

Undele hertziene

Inginerul şi fizicianul german Heinrich Rudolph Hertz studiază propagarea undelor electromagnetice, făcând să treacă energia dintr-un circuit la altul fără ajutorul niciunui fir conductor. În 1886, graţie unui oscilator, acesta izbuteşte să atingă frecvenţe înalte şi reuşeşte nu doar să evidenţieze undele radio, ci şi să stabilească faptul că ele au aceleaşi proprietăţi ca lumina. Moare înainte de descoperirea uneia dintre cele mai revoluţionare aplicaţii ale revelaţiei sale: radiofonia.

 

Informații suplimentare puteți găsi și aici.

Zapping prin cultura generală, Editura Rao, Isabelle Fougère