Cele mai importante 10 date ale Revoluţiei

0
92
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

Deschiderea lucrărilor Stărilor Generale

Prima dintre cele mai importante 10 date ale Revoluţiei – pe 5 mai 1789 lucrările Stărilor Generale se deschid la Versailles; acestea adună cele trei categorii sociale: nobilimea, clerul şi starea a treia (burghezia). Este prima oară, după 1614, când un rege le convoacă. Reformarea regatului se impune urgent, precum şi găsirea unor soluţii pentru o criză economică fără precedent. În timp ce nobilimea şi clerul ţin morţiş la prerogativele lor, reprezentanţii stării a treia sunt hotărâţi să ducă la îndeplinire aspiraţiile profunde ale poporului care le-a trimis în adunare: restrângerea puterilor regelui, diminuarea drepturilor senioriale şi a impozitelor percepute de Biserică, instaurarea suveranităţii naţionale…

Jurământul din Sala Jeu de Paume


20 iunie 1789
Decepţionaţi că Stările Generale nu au rezolvat niciuna dintre reformele aşteptate, reprezentanţii stării a treia, cărora li se alătură membrii clerului şi ai nobilimii liberale, proclamă Adunarea naţională, pe 17 iunie. Jacques Necker hotărăşte ca dezbaterile să se desfăşoare cu uşile închise, drept care Adunarea se reuneşte în sala Jeu de Paume, de la Versailles, şi jură să nu se dizolve până când nu va redacta o nouă Constituţie a regatului. Această Adunare „constituantă” îşi va continua lucrările până pe 3 septembrie 1791.

A căzut Bastilia!

A treia dintre cele mai importante 10 date ale Revoluţiei – 14 iulie 1789.
Căderea Bastiliei marchează începutul Revoluţiei. Poporul din Paris ia cu asalt închisoarea regală unde, conform unor zvonuri, puterea, care plănuia o intrare în forţă în capitală, ar fi ascuns rezervele de praf de puşcă. Fosta fortăreaţă, simbol al arbitrarului regal, cade, cu preţul a o sută de vieţi şi cu ajutorul a două divizii ale Gărzii franceze, care se aliaseră cu insurgenţii. Jourdan de Launay, guvernatorul Bastiliei, este decapitat şi capul lui, înfipt în vârful unei ţepe, este purtat pe străzi.

„Pâine!”


Pe 4 pe 5 octombrie 1789 aproape 8 000 de parizieni mărşăluiesc înspre Versailles, nemulţumiţi de nivelul lor de trai şi de foamete (transportul grâului suferă de pe urma lipsei de securitate) şi înarmaţi cu ţepi şi furci. Regele primeşte o delegaţie, însă protestatarii se instalează în faţa castelului, după care, ca urmare a unor încăierări, dau năvală în apartamentele reginei. Generalul La Fayette îl convinge pe rege să se întoarcă la Paris, aşa cum cere poporul, şi să ratifice Declaraţia drepturilor omului şi ale cetăţeanului. Familia regală, urmată de Adunare, părăseşte definitiv Palatul Versailles şi se instalează în Palatul Tuileries, la Paris.

 

Fuga regelui

20 iunie 1791
Încă din timpul nopţii, Ludovic al XVI-lea fuge din capitală, însoţit fiind de regină, de cei doi copii ai lor, de sora regelui şi de o guvernantă. După o perioadă în care a fost de comun acord cu Adunarea Constituantă, regele refuză să modifice politica religioasă, în timp ce revoluţionarii doresc să impună clerului Constituţia civilă. Ludovic al XVI-lea se hotărăşte atunci să se alăture armatei marchizului de Bouille, însă planurile de fugă sunt compromise şi familia regală este arestată la Varennes-en-Agonne. Adus la Tuileries şi pus sub supraveghere, regele este suspendat din funcţie. Mai târziu, va fi detronat ca urmare a insurecţiei din 10 august 1792.

 

Declar război!


Pe 20 aprilie 1792, în faţa pericolului care pluteşte în aer şi ameninţă monarhiile vecine, Adunarea legislativă declară război „regelui Boemiei și Ungariei”, adică Austriei. Cinci zile mai târziu, Rouget de Lisle compune Cântecul de război al armatei Rinului. La Marsilia (fr. Marseille), unde voluntarii se pregătesc să cucerească Parisul pentru a combate invazia, sunt distribuite manifeste cu cântecul patriotic. Federaţii îl intonează pe parcursul călătoriei şi la intrarea în capitală. De aici îi vine şi numele de Marseilleza.


Rouget de Lisle intonează pentru prima dată, pentru baronul Dietrich, cântecul pe care l-a compus.

Masacrele din septembrie


7 septembrie 1792. Veştile proaste despre războiul împotriva Austriei şi teama de un complot regalist împotriva Revoluţiei duc la naşterea unui sentiment de nelinişte, apoi de furie, care, începând cu 2 septembrie, se transformă într-un val de violenţe fără precedent. Timp de mai multe zile, sanculoţii se precipită în închisori pentru a-i masacra pe aristrocraţii şi pe „duşmanii Republicii” închişi aici. În urma Masacrelor din Septembrie mor aproape 1 500 de victime.

Regele a murit!

21 ianuarie 1793.
În Piaţa Revoluţiei din Paris (actualmente Piaţa Concordiei), Ludovic al XVI-lea este ghilotinat. El este condamnat de Convenţie, constituită în tribunal, pentru înaltă trădare, înşelarea adunării, tentativă de fugă şi complot cu străinii. Moartea sa este votată în unanimitate.
Pe 16 octombrie, regina Maria Antoaneta urcă, la rândul ei, pe eşafod.


Regele Ludovic al XVI-lea urcă pe eşafod.

Începuturile terorii

17 septembrie 1793. Pentru a putea face faţă răscoalei din regiunea Vendeea şi pericolelor care ameninţă Revoluţia, Convenţia votează „legea suspecţilor”, ce permite arestarea arbitrară a tuturor celor care, „fie prin comportament, fie prin relaţiile lor ori prin afirmaţiile lor […], s-au arătat partizani ai tiraniei sau federalismului şi duşmani ai libertăţii”.

Directoratul


10 Anul 1795. Regimul Terorii şi excesele sângeroase ale Tribunalului revoluţionar se încheie odată cu căderea lui Robespierre, pe data de 9 Thermidor (27 iulie 1794). Republica încearcă o nouă formă de guvernare, capabilă să menţină realizările Revoluţiei. Constituţia din anul al lll-lea este proclamată pe 22 august. Aceasta stabileşte instituţii care să evite dictatura şi împarte puterea executivă între cinci Directori.

 

Informații suplimentare puteți găsi și aici.

Alte articole care v-ar putea interesa aici.

Zapping prin cultura generală, Editura Rao, Isabelle Fougère