Cele mai importante 10 bătălii

0
149

Un prinţ de sânge împotriva spaniolilor

Prima dintre cele mai importante 10 bătălii – Rocroi este prima victorie a lui Ludovic al XlV-lea, care, la doar 4 ani, îi succede pe tron tatălui său. Războiul de Treizeci de Ani face ravagii încă din 1618, punându-i faţă în faţă pe Habsburgi, în frunte cu Filip al IV-lea al Spaniei, şi Coroana Franţei, reprezentată de prinţul de Conde. Armata spaniolă a Flandrei, care asediază Rocroi se confruntă cu armata franceză în Picardia. Aceasta din urmă vrea să le taie calea duşmanilor, blocând drumul din nord în direcţia Parisului, însă cavaleria franceză izgoneşte infanteria spaniolă. După această bătălie, Sfântul Imperiu Roman de Naţiune Germană şi Spania pierd teritorii peste tot în Europa.

Bătălia de la Rocroi dintre armata spaniolă şi armata franceză, comandată de Marele Conde (1643).

Marele Turenne

Pe 5 ianuarie 1675, la Turckheim, în Alsacia, în plin război cu Olanda, Turenne, unul dintre cei mai mari colonei ai lui Ludovic al XlV-lea, concepe genialul plan de război împotriva armatei austro- brandenburgice, condusă de Frederic Wilhelm de Brandeburg. Strateg fără pereche, acesta atacă iarna, luându-şi duşmanul prin surprindere, reuşind astfel să ajungă până la munţii Vosgi. În egală măsură, Turenne face dovada unei tactici remarcabile, deoarece, înaintea bătăliei, dispune înfiinţarea de brutării în drumul trupelor pentru a le asigura subzistenţa!

Asediul Semilunei

Bătălia de la Viena pune capăt celui de-al doilea asediu otoman asupra oraşului. În 1683, capitala Imperiului Habsburgic este eliberată in extremis, după 59 de zile tensionate, de o armată de 65 000 de oameni, comandată de regele polonez loan al lll-lea Sobieski şi de ducele Carol de Lorena. Armata traversează malul drept al Dunării pentru a-i surprinde pe otomani pe dealul Kahlenberg, la vest de Viena. Acesta este începutul cuceririlor făcute de Habsburgi pe teritoriile Ungariei şi ale Croaţiei. În ziua următoare asediului, un brutar face pentru prima dată croasanţi (cornuri în formă de semilună), simbolul otomanilor!

Rio in mâinile unui corsar din Saint Malo!

Prădarea oraşului Rio! Acţiunea este temerară. În 1711, din ordinul lui Ludovic al XlV-lea, Duguay-Trouin, corsar din Saint Malo, atacă oraşul brazilian, până atunci invincibil, deţinut de portughezi, duşmanii Franţei în Războiul de Succesiune cu Spania. Pornit la atac cu vreo cincizeci de corăbii, Duguay-Trouin ia oraşul cu asalt pe 21 septembrie 1711. Cele două corăbii ale sale, Briliant şi Marş, bombardează garnizoana. Rio este capturat şi prădat. Navele se întorc în Franţa încărcate cu aur şi cu mărfuri scumpe, însă, în urma unei furtuni, jumătate din pradă se scufundă în mare.

 

Francezii contra lui Wilhelm de Orania

Țările de Jos spaniole reprezintă cel mai mare câmp de luptă terestru din războiul dintre Liga de Augsburg, formată din Sfântul Imperiu Roman de Naţiune Germană şi Spania, condusă de Wilhelm de Orania, şi armata franceză, aliată cu otomanii. În 1692, trupele lui Ludovic al XlV-lea iau cu asalt oraşul Namur (în Belgia de astăzi), asediu ce durează o lună întreagă. Regele se deplasează personal pentru a asista la manevrele conduse de inginerul-şef Vauban. Oraşul capitulează pe 30 iunie 1692, însă este recâştigat de Ligă trei ani mai târziu.

 

Victoria nesperată

În 1712, bătălia de la Denain, aproape de Valencia, reprezintă un punct de cotitură în Războiul de Succesiune cu Spania, care, timp de unsprezece ani, confruntă Franţa cu Spania aliată cu mai multe puteri europene (Anglia, Provinciile Unite, Austria, Sfântul Imperiu Roman de Naţiune Germană şi Portugalia). După o serie de înfrângeri franceze, mareşalul de Villars obţine o victorie împotriva trupelor imperiale şi olandeze. Victoria permite negocierea unei păci avantajoase, precum şi instalarea, după cum dorea Ludovic al XlV-lea, a nepotului său, Filip al V-lea şi a dinastiei de Burbon la Madrid.

„Domnilor englezi, trageţi primii!”

Fontenoy (actuala Belgie), aproape de oraşul Tournai, asediat de Franţa, a fost teatrul unei bătălii decisive în Războiul de Succesiune al Austriei (1740-1748). Mulţumită artileriei puternice, trupele lui Ludovic al XV-lea, conduse de mareşalul Mauriciu de Saxa, ies victorioase în faţa trupelor anglo-olandeze, conduse de ducele de Cumberland. O victorie care îi înlesneşte Franţei cucerirea Ţărilor de Jos şi din care istoria păstrează amintirea afirmaţiei mareşalului francez: „Domnilor, puteţi să trageţi!” reluată apoi ca „Domnilor englezi, trageţi primii!”

 

O bătălie pe furtună

Bătălia Cardinalilor se desfăşoară în timpul Războiului de Şapte Ani (1756-1763), conflict care opune, într-un joc cu alianţe schimbătoare, marile puteri europene, respectiv Franţa şi Anglia. Bătălia îşi datorează numele recifelor din golful Quiberon, în apele căruia vasele franceze, prinse într-o furtună, au eşuat. Flota lui Ludovic al XV-lea, comandată de către De Conflans, subminată de lipsa efectivelor, se strânge acolo pentru a pregăti invadarea Marii Britanii. Este atacată şi învinsă de Marina Regală, aflată la ordinele amiralului Fiawke. Nu îşi mai revine după acest episod.

 

Canada englezilor

Înfiinţat de Champlain în 1608, sediu al administraţiei coloniale a Noii Franţe, Quebec este acaparat de englezii generalului Wolfe după trei luni de luptă. Oraşul, guvernat de Vaudreuil, bombardat şi înfometat, capitulează pe 13 septembrie 1759, după înfrângerea suferită în bătălia de pe Câmpul lui Abraham. În anul următor, Montreal cade, la rândul său, în mâinile englezilor. La sfârşitul acestui „prim război mondial”, care s-a desfăşurat pe apele tuturor mărilor lumii, Franţa pierde definitiv Canada.

 

Pe drumul spre independență

În 1781, cucerirea oraşului Yorktown din Virginia marchează declinul Angliei în Războiul de Independenţă al Statelor Unite (1775-1783). De partea răsculaţilor americani, conduşi de generalul Washington, francezii, în frunte cu Rochambeau, se alătură victoriei. Flota franceză blochează portul, în timp ce trupele franco- americane încercuiesc oraşul asediat. După douăzeci şi una de zile de luptă, lordul Cornwallis şi un sfert din trupele britanice angajate în război se predau.

Rănit la pântec în bătălia de pe Câmpul lui Abraham, pe 14 septembrie 1759, marchizul de Montcalm este adus la Québec.

Informații suplimentare puteți găsi și aici.

Alte articole care v-ar putea interesa aici.

Zapping prin cultura generală, Editura Rao, Isabelle Fougère