Când Isac a îmbătrânit şi i s-au înceţoşat ochii încât nu mai putea vedea, l-a chemat pe Esau, fiul său cel mare, şi i-a spus: „Fiule!“ şi el i-a răspuns: „Iată-mă!“
I-a spus: „Iată, eu sunt bătrân şi nu ştiu ziua în care am să mor. Ia-ţi, deci, uneltele, tolba şi arcul, ieşi în câmp şi adu-mi nişte vânat. Fă-mi mâncăruri gustoase, cum îmi plac mie, şi adu-mi-le să le mănânc, ca să te binecuvântez înainte să mor.“
Rebeca însă a auzit cuvântul lui Isac către Esau, fiul său. Esau a plecat la câmp ca să vâneze şi să aducă vânat. Iar Rebeca i-a spus fiului ei Iacob: „Iată, l-am auzit pe tatăl tău zicându-i fratelui tău Esau: «Adu-mi vânat şi fă-mi mâncăruri gustoase şi voi mânca şi te voi binecuvânta în faţa Domnului, înainte să mor.»
Iar acum, fiule, ascultă-mă cu privire la ce îţi poruncesc: du-te la turmă şi adu-mi de acolo doi iezi frumoşi şi voi face din ei mâncăruri gustoase pentru tatăl tău, aşa cum îi plac lui. Le vei duce apoi tatălui tău să le mănânce, ca să te binecuvânteze înainte să moară.“
Iacob i-a spus mamei sale, Rebeca: „Uite, fratele meu Esau este păros, iar eu am pielea netedă. Poate că mă va pipăi tata şi va socoti că-mi bat joc de el şi voi aduce asupra mea blestem, şi nu binecuvântare.“
Mama lui însă i-a spus: „Asupra mea să cadă blestemul tău, fiule! Ascultă-mă numai şi du-te să-mi aduci.“ El s-a dus să-i ia şi i-a adus mamei sale, iar mama sa a făcut mâncăruri gustoase, cum îi plăceau tatălui său.
Şi a luat Rebeca cele mai frumoase veşminte ale lui Esau, fiul său cel mare, pe care le avea în casă, şi l-a îmbrăcat cu ele pe Iacob, fiul său cel mic; şi cu piei de ied i-a îmbrăcat mâinile şi părţile goale ale gâtului. Şi a pus mâncarea şi pâinea pe care le făcuse în mâna fiului său Iacob.
El a intrat la tatăl său şi i-a zis: „Tată!“, iar el a zis: „Iată-mă! Cine eşti tu, fiule?“ Iacob i-a zis tatălui său: „Sunt Esau, întâiul tău născut. Am făcut aşa cum mi-ai spus; scoală-te, şezi şi mănâncă din vânat, rogu-te, ca să mă binecuvântezi.“
Isac i-a spus fiului său: „Cum de l-ai găsit atât de repede, fiule?“ El a răspuns: „Domnul, Dumnezeul tău, mi l-a scos înainte.“
Atunci Isac i-a zis lui Iacob: „Apropie-te să te pipăi, fiule, ca să văd dacă tu eşti Esau, fiul meu, sau nu.“
Iacob s-a apropiat de Isac, tatăl său, şi acesta l-a pipăit şi a zis: „Glasul este glasul lui Iacob, însă mâinile sunt mâinile lui Esau.“
Şi nu l-a recunoscut, pentru că mâinile îi erau păroase ca mâinile lui Esau, fratele lui, şi l-a binecuvântat. Şi i-a zis: „Tu eşti fiul meu Esau?“ El a răspuns: „Eu sunt.“ Atunci i-a zis: „Adu-mi să mănânc din vânat, fiule, ca să te binecuvânteze sufletul meu!“
Şi i-a adus şi el a mâncat, apoi i-a dat vin şi a băut. Şi i-a zis tatăl său, Isac: „Apropie-te şi sărută-mă, fiule!“ El s-a apropiat şi l-a sărutat şi Isac a simţit mirosul veşmintelor şi l-a binecuvântat zicând:
„Iată, mirosul fiului meu e ca mirosul unui câmp pe care l-a binecuvântat Domnul!
Să-ţi dea Dumnezeu din rouă cerului şi din grăsimea pământului grâne multe şi vin!
Să-ţi slujească popoare şi să se plece înaintea ta neamuri!
Să fii mai mare peste fraţii tăi şi să se plece înaintea ta fiii mamei tale!
Cine te blestemă să fie blestemat, iar cine te binecuvântează să fie binecuvântat!“
După ce a sfârşit Isac să-l binecuvânteze pe Iacob şi Iacob tocmai ieşise din faţa lui Isac, tatăl său, Esau, fratele său, a venit de la vânătoare. A făcut şi el mâncăruri gustoase, le-a adus tatălui său şi i-a spus: „Să se scoale tatăl meu şi să mănânce din vânatul fiului său, ca să mă binecuvânteze sufletul tău!“
Isac, tatăl său, i-a spus: „Cine eşti tu?“ El a zis: „Sunt fiul tău întâi născut, Esau.“
Isac a fost cuprins de tremur cumplit şi a zis: „Atunci cine este acela care a prins vânat şi mi l-a adus şi eu am mâncat din tot înainte să vii tu şi eu l-am binecuvântat şi binecuvântat va fi?“
Când a auzit Esau cuvintele tatălui său, a scos un strigăt mare, s-a amărât din cale-afară şi i-a spus tatălui său: „Binecuvântează-mă şi pe mine, tată!“
Acesta a răspuns: „Fratele tău a venit cu viclenie şi ţi-a luat binecuvântarea.“ A zis: „Oare pentru că numele lui se cheamă Iacob m-a înşelat el de două ori? Mi-a luat dreptul de întâi născut, iar acum mi-a luat binecuvântarea!“
Şi a mai zis: „Oare nu ai păstrat şi pentru mine o binecuvântare?“
I-a răspuns Isac lui Esau zicându-i: „Iată, l-am pus mai-mare peste tine şi pe toate rudele sale i le-am dat ca slujitori şi l-am sprijinit cu grâu şi cu must: ce să fac aşadar pentru tine, fiule?“
Esau i-a spus tatălui său: „Oare o singură binecuvântare ai, tată? Binecuvântează-mă şi pe mine, tată!“
Şi Esau a ridicat glas şi a plâns. Atunci Isac, tatăl său, i-a răspuns: „Iată, departe de grăsimea pământului va fi sălăşluirea ta şi departe de rouă cerurilor de sus; din sabia ta vei trăi şi îl vei sluji pe fratele tău, dar, când vei umbla hoinar, vei sfărâma jugul lui de pe grumazul tău.“
Esau i-a purtat duşmănie lui Iacob pentru binecuvântarea pe care o primise de la tatăl lui şi Esau şi-a zis în sinea sa: „Aproape sunt zilele de bocet pentru tatăl meu, şi-l voi ucide pe fratele meu Iacob.“
Rebecăi i s-au vestit cuvintele fiului ei cel mare, Esau, şi ea a trimis să-l cheme pe Iacob, fiul ei cel mic, şi i-a spus: „Iată, Esau, fratele tău, se mângâie cu gândul că te va ucide. Şi acum, fiule, ascultă de glasul meu: scoală-te şi fugi la Laban, fratele meu, în Haran, şi stai cu el o vreme, până când se va potoli furia fratelui tău. Când se va potoli mânia fratelui tău împotriva ta şi va uita ce i-ai făcut, voi trimite şi te voi lua de acolo. De ce să rămân lipsită de voi amândoi într-o singură zi?“ (Geneză 27,1-45)
„Cele mai frumoase povestiri din Biblie”, traduse din ebraică, aramaică și greacă veche de Monica Broşteanu şi Francisca Băltăceanu. Editura Humanitas, 2003
