Cele mai aprinse 10 dispute ale secolului XX

0
91

O nouă industrie

Prima dintre cele mai aprinse 10 dispute ale secolului XX: constructorul american de automobile Henry Ford a revoluţionat lumea industrială lansând construcţia de automobile în serie pe linii de montaj şi oferindu-le muncitorilor salarii ridicate. Această metodă, care a favorizat consumul în masă, l-a inspirat în Franţa pe André Citroën, cel care a înfiinţat, începând cu 1919, imperiul său de automobile conform acestui model, acumulând o avere colosală graţie fabricării primelor maşini „populare”, accesibile tuturor.

„O victorie obţinută prin violenţă este egală cu o înfrângere.”

Între 1928 şi 1948, Mohandas Karamchand Gandhi a condus India spre independenţă graţie principiului de nesupunere civilă nonviolentă împotriva coloniştilor britanici. Ghid spiritual şi susţinător al drepturilor civile, Mahatma („Marele Suflet”) nu reuşeşte totuşi să oprească confruntările dintre hinduşi şi musulmani şi separarea Indiei de Pakistan, în 1947. Este asasinat în 1948, de un fanatic hindus.

E = MC2

Albert Einstein avea doar 25 de ani când zdruncina din temelii lumea fizicii cu teoria relativităţii, publicată sub forma mai multor articole, în 1905. Conform ecuaţiei E = mc2, energia unui corp este egală cu masa sa înmulţită cu viteza luminii la pătrat. Cercetările sale asupra naturii discontinue a luminii şi electrodinamicii corpurilor în mişcare deschid calea mecanicii cuantice. Laureat cu Premiul Nobel pentru Fizică în 1921, omul de ştiinţa devine apatrid, în 1933, fiindu-i răpită naţionalitatea de către nazişti din pricina iudaismului său. Din Statele Unite, ţara în care este expatriat, Einstein militează fără încetare împotriva ameninţării nucleare.

„Chipul Franţei” (André Malraux)

Jean Moulin este figura emblematică a Rezistenţei franceze împotriva ocupaţiei naziste, cel căruia generalul de Gaulle i-a încredinţat misiunea de a organiza Rezistenţa, unificând diferitele mişcări şi reţele existente deja. Paraşutat din Londra în Franţa în 1942, Moulin creează CNR (Consiliul Naţional al Rezistenţei), al cărui conducător devine. Arestat în 1943, torturat, moare fără să trădeze pe nimeni. Osemintele lui sunt aduse la Pantheon în 1964, moment în care André Malraux a ţinut un discurs emoţionant. Printre camarazii săi de luptă ce dăinuie în memoria colectivă se află Pierre Brossolette, Jean Rol-Tanguy, Lucie şi Raymond Aubrac, Geneviève de Gaulle-Anthonioz, Jean Zay sau Germaine Tillion.

Părintele Vietnamului

Hô Chi Minh simbolizează lupta împotriva imperialismului francez şi american şi e întemeietorul Partidului Comunist dini Indochina, care şi-a condus ţara spre independenţă. Întors în Vietnam în 1941, după un exil de 30 de ani, Ho Chi Minh proclamă Republica şi începe Primul Război de Independenţă, care duce la împărţirea țării între Nord, unde îşi instalează locotenenţii, şi Sud, proamerican. Conducătorul unui stat divizat în două, acesta instituie structuri democratice. Din 1965, la mai bine de 70 de ani, Ho Chi Minh susţine un al doilea război, în care americanii sunt ţinuţi peloc. Moare în 1969, cu şase ani înainte de pătrunderea Vietnamului în Saigon, rebotezat Oraşul Ho Chi Minh.

„Părinţii Europei”

Robert Schuman și Jean Monet sunt cele două figuri care au pus bazele Declaraţiei de Independenţă de la 9 mai 1950, considerată textul fondator de drept al construcţiei europene. La cinci ani de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, ministrul Afacerilor Externe şi primul comisar în funcţie propun o normă comună pentru producţiile de cărbune şi oţel germane şi franceze. În aprilie 1952, Tratatul de la Paris dă naştere Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECA), prima etapă către Tratatul de la Roma, embrionul economic al Europei de astăzi, ce reunea Franţa, Italia, Republica Federală Germană, Belgia, Luxemburg şi Ţările de Jos.

„Deschideţi graniţele!”

Papa Ioan Paul al II-lea

La fel ca papa Ioan al XXIII-lea (Angelo Giuseppe Roncalli), papa Ioan Paul al II-lea (Karol Wojtyla) a fost canonizat, în 2014, de către papa Francisc. Aceste două figuri ale catolicismului au marcat puternic secolul XX, atât din punct de vedere spiritual, cât şi politic. În 1962, la organizarea Conciliului, papa Ioan al XXIII-lea a deschis Biserica lumii moderne şi a lăsat în urmă imaginea unui om apropiat de credincioşii săi. loan Paul al ll-lea, primul papă polonez din istorie, a răspândit cuvântul lui Dumnezeu pe toate continentele. Propagator al ideii universalităţii, acesta este primul reprezentant religios creştin care afost primit în lumea musulmană.
Papa loan Paul al ll-lea va avea o influenţa considerabilă asupra popoarelor din Europa de Est, aflată pe atunci în plin Război Rece.

Revoluţionarul

Luptător de gherila cubanez de origine argentiniană, Ernesto Guevara a reprezentat, încă din anii ’60, un simbol mondial al revoluţiei. Medic de profesie, având convingeri marxiste, Guevara străbate America Latină cu motocicleta înainte de a se alătura mişcării revoluţionare conduse de Fidel Castro. După căderea lui Batista, în 1959, Guevara ocupă mai multe poziţii în guvernul cubanez, după care se hotărăşte să răspândească el însuşi ideile revoluţionare. Străduindu-se să stabilească o strategie de lupta antiimperialistă, „Che” exercită o influenţă considerabilă în America Latină, unde dezvoltă nuclee revoluţionare. Tot el organizează şi dirijează războiul de gherila bolivian, în 1966, înainte de a fi capturat şi executat.

Visul lui Martin Luther King

Pastorul Martin Luther King este unul dintre cei mai mari lideri pacifişti ai luptei pentru recunoaşterea drepturilor civice ale negrilor în Statele Unite. În 1963, în timpul unui marş nonviolent spre Washington, Luther King ţine un discurs care face istorie: „Am un vis, şi anume ca într-o zi, până dincolo de Georgia, Mississippi şi Alabama, fiii foştilor sclavi şi fiii foştilor stăpânitori vor putea trăi împreună ca fraţii”. Lupta este anevoioasă, dar visul său începe să prindă contur: în 1964, Legea Drepturilor Civile, semnată de preşedintele Lyndon Baines Johnson, denunţă ca fiind ilegală orice formă de discriminare din cauza naţionalităţii, a culorii, a religiei, a sexului sau a originii. Segregarea din locurile publice avea să fie, de aici înainte, interzisă. În acelaşi an, Luther King primeşte Premiul Nobel pentru Pace. Patru ani mai târziu, este asasinat, în plina campanie de propagandă împotriva Războiului din Vietnam.

„Speranţa este o stare de spirit”

Asemenea polonezului Lech Walesa (1943), cehul Václav Havel aparține generaţiei de dizidenţi din ţările Europei de Est, ajunşi la putere după căderea Zidului Berlinului. După ce a militat în cadrul grupului Carta 77 şi a fost trimis de nenumărate ori în închisoare, Havel preia conducerea Revoluţiei de Catifea, care, în 1989, pune capăt regimului comunist. Este ales în fruntea Republicii Federale Cehe şi Slovace; ulterior, după separarea celor două ţări, acesta este ales preşedintele Republicii Cehe, între 1993 şi 2003.

Informații suplimentare puteți găsi și aici.

Alte articole care v-ar putea interesa aici.

Zapping prin cultura generală, Editura Rao, Isabelle Fougère