Cele dintâi 10 mari civilizaţii

Splendidul Babilon

Prima dintre cele dintâi 10 mari civilizaţii – civilizaţia mesopotamiană este cea mai veche civilizaţie din istorie. „Ţara dintre cele două fluvii”, Sumer pentru locuitorii săi, a fost întemeiată în mileniul al IV-lea î.Hr. şi îşi întindea hotarele între Tigru şi Eufrat, pe teritoriul Irakului de astăzi. Imperiul a rezistat mai bine de 3000 de ani.

Nenumărate invenţii importante precum scrierea, sistemele de irigare şi plugul au fost create aici.

Printre vestigiile care ne-au parvenit se numără o stelă (un pilastru) de peste doi metri înălţime, pe care este gravat un text juridic în limba akkadiană, Codul lui Hammurabi (rege învingător, care a domnit peste Sumer între 1792 şi 1750 î.Hr.), păstrată astăzi la Muzeul Luvru. Dintre moştenirile pierdute în timp trebuie amintite Grădinile Suspendate ale Babilonului şi Turnul Babel, construite de regele Nabucodonosor al ll-lea.

Darul Nilului

A doua dintre cele dintâi 10 mari civilizaţii – Egiptul Antic era o civilizaţie fluvială, care trăia în ritmul revărsărilor Nilului, acesta asigurându-le oamenilor recolte bogate. Această civilizaţie a luat fiinţă în jurul anului 2800 î.Hr. şi a dăinuit până la venirea romanilor, în anul 30 î.Hr. Cultura se remarcă printr-un avansat sistem de scriere propriu, hieroglifele, un sistem politic la baza căruia se află faraonul, considerat sacru, o armată puternică şi o reţea eficientă de funcţionari. Constructori ai piramidelor, egiptenii dezvoltă o artă eminamente religioasă, care fascinează încă şi astăzi, după 2 000 de ani.

Arta bronzului

A treia dintre cele dintâi 10 mari civilizaţii – civilizaţia minoică s-a dezvoltat în Creta şi în insula Santorini, între 2700 şi 1200 î.Hr., luându-şi numele de la legendarul rege Minos. Vestigiile palatului din Cnossos, în Creta, stau mărturie a prosperităţii agricultorilor săi, care s-au remarcat prin cultivarea de cereale, de viţă-de-vie şi de măsline. Civilizaţia minoică a fost printre primele culturi care au prelucrat bronzul. Observarea naturii şi libertatea de exprimare sunt trăsături care caracterizează arta picturală. Mai multe astfel de fresce au rezistat până în zilele noastre şi sunt adăpostite la Muzeul Iraklion: o maimuţă, scene de lupte cu tauri, scene de box la Cnossos, o procesiune funerară pe sarcofagul de la Hagia Triada.

Hegemonia culturală greacă

 

 

 

 

 

A patra dintre cele dintâi 10 mari civilizaţii – civilizaţia greacă îşi are debuturile pe la 1600 î.Hr., în perioada în care elenii se instalează pe teritoriile care vor deveni mai târziu Grecia, formând astfel Imperiul Micenian. Oraşele rivale care o constituiau – Atena, Sparta şi Teba – s-au unit împotriva perşilor pe parcursul războaielor medice, după care şi-au întins stăpânirea spre vest. În secolul al V-lea, Atena lui Pericle funcţionează după modelul „democratic”, iar civilizaţia greacă devine stăpâna mărilor.
Influenţa acestei civilizaţii a fost decisivă în toată Europa, drept care un mare număr de culturi, printre care şi cea franceză, se laudă cu împrumuturi lexicale având ca sursă etimologică greaca veche.


Reconstituire a presupusei înfăţişări a Acropolei din Atena, în secolul al V-lea î.Hr.

Umbra romanilor


A cincea dintre cele dintâi 10 mari civilizaţii – în secolul al Vll-lea î.Hr., civilizaţia etruscă prosperă în special în regiunile italiene ale Toscanei şi ale provinciei Latium, înainte de a fi absorbită de Imperiul Roman, în anul 90 î.Hr. Etruscii dispuneau pe atunci de o flotă puternică. Aceasta le concura pe cea a grecilor şi pe cea a cartaginezilor în cucerirea Mediteranei. În civilizaţia etruscă, femeile sunt aproape egale în drepturi cu bărbaţii, iar morţii sunt îngropaţi în tumuli (movile de pământ) la intrarea în oraşe. Câteva necropole, precum Cerveteri, au fost păstrate până în zilele noastre.

Toate drumurile duc la Roma

A șasea dintre cele dintâi 10 mari civilizaţii – Roma. Deşi legendele îl confirmă pe Romulus ca fiind fondator al Cetăţii Eterne în anul 753 î.Hr., arheologii datează întemeierea acesteia la începutul secolului al Vl-lea î.Hr. Sub autoritatea unui model cultural, politic şi religios grec, în anul 509 î.Hr. este instaurată republica romană. În secolul al lll-lea î.Hr., Roma acaparează toată Peninsula Italică. În secolul al ll-lea î.Hr., Cartagina, Grecia, Asia Mică şi Spania trec sub autoritatea Republicii Romane.

În secolul I î.Hr., Orientul Apropiat, Egiptul Cleopatrei şi Galia sunt, de asemenea, cucerite.

Toate bogăţiile teritoriilor ocupate alcătuiesc averea Romei, elementul constant al celei mai mari entităţi politice din istorie, care influenţează lumea mediteraneeană în domeniul lingvistic (prin limba latină), cultural şi religios. Începând cu anul 395, Imperiul este despărţit în două. Popoarele germanice profită de această şubrezire şi preiau puterea în partea occidentală. În anul 476, Imperiul Roman de Apus nu mai există: ostrogoţii stăpânesc Italia, francii Galia, vizigoţii Spania, vandalii Africa, iar anglii şi saxonii actuala Mare Britanie, înfiinţând noi regate.

Patrician roman (sec. I î.Hr.)

Cultele druidice

A șaptea dintre cele dintâi 10 mari civilizaţii – celții sunt atestaţi pentru prima oară în mileniul al ll-lea î.Hr., în jumătatea de sud a Germaniei Occidentale, fie în apropierea gurilor Rinului (goideli), fie de-a lungul Dunării de Sus. De acolo, migraţia lor îi poartă înspre diverse teritorii de pe suprafaţa Irlandei şi a Peninsulei Iberice, traversând Anglia şi Galia. Vestigiile arheologice confirmă o iscusinţă desăvârşită în arta războiului, existenţa unui cult religios în care omul este totuna cu natura, precum şi practicarea unui meşteşug artistic de o calitate ornamentală unică.

Monedă galică a tribului celtic al parisilor.

Extraordinara arhitectură incașă

A opta dintre cele dintâi 10 mari civilizaţii – imperiul precolumbian incaş s-a întins din sudul Columbiei până în Chile şi la est de jungla amazoniană. Între secolele al Xll-lea şi al XV-lea, această civilizaţie, care nu a cunoscut scrisul, moneda şi prelucrarea fierului, stăpâneşte toată Cordiliera Anzilor. Expansiunea Imperiului (în jurul anului 1438) coincide cu un remarcabil avânt în arhitectură. Cele mai notabile ruine ale construcţiilor incașe propriu-zise se găsesc la Cuzco sau pe înălţimile platoului Machu Picchu, descoperit în 1912.

America aztecilor

A noua dintre cele dintâi 10 mari civilizaţii – imperiul Aztec. Stabiliţi pe Platoul Central al Mexicului la începutul secolului al XlV-lea, aztecii au întemeiat citadela Mexico-Tenochtitlan, care, la acea vreme, număra mai mulţi locuitori decât Parisul.

Organizaţi în clanuri, cei din societatea aceasta înfloritoare (graţie comerţului cu pene, pietre preţioase şi cacao) se consideră aleşi ai Soarelui. Cucerirea armată, condusă de conchistadorul spaniol Hernán Cortes, a pecetluit sfârşitul acestei civilizaţii. În 1521, în urma asedierii citadelei Tenochtitlan de către spanioli, ultimul împărat aztec, Cuauhtemoc, cade în mâinile cuceritorilor şi este spânzurat.

America Maya

A zecea dintre cele dintâi 10 mari civilizaţii – populația Maya ocupa, la începutul secolului al XVI-lea, un teritoriu care se întindea din Peninsula Yucatan în nord până la coasta pacifică a Guatemalei şi de la Tabasco (Mexic) în vest până la graniţa actuală dintre Guatemala şi Honduras, în est. Actualmente, zona ocupată de maya este mult mai restrânsă: aceştia pot fi întâlniţi în zonele de munte ale Guatemalei şi ale statului Chiapas (Mexic) şi în partea de nord a Peninsulei Yucatan. Apogeul acestei culturi se împarte în mai multe perioade, dintre care prima este cunoscută ca fiind „preclasică” (aproximativ anul 1500 î.Hr. şi până în anul 250 d.Hr.), iar cea de-a doua, „clasică”, este renumită prin hieroglifele inscripţionate pe stele sculptate în basorelief şi prin oraşele-stat, dintre care cel mai cunoscut este Tikal.

Informații suplimentare puteți găsi și aici.

Zapping prin cultura generală, Editura Rao, Isabelle Fougère