”Cele 12 culori ale dragostei”

0
519

floriCum să ne trăim viaţa după voia lui Dumnezeu? Dumnezeu, Cel care ne-a creat aici pe pământ, ne-a vorbit prin oamenii Săi speciali şi suma comunicărilor pe care ni le-a făcut Dumnezeu se află scrise în cartea numită Biblia sau Sfânta Scriptură. Fiecare cuvânt din această carte este cuvântul lui Dumnezeu. Una dintre cele mai frumoase pagini scrise vreodată despre iubire se află în I Corinteni, cap. 13:

“Chiar dacă aş vorbi în limbile omeneşti şi cete îngereşti, şi n-aş avea dragoste, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.

Şi chiar dacă aş avea darul proorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.

Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte  la  nimic.

Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu invidiază; dragostea nu se laudă, nu se umflă de  mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată.”

Voi adăuga textul de la I Ioan, cap. 4, versetele 7-12:

„Prea iubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu.

Cine nu iubeşte, n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste. Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu ca noi să trăim prin El.

Şi dragostea nu stă în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi si a trimis pe Fiul Său ca jertfă de  ispăşire pentru păcatele noastre.

Prea iubiţilor, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi trebuie să ne iubim şi noi unii pe alţii.

Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi şi dragostea Lui a ajuns desăvârşită în noi.”

Apostolul Ioan scrie, în I Ioan, cap. 4, că Dumnezeu este dragoste. Şi, deci, cine este născut din Dumnezeu trebuie să fie şi el ceea ce este Dumnezeu, adică dragoste. Şi tot Ioan scrie că cine îl cunoaşte pe Dumnezeu, dar îl urăşte pe fratele său este un mincinos, căci a-L cunoaşte pe Dumnezeu înseamnă a te uni cu Dumnezeu şi a deveni la scara ta umană un strop din ceea ce este Dumnezeu, un strop de dragoste. Care este, deci, voia lui Dumnezeu pentru vieţile noastre? Dumnezeu vrea să ne facă ceea ce este El, adică dragoste. Şi cum vrea Dumnezeu să trăim? Dumnezeu vrea să trăim vieţi guvernate de dragoste, motivate de dragoste, inspirate de dragoste, călăuzite de dragoste, educate de dragoste.

Ce este dragostea? Cineva ar putea să gândească îndată că nu este nevoie să punem această întrebare şi să îi dăm răspuns, deoarece toată lumea ştie ce-i dragostea. Oare aşa să fie?

Dicţionarul explicativ al limbii române defineşte dragostea: “un sentiment de afecţiune fată de cineva sau ceva; sentiment de afecţiune faţă de o persoană de sex opus; iubire, amor.” Şi aceasta este tot ce are să ne spună acest dicţionar despre dragoste: că este un sentiment, o simţire. Şi cei mai mulţi oameni consideră dragostea ca pe un fior lăuntric, o predispoziţie de simpatie, de plăcere faţă de o anumită persoană. Ei bine, nu acesta este înţelesul de bază al cuvântului dragoste sau iubire, în Biblie. Este adevărat că atunci când Biblia vorbeşte despre dragostea lui Dumnezeu faţă de noi, ne vorbeşte de pornire a inimii lui Dumnezeu fata de noi, de o simţire, de o afecţiune. Dar dragostea despre care se vorbeşte în Biblie este mult mai mult decât o asemenea atitudine de simpatie a lui Dumnezeu faţă de noi. În Romani, cap. 5, versetul 8, ni se spune că: “Dumnezeu îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi”. Noi ştim că păcatul, orice păcat, este insultă adusă lui Dumnezeu. El este o sfidare la adresa lui Dumnezeu şi este o pângărire a omului. Păcatul produce o deformare, o urâţire omului. Şi totuşi, Dumnezeu şi-a arătat dragostea faţă de noi atunci când îl insultăm pe Dumnezeu prin păcat şi eram schimonosiţi de păcat. Cu alte cuvinte, în noi nu era nimic care să atragă simpatia lui Dumnezeu. Şi totuşi, Dumnezeu şi-a arătat atunci dragostea faţă de noi şi încă o dragoste aşa de mare, încât şi-a dat unicul Fiu să moară pentru noi, ca să ne recupereze din starea de păcat. În primul rând, trebuie să înţelegem că dragostea lui Dumnezeu nu este o problemă de simţire, o problemă de natură. Dumnezeu iubeşte pentru că El este iubire. În al doilea rând, dragostea lui Dumnezeu faţă de noi este o problemă de decizie, o problemă de alegere, o problemă de voinţă. Dumnezeu a ales să ne iubească şi este voinţa Lui liberă să ne iubească. Va trebui să reţinem aceste două lucruri, că pentru Dumnezeu dragostea este problemă de natură sau de structură şi o problemă de decizie, de voinţă deoarece aceste două caracteristici le găsim şi la dragostea de care ne vorbeşte Apostolul Pavel în I Corinteni, cap. 13.

În textul acesta unde este descrisă dragostea care trebuie să fie în noi, nu este menţionat nici măcar un singur element sentimental, ci numai trăsături de caracter de natură lăuntrică şi de comportament. Iată cum descrie Sf. Apostol Pavel dragostea care trebuie să fie în noi şi pe care trebuie să o avem faţă de alţii: “Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu invidiază,  dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte rău, nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul”.

Un mare teolog scoţian comentând această descriere a dragostei a comparat-o cu structura luminii. Noi, cu toţii ştim, că lumina albă este amestecul sau combinaţia a şapte culori: roşu, orange, galben, verde, albastru, indigo şi violet. Când lumina albă este descompusă pe cer, de picăturile de ploaie, noi vedem curcubeul care nu este altceva decât combinaţia superbă a celor şapte culori care alcătuiesc lumina. Astăzi fizicienii analizează aceste şapte culori în ceea ce ei numesc: “Analiza spectrală a luminii”. Ei bine, dragostea este ca şi lumina albă. Ea este compusă din mai multe culori, de fapt, din douăsprezece culori. Suma acestor douăsprezece culori sau combinaţia lor, ne dă dragostea. Ca şi fizicienii care fac analiza spectrală a luminii, vom căuta să facem şi noi analiza spectrală a dragostei. Dacă vrei să te verifici, să vezi dacă tu iubeşti cu adevărat, să vezi dacă în tine este dragoste sau nu, urmăreşte această analiză. Dacă există în tine, în structura caracterului tău aceste trăsături şi dacă există în comportamentul tău faţă de cei din jur aceste caracteristici, atunci tu ai dragoste. Dacă una sau mai multe culori lipsesc din dragostea ta, dragostea ta nu mai este dragoste. Ca şi în cazul luminii, unde, dacă ar lipsi una dintre aceste culori, noi nu am mai vedea lumina, ci un amestec inestetic de patru, cinci sau şase culori. Numai când sunt prezente toate şapte, noi vedem lumina.

 ”Cele 12 culori ale dragostei”

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here