Cele 10 invenţii care au schimbat lumea

0
309
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

De la divinaţie la orientare

Prima dintre cele 10 invenţii care au schimbat lumea – busola.
Deşi busola a fost inventată de către chinezi încă din Antichitate – magnetitul savanţilor fiind pe atunci un obiect sacru, cu puteri magice în Europa, navigatorii italieni au fost cei care au contribuit la răspândirea şi generalizarea folosirii sale. Cutiuţa ce adăposteşte un ac magnetic suspendat pe un ax şi ale cărui extremităţi indică polul nord magnetic va fi esenţială în stabilirea marilor rute comerciale medievale, dar şi pentru marile expediţii maritime întreprinse în Renaştere.
În timpul Antichităţii, busola geomantică, menită să prezică viitorul, era folosită pentru a stabili cea mai bună poziţie pentru aşezările locuitorilor în China.

Cu toate literele

Tiparniţa a fost inventată de către chinezi în secolul al ll-lea. Tehnici acesteia a fost însă redescoperită şi perfecţionată abia în Renaştere, de către germanul Johannes Gutenberg. Datorită literelor sale mobile din plumb, care puteau fi reproduse şi folosite la nesfârşit, presei şi unei cerneli speciale, Gutenberg reuşeşte, între 1452 şi 1456, să scoată la tipar, la Mainz, o biblie zisă „cu 42 de rânduri”, rămasă în istorie ca prima carte imprimată în Europa. Această invenţie avea să contribuie considerabil la răspândirea gândirii umaniste şi reformatoare în secolul al XV-lea.

Imprimerie din secolul al XV-lea, zeţari şi tipografi lucrând

Maşinăriile lui Leonardo

Leonardo da Vinci este autorul primelor studii ştiinţifice asupra zborului păsărilor şi asupra imitării acestuia prin mecanisme. Astfel, manuscrisele sale cuprind numeroase desene ale unor aparate de zbor, care să le poată permite oamenilor să se înalţe în aer. Un astfel de exemplu este ornitopterul, un harnaşament mecanic ale cărui aripi batante sunt acţionate de pedale şi roţi de transmisie. Deşi acest proiect a rămas la stadiul de crochiu, el face dovada ingeniozităţii şi a spiritului vizionar al artistului italian.

În căutarea timpului pierdut

Atunci când este în tensiune, arcul motor, îmbunătăţit pe parcursul secolului al XV-lea, permite înmagazinarea energiei şi apoi eliberarea ei în momentul destinderii arcului. Graţie acestei invenţii, au putut fi fabricate primele ceasuri de mână; ceasurile dotate cu un astfel de motor au devenit autonome, putând funcţiona la infinit doar printr-o simplă răsucire a arcului. Deşi mai mulţi oameni de ştiinţă şi-au disputat proprietatea acestei invenţii esenţiale, nu a fost recunoscut vreodată un autor.

O lume nouă


În 1569, Gerardus Mercator, matematician şi geograf flamand, inventează ceea ce poartă numele de „Proiecţia Mercator”, o tehnică de reprezentare a Pământului pe suprafaţa plană a unei hărţi. Aceasta păstrează unghiurile şi, ca atare, forma continentelor. Proiecţia Mercator este folosită chiar şi astăzi în majoritatea hărţilor maritime.

O nouă perspectivă asupra universului


Luneta astronomică a revoluţionat concepţia asupra universului. Inventarea ei este atribuită opticianului olandez Hans Lipperschey, în 1608. Conform principiului de funcţionare, prin ataşarea simultană a două lentile, una convexă şi una concavă, la un ochean, se măreşte nu doar luminozitatea, ci şi dimensiunea obiectelor observate. Galileo Galilei este primul care a îndreptat luneta către cer, observând relieful de pe Lună, sateliţii lui Jupiter şi petele solare. în 1671, matematicianul şi astronomul Isaac Newton îmbunătăţeşte sistemul, adăugându-i un instrument cu oglindă sferică, din bronz.

Descoperirea infinitului mic


La origini, microscopul nu era decât o întrebuinţare „pe dos” a lunetei, al cărui principiu de utilizare s-a născut, mai degrabă, din curiozitate decât dintr-o necesitate ştiinţifică. În 1595, Zacharias Jansen, un producător olandez de ochelari, are ideea de a suprapune două lentile în tuburi culisante (acesta este „microscopul compus”) pentru a mări dimensiunea obiectelor foarte mici. De-a lungul deceniilor care au urmat, savantul englez Robert Hooke pune la punct un sistem de iluminare laterală, în faţa unui fond întunecat. Puterea microscopului de a mări va permite chiar şi observarea celulelor umane.

Începuturile calculului automat

Inventarea maşinii de calcul se datorează germanului Wilhelm Schickard, profesor de astronomie la Tubingen. Acest instrument poate efectua, automat sau semiautomat, adunări, scăderi şi împărţiri. Mai târziu, în 1642, la Rouen, pentru a-şi ajuta tatăl la gestionarea veniturilor fiscale ale Normandiei, Blaise Pascal pune la punct o maşină aritmetică. Aceasta permite efectuarea de adunări şi scăderi de numere prin acţionarea a şase roţi zimţate de pe carcasa unei mici cutii alungite. în deceniul următor, această cutie va primi numele de „pascalină”, fiind perfecţionată treptat, mai cu seamă datorită muncii depuse de Gottfried Wilhelm Leibniz.

Maşina de calcul inventată de Blaise Pascal.

Natura nu mai urăşte vidul


Barometrul, instrumentul care a marcat începuturile meteorologiei, a fost inventat, în 1643, de fizicianul italian Evangelista Torricelli. Cercetătorul, în încercarea de a stabili presiunea atmosferică, remarcă faptul că înălţimea mercurului într-un tub variază în funcţie de schimbările vremii. însă, chiar dacă Torricelli a inventat instrumentul care permite măsurarea presiunii, irlandezul Robert Boyle a fost cel care a introdus termenul barometru, folosit şi astăzi.

Revoluţia industrială a timpurilor moderne


Motorul cu aburi permite mişcarea unei maşinării cu ajutorul forţei vaporilor de apă. Primul motor cu aburi este conceput în Anglia de către marchizul de Worcester, între 1630 şi 1645. în 1690, francezul Denis Papin inventează un alt model, în interiorul căruia un piston este acţionat într-un cilindru datorită unui vid creat prin condensare. întrebuinţările acestui motor sunt multiple şi prevestesc viitoarea revoluţie industrială: la sfârşitul secolului al XVIII-lea, unul dintre primele vapoare cu aburi va fi testat la Lyon.

 

Informații suplimentare puteți găsi și aici.

Zapping prin cultura generală, Editura Rao, Isabelle Fougère