Cele 10 decizii hotărâtoare ale secolului

0
66

„Clericalismul, acesta este duşmanul!” (Leon Gambetta)

Prima dintre cele 10 decizii hotărâtoare ale secolului – pe 9 decembrie 1905, după 25 de ani de confruntări dintre anticlericali şi catolici, deputatul socialist Aristide Briand îi cere Adunării să voteze o lege care avea să ducă la separarea definitivă a Bisericii de stat. Conform Articolului 1, „Republica asigură libertatea conştiinţei. Ea garantează libera practică a cultelor”. Conform Articolului 2, „Republica nu recunoaşte, nu finanţează şi nici nu subvenţionează niciun cult”. În 1908, o a doua lege stabileşte transferul de proprietate al bunurilor imobiliare ale Bisericii către stat, care devine astfel responsabil de întreţinerea şi de păstrarea lor.

 

Mama Organizaţiei Naţiunilor Unite

Societatea Naţiunilor
După Primul Război Mondial, naţiunile afectate creează o organizaţie supranaţională, cu scopul de a garanta „o pace perpetuă”. Menţionată în Tratatul de la Versailles, Societatea Naţiunilor îşi datorează existenţa preşedintelui american Woodrow Wilson. Totuşi, pentru că nu au ratificat tratatul, Statele Unite nu se alătură acestei organizaţii. Oficial înfiinţată la Geneva, pe 10 ianuarie 1920, organizaţia numără 32 de state membre. Societatea Naţiunilor încurajează reconcilierea franco-germană şi creează Biroul Internaţional al Muncii (BIM), care însă se dovedeşte a fi neputincios în faţa încălcărilor succesive de către nazişti ale acordurilor europene, ceea ce duce, încă o dată, la intrarea în război.

Când am plecat pe drum…

 
Între anii 1930 şi 1950, muncitorii şi salariaţii militează pentru drepturi colective, pe care le şi obţin, graţie mişcării sociale şi negocierilor purtate cu partenerii sociali. În 1936, sub egida Frontului Popular – Léon Blum este preşedinte al Consiliului -, acordurile de la Matignon (reşedinţa oficială a prim-ministrului Franţei) prevăd două săptămâni de concediu plătit şi săptămâna de lucru la 40 de ore (în loc de 48 de ore). După al Doilea Război Mondial, în 1946, Consiliul Naţional al Rezistenţei propune, în programul său, un „plan complet de securitate socială pentru toţi cetăţenii, vizând asigurarea mijloacelor de existenţă în toate cazurile în care aceştia nu sunt capabili să se întreţină prin muncă”. În 1947, se înfiinţează Securitatea Socială, în 1950, se votează salariul minim garantat (SMG).

„Au avut de ales între dezonoare şi război. Au ales dezonoarea şi au avut parte de război.” (Winston Churchill)


Acordurile de München marchează acceptarea de către ţările europene a pretenţiilor Germaniei hitleriste. Semnate, la 29 şi 30 septembrie 1938, de Franţa (Edouard Daladier), Marea Britanie (Neville Chamberlain), Germania (Adolf Hitler) şi Italia (Benito Mussolini) pentru a pune capăt Crizei din Munţii Sudeţi, acordurile parafează dispariţia Cehoslovaciei ca stat independent, permiţându-i astfel lui Hitler, care anexase deja Austria, să invadeze o parte din teritoriu.

Pace şi securitate


ONU. Pe 26 iunie 1945, cele 51 de ţări care luptaseră în război împotriva fostelor puteri ale Axei se reunesc la San Francisco şi înfiinţează cea mai mare organizaţie internaţională din istorie. La sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, această organizaţie înlocuieşte Societatea Naţiunilor şi numărul obiectivelor sale creşte: organizaţia garantează tuturor membrilor Naţiunilor Unite egalitatea şi rezolvarea conflictelor prin mijloace paşnice. ONU dispune de o forţă militară numită Căştile albastre, cuprinde o Adunare Generală (formată din 193 de membri, în 2015), un Secretar General, instituţii specializate (FMI, Unesco, FAO…) şi un Consiliu de Securitate, format din zece membri provizorii şi din cinci membri permanenţi, învingătorii în război (Franţa, Rusia, Statele Unite, Regatul Unit, China), având puterea de a sancţiona statele şi de a autoriza acţiunile militare.

Ziua Independenţei


Pe 5 august 1947, India devine independentă, după îndelungate şi dureroase tranzacţii dintre colonizatorul britanic şi poporul indian, însă astfel intră în dificultate numeroasele caste ale populaţiei indiene. Ţinând cont de neînţelegerile dintre hinduşi şi musulmani, precum şi de confruntările sângeroase dintre aceştia, India este separată în două state distincte, formându-se, astfel, Uniunea Indiană, condusă de Jawaharlal Nehru, şi Pakistanul, condus de Muhammad Ali Jinnah.

Către Ţara Făgăduinţei


Pe 14 mai 1948, ONU proclamă crearea statului Israel. În 1917, declaraţia Balfour, prin care se prevedea favorizarea unui „cămin naţional” evreiesc pe solul palestinian, incita conducătorii sionişti la propunerea unei împărţiri a Palestinei. Însă ciocnirile dintre evrei şi arabi îi determină pe Aliaţi să respingă acest proiect şi să încredinţeze ţara Regatului Unit. La sfârşitul războiului, conflictele dintre populaţii cresc şi britanicii cer ajutorul ONU, care decide împărţirea Palestinei în două state independente: unul evreu şi unul arab. Liga Arabă condamnă această decizie şi izbucneşte războiul civil.

Sfârşitul Apartheidului


În februarie 1991, preşedintele sud-african Frederik de Klerk îşi anunţă intenţia de a pune capăt regimului Apartheid (termenul înseamnă „separare” în limba afrikaans) care, începând din 1948, face din segregarea rasială cuvântul de ordine al vieţii politice, sociale şi economice a ţării sale. După eliberarea lui, în 1989, Nelson Mandela aboleşte principalele legi care stau la baza dominaţiei albilor.

Europa Celor Şase

Roma, 25 martie 1957. Germania, Franţa, Italia, Belgia, Ţările de Jos şi Luxemburgul pun bazele Uniunii Europene actuale, semnând două tratate menite să stabilească fundamentele unei uniuni permanente, cu legături mai strânse între popoarele europene. Primul tratat, Euratom, extinde limitele Comunităţii Economice a Cărbunelui şi Oţelului (CECO). Cel de-al doilea, istoric, impune principiul creării unei Comunităţi Economice Europene (CEE).

Generalul de Gaulle ţine un discurs despre Constituţia celei de-a Cincea Republici

Republica de Gaulle


Cea de-a Cincea Republică Franceză se formează în urma Constituţiei din 4 octombrie 1958 şi este proclamată în ziua următoare de către Charles de Gaulle. Acum ia sfârşit instabilitatea ministerială a celei de-a Patra Republici, fragilă şi neputincioasă. Noua Constituţie, aprobată prin referendum, întăreşte în mod considerabil puterile şefului statului, de acum înainte ales de un colegiu electoral, înainte ca o revizuire a Constituţiei să instituie, în 1962, alegerea preşedintelui prin vot universal.

 

Informații suplimentare puteți găsi și aici.

Alte articole care v-ar putea interesa aici.

Zapping prin cultura generală, Editura Rao, Isabelle Fougère