Cei mai mari 10 împăraţi romani

0
8292
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

Augustus, fondatorul imperiului


Pe primul loc între cei mai mari 10 împăraţi romani – Augustus a fost primul împărat al Romei. Predecesorul său, lulius Cezar, al cărui nepot era, remarcându-i inteligenţa ieşită din comun, l-a adoptat pe cel care se numea încă Octavius şi s-a ocupat de educaţia lui. Mai întâi consul, acesta din urmă a întemeiat Imperiul în urma unei lupte cu Antonius, fost locotenent al lui Cezar. Augustus a reinstaurat tradiţiile şi religia, a reorganizat clasele sociale, a înfrumuseţat capitala. Cu susţinerea intelectualilor, precum Horaţiu şi Virgiliu, domnia lui Augustus a marcat o perioadă de pace şi de prosperitate, o veritabilă epocă de aur.

Tiberiu cel bănuitor

Tiberiu a fost fiul adoptiv al lui Augustus, căruia i-a şi urmat în anul 14, după ce s-a făcut remarcat în campaniile din Germania şi Panonia. Mai întâi, el a continuat reformele începute de predecesorul său, însă, neputând depăşi ostilităţile clasei conducătoare, s-a retras în insula Capri. înainte de a muri, la 37 de ani, a dispus deportarea şi executarea mai multor senatori.

Caligula cel nebun


Caligula i-a urmat lui Tiberiu în anul 37, când încă era foarte tânăr. Dacă mai întâi s-a bucurat de o mare popularitate şi de amintirea renumitului său tată, generalul Germanicus, Caligula este repede doborât de o boală, care îi provoacă o schimbare bruscă de caracter. Supus unui conducător autocrat afectat de nebunie, Imperiul Roman începe să treacă printr-o perioadă plină de probleme: comploturile se înmulţesc, iar ultimul, pus la cale de garda pretoriană în anul 41, îi este fatal lui Caligula.

Claudius Constructorul

Deşi batjocorit pentru lipsa de prestanţă şi influenţa pe care soţiile lui, printre care şi Messalina, au avut-o asupra sa, Claudius a reuşit să întărească puterea imperială încă de la urcarea sa pe tron, în anul 41. Acesta a amenajat portul Ostia şi a dotat zona cu o amplă reţea de apeducte. El a fost cel care a cucerit Bretania (actuala Marea Britanie) şi Tracia, însă moare otrăvit de ultima sa soţie, Agrippina, prea dornică să-l urce pe fiul său, Nero, în cea mai înaltă poziţie a Imperiului.

Nero cel decadent

Nero a ajuns la putere în anul 54, prin voinţa mamei sale, Agrippina, care îl determinase pe Claudius să-l adopte. Nero a guvernat alături de doi consilieri, Seneca şi Burrus.
La scurt timp de la suirea sa pe tron, sătul de amestecul mamei sale, a asasinat-o și a domnit asupra Romei cu o mână de fier. Dat fiind că lipsa lui de popularitate a dus la conjuraţii continue, în anul 64 un mare incendiu loveşte Roma, Nero contemplându-l în timp ce cânta poeme; ulterior i-a scos pe creştini drept ţapii ispăşitori ai incendiului. Opoziţia crescândă a romanilor l-a împins să fugă din capitală si apoi să se sinucidă, în anul 68.

Titus cel îndrăgostit


Titus a fost fiul împăratului Vespasian. În anul 70, acesta a pus stăpânire pe Ierusalim și a întâlnit-o pe Berenice, regina Palestinei, cu care a avut o legătură amoroasă. În anul 79, i-a urmat tatălui său la conducerea imperiului şi, în faţa ostilităţii poporului, renunţă să se căsătorească cu femeia pe care o iubea. Dând naştere uneia dintre cele mai frumoase tragedii, trista sa poveste de dragoste îi inspiră pe Corneille și pe Racine, care, în secolul al XVII-lea, îi dedică, fiecare, împăratului câte o piesă.

Traian constructorul


Traian a domnit în Roma din anul 98 până în anul 117.
El s-a făcut cunoscut mai ales datorită lucrărilor ample pe care le-a întreprins la Roma şi ale căror vestigii mai pot fi văzute şi astăzi: un forum, o coloană istorică reprezentând faptele sale vitejeşti din războaiele purtate împotriva dacilor, o piaţă, două biblioteci, complexul termal de la Esquilin şi Bazilica Ulpia.

Deasupra Arcului lui Traian, la Benevento, împăratul şi reprezentanţii Senatului.

Hadrian Umanistul


Hadrian a devenit împăratul Romei în anul 76.
El a instaurat o politică de pace şi a coordonat cu înţelepciune o reformă în administraţie. Cei 62 de ani de domnie ai lui Hadrian l-au transformat într-un model de erudiţie şi dreptate, reprezentând o sursă de inspiraţie pentru scriitoarea Marguerite Yourcenar în cartea Memoriile lui Hadrian.

Marcus Aurelius Filosoful

Marcus Aurelius a primit o educaţie militară, intelectuală şi artistică. Când a urcat pe tron, în anul 161, acest adept al stoicismului avea deja o predispoziţie pentru bun-gust şi pace. Însă pericolele ce pândeau la graniţele Imperiului l-au constrâns să poarte războaie pe toate fronturile.

Deşi guvernarea sa a favorizat o justiţie mai umană, în timpul domniei sale numeroşi creştini au fost martirizaţi.

 

Constantin I cel creştin

Constantin a fost primul împărat creştin. El a domnit între anii 305 şi 337. Venirea sa la putere a marcat un punct de cotitura in istoria Bisericii, dar şi în cea a Imperiului Roman, dat fiind că le-a acordat creştinilor dreptul de a-şi practica liberi cultul. În anul 330, Curtea a fost, în mod oficial, recunoscută drept creștină şi mutată la Bizanţ (Constantinopol). În ultimii săi ani de domnie, Constantin a stabilit o administraţie care seamănă mult cu cea a epocii medievale…

Informații suplimentare puteți găsi și aici.

Zapping prin cultura generală, Editura Rao, Isabelle Fougère