Cei mai mari 10 artişti ai Evului Mediu

Predecesorul lui Giotto

Primul dintre cei mai mari 10 artişti ai Evului Mediu – Cimabue a creat picturi pe lemn şi fresce. Printre capodoperele pictorului florentin amintim crucifixul bisericii San Domenico din Arezzo, ornat cu draperii fin decorate cu aur. Picturile în care Cimabue se foloseşte de încrustaţiile cu smalţ şi de filigranul aurit reînnoiesc limbajul pictural figurativ, asimilând, în acelaşi timp, şi influenţe gotice. Maestà, expusă la Luvru, este un exemplu grăitor, dat fiind că foloseşte un stil subtil şi sensibil, ce dă viaţă trupului şi cutelor veşmintelor, inventând astfel un nou mod de reprezentare a spaţiului.

Dăruirea mantiei, una din frescele din seria Viaţa Sfântului Francisc, atribuite lui Giotto.

Ultimul bizantin

Giotto di Bondone a eliberat arta de rigorile reprezentării bizantine. În bazilica de la Assisi, în ciclul consacrat Sfântului Francisc, dar şi la Padova, în scenele din viaţa Fecioarei şi a lui Hristos, acesta umanizează figurile sfinţilor, conferindu-le pe chip trăiri de bucurie, tristeţe sau surpriză, într-o emoţionantă naraţiune dramatică. Giotto inventează un nou mod de redare a spaţiului, care conferă scenelor o claritate crescută, efecte de perspectivă şi de volum inedite.

Bogatele ore ale fraţilor Limbourg

Cu lucrarea Tres Riches Heures du duc de Berry, păstrată la Chantilly, fraţii Limbourg
au dus la apogeu arta miniaturii pe manuscrise. Influenţată de pictura italiană, opera celor trei fraţi olandezi prezintă, într-o suită de miniaturi, scene din viaţa ţăranilor şi a aristocraţilor, rămânând unul dintre cele mai frumoase exemple ale stilului gotic internaţional, mai ales datorită fineţii detaliilor consacrate vieţii de zi cu zi din Evul Mediu.

„Tot ceea ce, cu o mână expertă, mulţi au făcut odinioară, Donato a reuşit sa facă, în zilele noastre, de unul singur”

Donatello i-a insuflat artei primele trăiri ale unui umanism pe cale de a se naşte. Deşi, cu un realism dus până la expresionism, sculptorul florentin a reprezentat scene biblice precum Judith şi Holofern, opera sa cea mai cunoscută este reprezentată printr-un David din bronz, păstrat la Florenţa, şi inspirat din clasicismul antic. Chipul, cu un aspect oarecum straniu, este înconjurat de bucle de păr care îi dau un aer feminin şi se sprijină pe un corp ale cărui forme trec dincolo de tiparele estetice ale vremii.

Joc optic


Grație lui Paolo Uccello, perspectiva îşi face intrarea în tablourile Quattrocento-ului italian. Măiestria desenului îi permite lui Uccello orice îndrăzneală.
Astfel, el foloseşte cu încântare tehnica racursi-ului pentru a reda anumite forme, conferind peisajelor şi construcţiilor sale aluri câteodată suprarealiste. Cele trei panouri care descriu Bătălia de la San Romano (1438- 1440), păstrate la Uffizi, în Florenţa, la Muzeul Luvru, din Paris, şi la Galeria Naţională, din Londra, descompun, toate, mişcările şi volumele aceleiaşi scene, multiplicând efectele optice. Deopotrivă tumultuos şi static, tabloul suprapune astfel obiecte şi personaje, impunând în acelaşi timp un spaţiu clar şi definit.

Să intre lumina

Portretul Soţilor Arnolfini (1434)
În 1432, Jan Van Eyck finalizează Altarul Mielului Mistic (sau Altarul din Gent), capodoperă a picturii flamande. Acesta perfecţionează folosirea picturii în ulei și redă cu minuţiozitate transparenţa culorilor şi efectul cristalin al luminii. Astfel, în Portretul Soţilor Arnolfini (1434), artistul pictează reflexia, într-o oglindă convexă, a camerei în care se găsesc soţii, un adevărat act de bravură pentru acea vreme.

Misterul creştin

Fra Angelico este omul trecerii de la tradiţia medievală către umanismul Renaşterii. Arta lui este una graţioasă, născută din tudiţia gotică de curte, însă îmbogăţită de un realism atât de însufleţit, încât capătă o dimensiune poetică. Frescele de la Mănăstirea San Marco, din Florența, stau mărturie a unei căutări constante a armoniei dintre fiinţe şi spațiu şi repoziţionează omul chiar în inima misterului creştin.

Exprimarea patimilor


Opera lui Rogier
Van der Weyden se înscrie într-o continuă căutare austerității, care duce către o purificare absolut dramatică. El îşi aşază subiecţii suferinzi şi pioşi, cu trăsături încordate, în peisaje ireale sau spaţii gotice aurite.
Un univers foarte personal, exprimat cu gravitate în polipticul Judecata de Apoi, păstrat la Hôtel-Dieu, din Beaune.

Inventatorul perspectivei

Masaccio este unul dintre primii artişti care şi-au bazat arta pe cercetarea ştiinţifică a perspectivei. Acesta îşi aşază personajele, direct proporţional cu depărtarea lor, în mijlocul unui spaţiu modelat de umbră şi lumină. în frescele sale de la capela Brancacci, din Florenţa, maestrul florentin a desenat construcţii reduse la esenţial şi a instalat personaje căzute pradă unei game întregi de pasiuni umane.

Pictorul regelui


Jean Fouquet a fost un artist al portretelor, în special al celor regale. Însă, acesta era, de asemenea, protejatul lui Agnes Sorel, amanta regelui Carol al Vll-lea. Astfel, Fouquet a reprezentat-o pe Sorel precum Fecioara cu Pruncul în Dipticul de la Melun, păstrat la Anvers. în miniaturile sale, dintre care menţionăm breviarul Orele Cavalerului Etienne, trezorier al Franţei, precum şi în tablourile sale (Pietâ de Nouans, 1460, Construirea Templului de la Ierusalim, aprox. 1470) Fouquet a inclus, cu mare măiestrie, atât noutăţile legate de perspectivă, venite din Italia, cât și naturalismul inovator al flamanzilor, anticipând aşadar Renaşterea.

Fecioara şi Pruncul înconjuraţi de îngeri, aprox. 1452.

Informații suplimentare puteți găsi și aici.

Zapping prin cultura generală, Editura Rao, Isabelle Fougère