Cei mai de frunte 10 oameni de ştiinţă

0
267

„În tot ceea ce face, natura nu face nimic dintr-odată.”

Primul dintre cei mai de frunte 10 oameni de ştiinţă – Lamarck este părintele transformismului, doctrină conform căreia diferitele specii de animale şi vegetale derivă unele din altele printr-un proces de înrudire. În lucrarea Filosofie zoologică, el propune o teorie a evoluţiei, cunoscută sub numele de lamarckism, care este fondată, printre altele, pe ereditatea caracterelor dobândite după naştere, principiu repede înlăturat, fiind înlocuit cu darwinismul.

Renovatorul anatomiei comparate

În zoologie, Georges Cuvier a pus bazele unor teorii care au rămas valabile şi azi. Acesta înnoieşte anatomia comparată, ale cărei teorii majore le enunţă el însuşi. Astfel, conform teoriei subordonării caracterelor, organele unui animal nu sunt, pur şi simplu, juxtapuse, ci acţionează în relaţie unele cu celelalte. În plus, conform teoriei corelărilor organice, demonstrează că forma şi dispunerea anumitor organe o influenţează pe cea a celorlalte organe. Aceste legi îi permit să stabilească noi clasificări şi să propună o nouă paleontologie a vertebratelor, studiind sistematic fosilele.

„Viaţa este ansamblul de funcţii care rezistă în faţa morţii.”

Marie François Xavier Bichat este considerat iniţiatorul anatomiei generale, deoarece, mai mult chiar decât să studieze organele, a cercetat ţesuturile care le compun. De asemenea, el a contribuit la progresul embriologiei şi a definit viaţa ca pe un ansamblu de proprietăţi vitale, capabile să reziste proceselor fizico-chimice de degradare.

„Prinţul matematicii”

Carl Friedrich Gauss este autorul mai multor lucrări esenţiale în aritmetica, algebră şi analiză. La 19 ani, el descoperă procedeul de construire, cu rigla şi compasul, a unui poligon regulat cu 17 laturi. În 1799, îşi susţine, la Universitatea din Helmstedt, teza de doctorat, care furnizează o primă demonstraţie riguroasă a teoremei fundamentale a algebrei, enunţată în 1629 de către Albert Girard. Aplecându-se spre astronomie, Gauss determina traiectoria planetei Ceres. În acest scop, va dezvolta metoda celor mai mici pătrate, pe care nu o dezvăluie până în 1809.

„Speciile care supravieţuiesc nu sunt speciile cele mai puternice, nici cele mai inteligente, ci acelea care se adaptează cel mai bine schimbărilor” (Charles Darwin).

Originea speciilor (1859) este opera de căpătâi a naturalistului britanic. Formulate în urma a nenumărate observaţii, teoriile pe care le expune aici despre variabilitatea speciilor alcătuiesc o teorie explicativă asupra evoluţiei, numita darwinism. Printre punctele esenţiale, Darwin susţine că fiecare specie animală prezintă variaţii între indivizi; anumite particularităţi sunt rezultatul direct al condiţiilor de mediu, în timp ce altele sunt ereditare; specia poate evolua, nefiind fixă. Speciile animale sunt în permanenţă ameninţate cu lipsa hranei, ceea ce duce la plasarea lor într-o continuă luptă pentru supravieţuire.

 

Începuturile medicinei experimentale

Cercetările lui Claude Bernard l-au dus către fenomenele chimice ale digestiei. Aceste lucrări l-au ajutat să descopere funcţia glicogenică a ficatului, pe baza căreia şi-a structurat teoria diabetului zaharat. În urma cercetărilor sale asupra sistemului nervos şi a descoperirii capitale a nervilor vasomotori, în 1853 el obţine, pentru a patra oară, Premiul pentru fiziologie al Academiei de Ştiinţe. Teoria sa este valoroasă nu doar pentru că se bazează pe observaţie, pe experienţa şi pe analiza experimentală, foarte serioasă, ci mai ales datorită rolului pe care ipoteza îl joacă în formularea ei.

Louis Pasteur, în laboratorul său de la Şcoala Normală Superioară, 1886.

„Dacă am face tot ceea ce suntem în stare, am fi uluiţi.”

Un autodidact genial, Thomas Edison a devenit celebru prin numeroasele sale invenţii, dintre care cele mai renumite sunt fonograful şi becul electric cu filament. După 1895, Edison răspândeşte, de asemenea, proiectorul cinematografic. Printre celelalte invenţii ale sale, amintim microtelefonul (1877) şi cinetoscopul, ingenioasă sinteză fotografică a mişcării (1891). Şi, în mijlocul tuturor acestor descoperiri, se situează, în 1883, aceea a efectului Edison, care stă la originea lămpii cu iod.

Pionierul microbiologic

Louis Pasteur
Savant cu nenumărate competenţe, Louis Pasteur a contribuit la progresul biologiei, al medicinei, al artei veterinare, al chimiei; el a fost cel care a inventat tehnici noi, folosite în industria alimentară – pasteurizarea – şi agricultură. În ochii marelui public, el rămâne, înainte de toate, un pionier al studiului microbilor, care a pus la punct vaccinul împotriva turbării.

„Dacă vreţi să descoperiţi secretele universului, gândiţi în termeni de energie, de frecvenţă, de informaţie şl de vibraţie.”

Nikola Tesla inventează motorul pe curent alternativ; tot lui îi datorăm descoperirea curenţilor defazaţi, de aceeaşi frecvenţă şi de aceeaşi amplitudine, precum şi a comutatorului. Din 1889, Tesla începe să studieze curenţii de înaltă frecvenţă şi realizează cuplarea a două circuite prin inducţie reciprocă, fenomen ce avea să fie folosit în primele generatoare de unde hertziene.

„Oricine nu este şocat de mecanica cuantică nu a înţeles-o.”

Unul dintre fondatorii mecanicii cuantice, Niels Bohr, a fost, prin descoperirile sale – gravitaţia electronilor în jurul nucleului atomului pe orbite stabile, ce corespund nivelurilor de energie specifice – şi influenţa sa, una dintre personalităţile ştiinţifice cele mai remarcabile. Teoria sa, adesea numita „modelul” sau „atomul lui Bohr”, explica stabilitatea atomului, dar şi proprietăţile sale de emisie şi absorbţie a razelor.

 

Informații suplimentare puteți găsi și aici.

Alte articole care v-ar putea interesa aici.

Zapping prin cultura generală, Editura Rao, Isabelle Fougère