Cei 10 mari artişti ai epocii clasice

0
108

Maestrul tehnicii clarobscurului

Primul dintre cei 10 mari artişti ai epocii clasice – Caravaggio răstoarnă codurile de reprezentare, opunând manierismului un naturalism plin de prospeţime şi o luminozitate cu totul inovatoare. Scenele sale religioase se desfăşoară într-un cadru familiar, unde lumina joacă un rol revelator, atât fizic, cât şi spiritual. În tabloul Coroana de spini (1602-1603), aflat la Muzeul Kunsthistorisches, din Viena, lumina pătrunde din lateralul pânzei, pentru a crea efectul de clarobscur, ce dramatizează scena.

Moştenitorul spiritual al lui Caravaggio

Urmaş al lui Caravaggio, Georges de la Tour a pictat scene diurne şi nocturne, abordând subiecte precum cel al bătrâneţii, al sărăciei sau al ipocriziei (Trişorul cu asul de caro, 1635). Pentru a surprinde mai bine sufletul omenesc şi a crea senzaţia de intimitate, La Tour scoate din tablourile sale detaliile, personajele secundare şi chiar şi peisajele. Treptat, operele sale de maturitate devin dezgolite şi meditative. Astfel, în Sfântul losif tâmplar, păstrat la Luvru, lumina sculptează priviri şi iradiază în transparenţă trupul lui Hristos copil şi al tatălui său.

Inspiraţia romană

Preocuparea lui Nicolas Poussin de a descoperi o formă de perfecţiune după model antic l-a consacrat drept unul dintre cei mai cunoscuţi reprezentanţi ai clasicismului francez. În Italia, unde se stabileşte, acesta îşi caută inspiraţia în arheologie şi la maeştrii veneţieni precum Tiţian. Pânzele sale foarte dramatice (Păstorii din Arcadia, 1640; Eliezer şi Rebecca, 1648) sunt impregnate de stoicism. Peisajul ocupă un loc tot mai mare în opera sa, care exaltă de forţa naturii, în special în tablourile care fac parte din seria celor „Patru Anotimpuri”, testamentul său spiritual şi artistic, pictată pentru cardinalul Richelieu şi expusă la Luvru.

În jurul Romei

Claude Gelée a făcut carieră la Roma, în cadrul unei clientele alcătuite din prinţi şi capete bisericeşti. Peisajele sunt ţinute la mare rang în opera sa. Gelée este inspirat de plimbările făcute în vecinătatea capitalei italiene, care rezonează cu scenele mitologice pe care le amplasează aici.
O astfel de pânză este Enea la Delos (1672), păstrată la Galeria Naţională din Londra. în Port maritim la apus de soare (1639), pânza este luminată indirect de raze, al căror parcurs difuz atinge oblic formele, legând planurile între ele.

Pictorul de la curte

Instruit la şcoala flamandă şi la cea franceză, Philippe de Champaigne intră în serviciul Mariei de Medici, în 1626. Portretist al lui Richelieu şi apropiat al janseniştilor, De Champaigne îi pictează cu rigoare pe conducătorii abaţiei Port-Royal şi pe călugăriţele de aici. El se numără printre fondatorii Academiei Regale de Pictură, înfiinţată în 1648.

Un nou realism

 

Antoine, Louis şi Mathieu Le Nain şi-au semnat pânzele împreună şi au fost interesaţi să picteze realitatea conferindu-i un sens moral. Fideli detaliului şi foarte buni prieteni cu brunul-gălbui şi cenuşiul monocrom, aceştia s-au ţinut la distanţă de lumea clarobscurului. Cei trei au realizat numeroase pânze dedicate vieţii de la ţară, printre care şi tabloul Familie de ţărani într-un interior, păstrat la Luvru, şi care transcende realitatea printr-un stil grav, marcat de poezie.

Familie de ţărani, 1660-1664.

Pe marele canal

Canaletto este veneţianul cel mai cunoscut şi cel mai iscusit dintre peisagiştii urbani. Rigorii geometrice a perspectivei, acesta îi suprapune cu măiestrie jocuri de lumini şi umbre deosebit de precise. În decorurile somptuoaselor faţade veneţiene, realizate aproape fotografic, mulţimea de oameni se îngrămădeşte peste apele cu reflexe de moar ale Marelui Canal.

 

Biserica Salvării, 1730.

„Să descrii realitatea cu acurateţe din prima trăsătură de pensulă.”


Înainte de a-şi deschide atelierul de la Paris, Louis David urmează cursuri la Roma. Pentru a se apropia cât mai mult de real, în pânza monumentală Jurămânul Horaţiilor (Luvru), David manifestă prioritatea liniei asupra culorilor şi a mişcării, iniţiind astfel curentul neoclasicismului, al cărui reprezentant de vază este.
La Revoluţie, pictează Moartea lui Marat (Muzeul Regal al Artelor Frumoase din Bruxelles), iar în 1800 realizează Portretul doamnei Recamier(Luvru), urmat, în 1804, de încoronarea lui Napoleon (Luvru).

Arta conversaţiei

În tabloul Conversaţie într-un parc, păstrat la Luvru, Thomas Gainsborough a surprins o mulţime de cupluri prinse în conversaţie. Stilul său elegant şi un pic distant, conform cu obiceiurile mondene ale vremii sale, este contrabalansat de tehnica vibrantă, care face legătura dintre estetica rocaille şi arta romantică.

Rafinamentul clasic

Reprezentant de renume al neoclasicismului italian, Antonio Canova este sculptorul preferat al papei şi al lui Napoleon. Canova realizează multe sculpturi oficiale la comandă – busturi şi monumente funerare -, reluând mituri clasice celebre pentru o clientelă privată; printre lucrări amintim Psyche înviată de sărutul lui Amor, în 1793, sculptură păstrată la Luvru.

 

Informații suplimentare puteți găsi și aici.

Alte articole care v-ar putea interesa aici.

Zapping prin cultura generală, Editura Rao, Isabelle Fougère