Invenţii care au schimbat lumea din perioada iluminismului – Pendula (1656)

0
622
CeasulCeasul este unul dintre dispozitivele care nu avut un singur inventator inspirat. A evoluat treptat de-a lungul unei perioade mari de timp,  diferiţi inventatori îmbunătăţindu-l din când în când.

Acum 5000 de ani, monumentele din Britania şi Irlanda conţineau marcatoare. Poziţia Soarelui la răsărit se mută înainte şi înapoi de-a lungul orizontului estic în timpul anului, iar oamenii au observat că ajunge în poziţia cea mai sudică (la sud-est) în toiul iernii şi în poziţia cea mai nordică (la nord-est) în toiul verii. Aceste momente fixe erau repere naturale ale anului, esenţiale în calendar.

Sărbătorim şi acum unul, la Crăciun, iar în Antichitate, cu mult înainte de Hristos, constructorii megaliţilor instalau în monumente dispozitive care le semnalau sosirea lor. La cromlehul New-grange din Irlanda exista deasupra intrării de piatră o fantă decorativă asemănătoare unei cutii mari de scrisori, prin care Soarele la răsărit trimitea un fascicul de lumină chiar în centrul mormântului în ziua de 21 decembrie, şi numai în acea zi. La Stonehenge au fost înălţaţi doi stâlpi în dreptul intrării din nord-est, în afara cercului exterior şi, în dimineaţa zilei de 21 iunie, începutul verii, şi numai în acea zi, din centrul cercului se putea vedea cum răsare Soarele exact printre cei doi stâlpi.

Acestea erau elemente importante de marcare a timpului pentru oamenii care trăiau în perioada preistorică la latitudini mijlocii sau mari,  pivoţi ai anului în curs. Desfăşurarea cotidiană a vieţii a depins vreme de mii de ani de timpul solar. Când era lumină, oamenii puteau lucra. Când era întuneric, nu puteau; era vremea să se odihnească lângă  foc şi să doarmă.

Cadranele solare au fost inventate în Egipt în jurul anului 3500 Î. H.şi le-au permis oamenilor să urmărească scurgerea timpului în decursul zilei.

Prin jurul anului 1500 î.H., egiptenii născociseră un cadran solar portabil Pe care îl putem considera strămoşul ceasului de mână modern. Un alt tip de ceas inventat de egipteni a fost ceasul cu apă. Acesta funcţiona prin scurgerea lentă a apei într-un container ce conţinea un flotor care indica ora.

Primul ceas mecanic cu balansier a fost inventat în 1280. Balansierul este mecanismul care produce ticăitul ceasului, drept care acesta a fost primul ceas care semăna cu cel modern. O perfecţionare care i-a fost adusă la scurtă vreme a fost gongul. Primul ceas care bătea orele a fost instalat în 1335 la Milano, dar nu era foarte precis.

În 1520, Peter Henlien, din Nurnberg, a construit un ceas acţionat de un arc.

Acesta dădea mai multă uniformitate vitezei de funcţionare, mărind precizia ceasului, dar ceasul mergea mai încet totuşi, pe măsură ce arcul se destindea. Ceasurile din această perioadă aveau doar limbi orare, nefiind posibilă obţinerea unei precizii mai mari. De-abia în 1577 Joost Burgi a inventat primul ceas cu minutar.

Precizia slabă a ceasului nu justifica realmente introducerea lui, dar se vede că exista interesul pentru măsurarea mai precisă a timpului. Motivele erau evidente. Dacă aveai o afacere, mai ales la oraş, care implica întâlniri cu alte persoane, era important să îţi organizezi bine timpul. Astăzi ni se pare firesc să putem fixa o întâlnire la o oră anume, ceea ce ne permite să ne utilizăm timpul eficient. Odată cu dezvoltarea comerţului, nevoia de a stabili mai precis timpul a devenit presantă.

Observaţiile lui Galilei din anii 1580 privind reglarea oscilaţiilor pendulului aveau să conducă la construirea unui ceas mai precis.

Galilei a văzut această posibilitate şi a făcut desene şi modele ale unui ceas cu pendul împreună cu fiul lui, Vincenzo. Galilei nu a trăit destul pentru a vedea punerea în practică a ideilor sale, dar fiul i-a continuat munca şi a produs o pendula funcţională în 1649.

Ceasul lui Galilei a fost perfecţionat de Christian Huygens în 1656.

Huygens a inventat primul ceas cu pendul acţionat de greutate. Acest dispozitiv făcea posibilă, pentru prima oară, măsurarea exactă a timpului.

Ceasul Huygens avea însă doar limba orară. În 1680, fabricanţii de ceasuri au început să pună în mod obişnuit minutare; la scurtă vreme după aceea, au încercat cu optimism să pună şi secundare. Multe dintre pendulele cu greutăţi construite în primul sfert al secolului al XVlII-lea au avut numai limbi pentru ore. Frumoasele orologii de pe vremea bunicii, mult căutate acum de colecţionarii de antichităţi, au fost  construite ca pendule cu greutăţi. La un moment dat exista câte unul în aproape toate birourile şi locuinţele clasei mijlocii din Europa şi America.

Timpul putea fi acum urmărit mai precis. Puteau fi respectate angajamentele comerciale şi sociale; vapoarele erau încărcate şi descărcate într-un mod mai organizat; activitatea diligenţelor putea fi coordonată corespunzător.

Invenții care au schimbat lumea, Rodney Castleden

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here