Ce sunt cele șapte Laude bisericești?

0
278
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

laudeBiserica aduce prinosul său de slăvire, laudă și mulțumire lui Dumnezeu printr-o serie de slujbe care se săvârșesc în fiecare zi (în mănăstiri și catedrale) sau cel puțin în fiecare sărbătoare (în bisericile de enorie) și care se numesc „cele șapte Laude”. Acestea sunt: Vecernia (slujba de seară), Pavecernița (rugăciunea de după cină), Miezonoptica (rugăciunea de la miezul nopții), Utrenia (slujba de dimineață) și Ceasurile I, III, VI, IX (rugăciunea de la începutul celor patru sferturi ale zilei).

Șirul lor începe cu Vecernia, adică cu slujba de seară, pentru că Biserica Creștină a moștenit din Vechiul Testament, între altele, și tradiția de a socoti începutul zilei liturgice sau bisericești nu de la miezul nopții, ca în viața civilă, ci cu seara. De aceea, în cărțile de slujbă lauda liturgică a fiecărui sfânt sau a fiecărei zile bisericești începe cu slujba de seară, adică cu Vecernia.

Arhiepiscopul Simeon al Tesalonicului găsește acestui fapt și o explicație simbolică: „începem cu Vecernia laudele sfinților și ale praznicelor, ca și cum aceștia ar viețui ca ziua cu lumina darului lui Dumnezeu și ca sfârșindu-și viața în lumea aceasta într-o zi. Cu sufletele, ei sunt în lumina cea neapusă, iar cu trupurile sunt încă ținuți de moarte, așteptând ziua de apoi cea neînserată, când, potrivit făgăduinței, vor învia împreună cu noi, spre a primi acolo starea cea desăvârșită împreună cu trupul”.

Părintele Ene Braniște subliniază că de fapt, sunt opt laude, dar Utrenia și Ceasul I se socotesc de obicei ca o singură Laudă, astfel rămânând șapte. De aceea, Ceasul I se citește totdeauna îndată după Utrenie, înainte de otpustul acesteia și fără binecuvântare de început, obișnuită la celelalte slujbe.

La vechile popoare din Orientul apropiat, numărul șapte juca un rol important ca simbol în viața religioasă. Astfel, zilele creației erau socotite a fi șapte, săptămâna avea tot șapte zile, șapte brațe avea sfeșnicul din Cortul mărturiei și șapte candele ardeau deasupra (ca simbol al plinătății dumnezeiești), șapte zile stăteau pâinile punerii înainte la altar și șapte zile ținea sărbătoarea Paștilor sau Azimile.

De la evrei a moștenit și Biserica creștină numărul de șapte al slujbelor sau momentelor din zi, în care înalță rugăciune de slavă, mulțumire și laudă, după cuvântul psalmistului: „De șapte ori pe zi Te laud, Doamne, pentru judecățile Tale cel drepte” (Psalmul 118, 164). Liturgiștii ortodocși pun de obicei numărul acesta simbolic în legătură și cu cele șapte daruri ale Duhului Sfânt, deoarece rugăciunea este privită, în viața religioasă creștină, ca un dar sau o roadă a Sfântului Duh.

Mihai Parfeni

Jurnal Spiritual

V-ar mai putea interesa şi aceste articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here