Ce să facem ca să scăpăm de duhul mândriei? Cum ne putem da seama dacă suntem stăpâniţi de duhul mândriei?

0
844
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

139856_cum-folosim-diavol-diavolul-E mare artă şi mare meşteşug şi cred că numai moartea ne vindecă de mândrie de tot. Ea se ascunde uneori chiar şi în smerenie. Când te jigneşte cineva, când te supără cineva, să nu te tulburi, iar dacă te tulburi, să fie ca tulburarea aceea dintr-un pahar cu apă curată sau murdară. Am făcut cu copiii o experienţă: am pus într-un pahar cu apă nisip, apoi am luat o piatră şi am trântit-o acolo, au sărit puţini stropi şi am zis: „Eu sunt paharul cu apă, tu eşti cel care m-ai supărat, piatra e supărarea” şi zic: „De ce mă superi, de ce mi-ai zis aşa?” şi s-a tulburat apa. După aceea am zis: „Hai să-l iert” şi s-a aşezat şi piatra, s-a aşezat şi nisipul şi s-a limpezit apa. Dar dacă porneam după piatră cu linguriţa să o Scot afară („A, mi-ai zis aşa, stai să vezi tu”) şi apa sufletului se tulbură din ce în ce mai tare.

Deci, ca să vezi dacă eşti pe calea bună în privinţa mândriei pe care o ai, trebuie să vezi dacă după o jignire, o supărare, te linişteşti sau nu. Nu e pe măsura noastră să nu ne tulburăm deloc, că suntem mici şi slabi, nu suntem mari asceţi. Pe măsura noastră este să ne liniştim cât mai repede după ce ne-am tulburat. Să nu ţinem minte, să nu ne alimentăm mintea cu gândurile şi să ne înrăim mai mult. Nu ţine încă de noi să-i iubim pe vrăjmaşi. Dar ţine de noi să zicem: „Doamne, binecuvântează-i şi iartă-i Tu, că eu sunt slab şi nu pot să iert”.
Un alt exerciţiu să-l faci aşa: ziua, înainte de rugăciune, sau să spui ce-ai făcut bine azi. Şi tot ce-ai făcut bine să spui: am zâmbit lui cutare, am iertat pe cutare, am făcut cutare, şi după ce ţi le-ai făcut pe acestea toate să zici: sunt un vierme! Să vedeţi că sufletul nu primeşte. Cum să fiu vierme? Cum să fiu cea mai păcătoasă când am făcut asta şi asta, toate astea sunt bune şi adevărate. Şi atunci vine gândul smerit care este acesta: „Doamne, dacă Tu nu erai cu mine, puteam eu să le fac pe astea?” Nu! E adevărat: „Fără Mine nu puteţi face nimic!”.
Când am crezut că un anumit lucru rău n-o să-l mai fac niciodată, m-am mândrit şi am văzut că mai este loc. Când mă decepţionează cineva să zic: „Doamne, Tu să fii cu mine oricând. De prezenţa Ta depinde să nu mă mai decepţionez”. Cea mai mare tulburare e decepţia. Acesta este semnul mândriei ascunse. Şi semnul smereniei este când zic: „Doamne, îţi mulţumesc pentru toate” şi „Ce bine ţi-a ieşit astăzi cursul! Doamne, ce bine ai răspuns astăzi la examen! Doamne, ce bine ai cântat Tu astăzi!” Şi atunci ÎI băgăm pe Dumnezeu înainte şi nu mai avem de ce să ne mândrim. Şi noi să fim atenţi la ce facem bine şi să ne bucurăm, pentru că tot binele pe care-l facem e darul lui Dumnezeu şi se cuvine să-I mulţumim şi să ne bucurăm. Asta ne smereşte şi ne înmulţeşte darul.

Meşteşugul bucuriei, Cum dobândim bucuria deplină, ce nimeni n-o va lua de la noi, Monahia Siluana Vlad

 Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here