Un monah din Athos a primit vestea morţii unei cunoştinţe din Rusia. El a luat o prescură, a intrat în altar şi i-a dat-o monahului slujitor, spunându-i: ,, Părinte, pomeneşte-o pe răposata (X) pentru iertarea păcatelor sale”. Când a luat copia în mână, monahul a văzut-o pe cea adormită în dreapta Proscomidiarului. Acesta voia neapărat să vadă jertfa adusă pentru iertarea păcatelor ei. Numai atunci când părticica a fost scoasă, ea a zâmbit şi a dispărut. Monahul slujitor i-a dat prescura celuilalt monah, dar acesta nu a putut-o lua în mână. Când l-a întrebat ce s-a întâmplat, el i-a povestit cele văzute. Iată ce putere mare are Proscomidia şi cât de importantă este pentru cei adormiţi. Aceştia nu se mai pot ruga pentru ei înşişi şi atunci aşteaptă rugăciunile rudelor şi a celor apropiaţi.
„ Îndrumar creştin pentru vremurile de azi- Convorbiri cu Părintele Ambrozie”
Jurnal Spiritual
