Ce înseamnă să mergi la biserică?

0
212

RUGACIUNE– Dar despre cei care socotesc că destul este a face fapte bune, a te ruga acasă, că la biserică dacă merge să aprindă o lumânare din când în când nu se poate Dumnezeu, în marea lui iubire de oameni, să nu mântuiască persoana respectivă. Ce le răspundeţi acestor oameni?

– Apoi în legătură cu mersul la biserică: eu nu stau de vorbă la spovedit cu cineva care nu merge la biserică. Nu am ce vorbi. Ce să-i spun? Sunt unii care spun că nu au mai fost la biserică de ani de zile, sau că au fost anul trecut la Paşti. Celor care spun că au fost la Paşti le zic: ştii de ce e aşa multă lume la Paşti la biserică? Că sunt şi din cei ca tine, care merg numai odată pe an la slujbă. După aceea sunt unii care zic – când îl întreb dacă merge la biserică – „Da”. Şi m-am prins că unii nu merg la biserică la slujbă, ci intră în biserică şi aprind o lumânare. Şi acum îi întreb: dar la slujbă, stai la slujbă, cât stai la slujbă? Şi zice: „Părinte, mă duc şi aprind o lumânare”. Şi zic eu: şi o pui să stea în locul tău şi ea stă de fapt în locul ei.

În sfârşit, oamenii sunt foarte încurcaţi cu gândurile. Adică chestiunea religioasă nu este o chestiune importantă pentru mulţi dintre oamenii care fac ceva din punct de vedere religios. Adică el se consideră că doar faţă de cel care nu face nimic totuşi face ceva. Oamenii, cei mai mulţi, trăiesc social în religie. Fac nişte lucruri pe care le mai fac şi alţii. Nu trăiesc religios în societate, aşa cum ar trebui să trăiască. Acelora care nu merg la biserică eu de fapt le spun ce înseamnă să nu mergi la biserică şi ce înseamnă să mergi la biserică. Şi anume, ce înseamnă să mergi la biserică? Înseamnă să mergi în cerul cel de pe pământ, înseamnă să-i închipuieşti pe Heruvimi, să aduci întreit-sfântă cântare lui Dumnezeu, să cânţi împreună cu îngerii „Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot”, să aduci laudă lui Dumnezeu, să cinsteşti pe Maica Domnului, să cinsteşti pe sfinţi, înseamnă să asculţi cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul Domnului nostru Iisus Hristos care e mai veşnic decât cerul şi pământul, înseamnă să primeşti binecuvântări de la sfintele slujbe prin mijlocire preoţească de la Însuşi Domnul Hristos. Şi la urmă zic: uite, toate acestea tu nu le primeşti, tu nu le ai, pentru că nu mergi la biserică, toate acestea le ocoleşti. Omul nu are conştiinţa că de fapt toate lucrurile acestea se întâmplă, ci zice că nu s-a dus la biserică şi atâta tot. Nu se mai gândeşte ce înseamnă să te duci şi ce înseamnă să nu te duci la biserică. Şi eu le spun: două ore pentru Dumnezeu, pentru cineva care crede în Dumnezeu, nu e prea mult. Două ore pentru Dumnezeu, într-o săptămână, să stai înaintea lui Dumnezeu, să ai conştiinţa că acum eşti în faţa lui Dumnezeu.

Eu am un program – am spus-o şi rândul trecut – de angajare în viaţa religioasă şi programul începe cu frecvenţa la biserică. Adică să te duci la biserică în duminici şi sărbători, sau cel puţin în duminici, la Sfânta Liturghie. Fără aceasta nici nu poţi să consideri că cineva are o viaţă religioasă autentică. Unii zic: „Părinte, e drept că nu mă duc la biserică, dar să ştiţi că eu totdeauna ascult la radio sau privesc la televizor slujba”. Şi cum o asculţi, trântit pe pat, pe fotoliu? „Stau în genunchi şi în picioare, părinte”. Nu te uiţi la slujbă ca şi când te-ai uita la meci, poate la meci te uiţi cu mai mult interes. Aşa că oamenii aceştia sunt superficiali. De fapt mulţi suntem superficiali sau suntem superficiali în raport cu ceea ce ar trebui să facem, dar lipsa aceasta de interes, de angajare, sau să te duci la biserică ca să asculţi o predică e prea puţin. Zic unii: „Părinte, dar să ştiţi că eu mă rog lui Dumnezeu şi mă închin şi mă gândesc la Dumnezeu”. Şi eu zic: foarte bine, dar să ştii că nu e destul.

„Prescuri pentru cuminecături” – Arhim. Teofil Părăian

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here