Ce înseamnă a “întreprinde” relații cu ceilalți?

0
197

Ce înseamnă a “întreprinde” relații cu ceilalți?

Orice comunicare conţine două aspecte: conţinutul şi relaţia, cea din urmă înglobîndu-l pe cel dintâi şi devenind astfel o metacomunicare.

relatiiA descifra un mesaj sau a înţelege un comportament presupune cunoaşterea cadrului în care acestea se plasează, cu alte cuvinte cunoaşterea tipului de relaţie în care ele se înscriu.

Aşadar, semantica relaţiei sau a cadrului precedă conţinuturile reprezentărilor noastre în general şi le dirijează. Altfel spus, a comunica presupune întotdeauna două niveluri de emisie şi de recepţie a mesajelor: în primul rând mesaje-cadru, iar pe baza acestora, mesaje de conţinut sau de informaţie propriu-zisă.

A comunica înseamnă a intra în orchestră (Gregory Bateson, Şcoala de la Palo Alto)

Acest lucru poartă şi denumirea de simbolic; cel mai bun exemplu de simbolic este codul limbii pe care o vorbim. Desigur, se întâmplă ca unii să refuze acest cod, ceea ce dă naştere la autism, dar, de regulă, a comunica presupune să accepţi această orchestră fără modificări excesive şi să-ţi introduci discret propria voce sau interpretare în jocul general.

Funcţia fatică

Roman Jakobson numeşte fatică funcţia de intrare în contact sau de stabilire a unei relaţii, plecând de la un exemplu relativ banal: ”Alo, mă auziţi?”, formulă ce vrea să verifice tipul de relaţie, indiferent de conţinutul mesajului. Semnalele fatice se acumulează pe marginea frazelor noastre în semne indiciale paraverbale corporale, atunci când, în cursul unei conversaţii, de exemplu, corpul emite o serie întreagă de gesturi şi de micromesaje menite să încadreze şi să susţină mesajul principal al vocii; faticul culminează în intonaţie, dar şi în alţi operatori foarte importanţi de luare de contact, precum strângerea de mână, zâmbetul, înclinarea capului şi mai ales privirea.

Paradox

Mesajele noastre sânt polifonice, trimise pe mai multe canale sau folosind simultan mai multe coduri, fapt care le protejează contra zgomotului, a entropiei sau a pierderii de informaţie pe traseu. Paradoxul nu are loc între doi subiecţi aflaţi în conflict, ci între enunţul şi enunţarea ce dau mesajului relief logic, adică între ceea ce arată şi ceea ce spune mesajul, între marja comportamentală şi textul verbal, între aspectele de conţinut şi de relaţie ale “aceluiaşi” mesaj.                                          

Introducere în ştiinţele comunicării, Daniel Bougnoux

Jurnal Spiritual

V-ar mai putea interesa şi:

Drumul sensului

Ce este comunicarea descendentă?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here