Un călugăr bătrân, Maxim Capsocalivit, doi ani a implorat-o pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu; ea i-a dat focul, şi – după cum spune – a fost bine. Rugaţi-vă şi dumneavoastră şi osteniţi-vă, căutaţi, adică, cum să vă statorniciţi în inimă. Şi Domnul, văzându-vă truda şi dorinţa sinceră de a dobândi acest bun, vă va da harul arderii în inimă. Asta înseamnă să te aşezi în inimă. Numai atunci te poţi aşeza în inimă, când ea se aprinde, iar până atunci este greu. Nu vă sfiiţi. Fugiţi de orice fel de închipuiri. Nu e nimic deosebit în ele. Aceasta este calea tuturor, întăriţi-vă. Maica Domnului vă va fi de ajutor… Părintele nostru Serafim vă va învăţa. Ţineţi minte cum odată, în timpul prânzului, el fu cuprins de focul inimii. Iată ce stare de fericire! Şi noi putem ajunge la ea. Nu cere multă osteneală, dar să fie continuă. Iată raiul! Căutaţi şi veţi afla, bateţi şi vi se va deschide (Matei 7, 7).
Pentru Dumnezeu, daţi ascultare inimii cu privire la faptele altora! Veţi găsi priceperea să-i iertaţi. Vă cuprinde uneori o puternică tulburare a inimii. Lăsând totul deoparte – pe drept sau pe nedrept – mă adresez numai inimii şi iată că văd acolo incendiu, rană şi durere, îndreptaţi-vă într-acolo şi fie-vă milă de dumneavoastră! Ce grijă să avem de alţii, când casa noastră este incendiată?!… Să ne grăbim să ajungem în casă ca să începem stingerea focului! Pregătiţi-vă dinainte de luptă, şi anume închipuiţi-vă toate situaţiile posibile, cântăriţi-le şi stabiliţi prin ce gânduri să loviţi răul într-un caz sau într-altul. Un astfel de procedeu ajută mult; căci nu veţi fi luată prin surprindere.
Timpul şi experienţa vă vor învăţa restul. Numai nu abandonaţi niciodată buna hotărâre de a vă curăţi şi a vă îndrepta! Să lucrăm Domnului cu hotărâre neclintită, chiar cu preţul vieţii – aceasta este rădăcina vieţii. Când aceasta există, există viaţă, când nu există, nici viaţă nu există, în această hotărâre pot fi şi greşeli, şi abateri, ba chiar şi căderi serioase; dar când ea este întreagă, încă nu e nenorocire. Dacă cineva cade, se ridică; dacă se loveşte, se vindecă. Ea, hotărârea, este firul pe care atârnă toate bunătăţile; dar ea este şi cuţitul cu care se retează tot ce e rău. Păstraţi această râvnă sufletească, predându-vă Domnului în fiecare clipă. Iar dacă uneori apar, după împrejurări şi fără voia noastră, scăpări, abateri, chiar paşi greşiţi… ce să-i faci? Numai să nu vă căutaţi îndreptăţire în ele. Osândiţi-vă în faţa Domnului, zdrobiţi-vă şi mărturisiţi-vă Lui. Şi încă ceva: niciodată să nu vă îngăduiţi, cu bună ştiinţă, ceva după bunul plac. Răbdaţi-L pe Domnul în toate rătăcirile, în toate tulburările şi în toate vitregiile. El le vede pe toate şi va măsura cu dreaptă măsură ce sunteţi. Iar noi, păcătoşii, cum putem ghici ce suntem? Pământ şi cenuşă! Întăriţi-vă puţin câte puţin în rugăciune, împărăţia lui Dumnezeu nu îşi anunţă ceasul când vine. Ca ploaia pe lână, va coborî la ceas de noapte, neştiut de nimeni. Şi nu „va veni” dintr-o dată, ci trebuie să ne trudim. După trudă vine şi odihna, pacea dumnezeiască, care întrece orice închipuire. La părintele Serafim aceasta se numeşte aşezarea paşnică a inimii. Domnul să vă aibă în pază! Har şi pace să vă dăruiască! Rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru mine.
„Învățături și scrisori despre viața creștină” – Sf. Teofan Zăvorâtul
Jurnal Spiritual
