Ce este psihologia pozitivă?

Renovarea în psihologia pozitivă

0
1419

Ce este psihologia pozitivă?

Renovarea în psihologia pozitivă

Psihologia pozitivă -La întrebarea „Ce este psihologia pozitivă?”, răspunsul cel mai competent ni-l oferă Seligman. Psihologia pozitivă este o „ştiinţă obiectivă a experienţei subiec­tive, a caracteristicilor individuale pozitive şi a instituţiilor po­zitive. Ea promite să îmbunătăţească calitatea vieţii şi să pre­vină patologiile care apar când viaţa este brutală şi lipsită de sens. O ştiinţă şi o profesie care va ajunge să înţeleagă şi să construiască factori care să permită indivizilor, comunităţilor şi societăţilor să înflorească

Psihologia pozitivăPsihologia pozitivă

Psihologia pozitivă și practica psihologică

Psihologia pozitivă nu este nimic mai mult decât studiul ştiinţific al forţelor şi virtuţilor umane obişnuite, normale, ne spun autorii.

Susţinătorii psihologiei pozitive în­clină să dea o mai mare crezare orientării teoriei.  Practica  psi­hologică spre investigarea, construirea şi amplificarea forţelor pozitive ale oamenilor. Ca urmare, individul este un  simplu receptor care răspunde la stimuli. Cu alegeri şi preferinţe persona­le, cu posibilitatea de a deveni sigur de sine. Să fie eficient sau în con­diţii ostile, neajutorat şi fără speranţă.

Psihologia pozitivă repară nevoile clienților

Practicienii au început să recunoască faptul că cele mai bune rezultate din cabinetele lor s-au obţinut referitor la amplificarea forţelor clienţilor. Și nu atât în ceea ce priveşte repararea dereglării acestora.

Psihologia pozitivă recurge treptat la o renovare conceptuală şi metodologică. La di­versificarea câmpului tematic al investigaţiilor.

Realitatea care este alcătuită din optimism

La cercetarea em­pirică a unor noi „realităţi” pe care le-a denumit optimism, spe­ranţă, stare de bine subiectivă etc. Nu numai psihopatologia (te­oretică şi practică) a favorizat o asemenea reorientare, ci şi alte discipline psihologice.

De exemplu, practicienii psihologiei so­ciale cognitive s-au orientat mult prea mult asupra investigării punctelor slabe fiin­ţei umane. Problematica aşa-numitelor stări sufletești sau cogniţii ira­ţionale a invadat în ultima vreme câmpul de cercetare al acestei discipline.

Psihologia și egoismul

De asemenea, psihologii evoluţionişti sau cei din do­meniul psihologiei economice au luat demult în calcul suvera­nitatea egoismului.

Studiile şi cercetările întreprinse de reprezentanţii în psiholo­gia pozitivă conduc către stabilirea următoarelor trăsături ale personalităţii pozitive:

Sentimentul subiectiv de confort interior sau stări sufletești de bine (well-being) care se referă la ceea ce oamenii gândesc şi la ceea ce ei simt faţă de vieţile lor. Din punct de vedere psihologic implică operaţii de evaluare  a propriei existenţe şi concluzii  de ordin cognitiv şi afec­tiv (Edward Diener). Ceea ce în limbajul ştiinţific este nu­mit prin termenul de well-being, în limbajul cotidian este nu­mit prin termenul de fericire. Psihologia pozitivă ca stări sufletești de bine, este determinată de o serie de factori. Aceasta include -dezvoltarea economică, venitul, credinţele, relaţiile de ordin personal, tendinţa spre asociere şi grupare.

Dispune de gra­de diferite

Oamenii cu un grad înalt de optimism tind să deţi­nă stări sufletești  sau dispoziţionale sufleteşti bune. Si să aibă o sănătate fizică şi psihică mai bună. Nu trebuie pierdut însă din vedere faptul că „optimismul poa­te costa dacă este prea nerealist”. În legătură cu optimismul, psihologii pozitivi şi-au formulat întrebări. Optimis­mul este un aspect implicit al naturii umane sau doar o sim­plă trăsătură interindividuală?

Stări sufletești ca optimismul și pesimismul

Sensul optimismului este oare mai bogat decât conceptualizarea lui actuală în termeni cog­nitivi? Sunt optimismul şi pesimismul reciproc exclusivi? Sunt stări sufletești care confirmă acest lucru. Care este relaţia dintre optimism şi realitate? Și care sunt costurile credinţelor optimiste atunci când se dovedesc a fi false? Cum poate fi cultivat optimismul? Există diferenţe culturale în ceea ce priveşte optimismul?

Autodeterminarea

Susţinută de satisfacerea unor ne­voi cum ar fi: nevoia de competenţă, nevoia de ataşament. Ne­voia de autonomie. Când aceste nevoi sunt satisfăcute existen­ţa individului se află într-o condiţie de motivare intrinsecă, el fiind capabil de a-şi îndeplini potenţialităţile.

Apărările mature

Axate pe găsirea şi practicarea soluţilor proactive, creatoare care îl propulsează pe om spre o viaţă fericită şi de succes. Defensele adulte (altruismul, refularea, umo­rul, anticiparea, sublimarea etc) sunt total diferite de cele pro­movate de psihanaliză care fac din om mai degrabă o victimă de­cât un învingător. Ele mai degrabă sintetizează în psihologia pozitivă şi atenuează de­cât să nege sau să deformeze sursele de conflict ale comporta­mentului uman. Apărările mature reduc conflictul şi disonanţa cognitivă, oferă un timp mental pentru diminuarea schimbărilor din realitate. Și din imaginea de sine atunci când acestea sunt „for­ţate”, „bruscate” şi „obligate” a se schimba.

Cele şase caracteristici

 Trăsături ale per­sonalităţii pozitive ar putea fi reduse la trei şi anume: bunăsta­rea spirituală, autoreglarea, performanţa. Prima constituind va­riabila intermediară care se interpune între intrări şi ieşiri. Cea de-a doua mecanismul transformator şi de autosusţinere. Iar ul­tima, finalitatea spre care tinde personalitatea.

Eul și personalitatea, Mielu Zlate

Jurnal Spiritual

Mai multe articole de acelaşi autor puteţi citi aici

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here