Ce este psihologia pozitivă?
Renovarea în psihologia pozitivă
Psihologia pozitivă -La întrebarea „Ce este psihologia pozitivă?”, răspunsul cel mai competent ni-l oferă Seligman. Psihologia pozitivă este o „ştiinţă obiectivă a experienţei subiective, a caracteristicilor individuale pozitive şi a instituţiilor pozitive. Ea promite să îmbunătăţească calitatea vieţii şi să prevină patologiile care apar când viaţa este brutală şi lipsită de sens. O ştiinţă şi o profesie care va ajunge să înţeleagă şi să construiască factori care să permită indivizilor, comunităţilor şi societăţilor să înflorească
Psihologia pozitivă
Psihologia pozitivă și practica psihologică
Psihologia pozitivă nu este nimic mai mult decât studiul ştiinţific al forţelor şi virtuţilor umane obişnuite, normale, ne spun autorii.
Susţinătorii psihologiei pozitive înclină să dea o mai mare crezare orientării teoriei. Practica psihologică spre investigarea, construirea şi amplificarea forţelor pozitive ale oamenilor. Ca urmare, individul este un simplu receptor care răspunde la stimuli. Cu alegeri şi preferinţe personale, cu posibilitatea de a deveni sigur de sine. Să fie eficient sau în condiţii ostile, neajutorat şi fără speranţă.
Psihologia pozitivă repară nevoile clienților
Practicienii au început să recunoască faptul că cele mai bune rezultate din cabinetele lor s-au obţinut referitor la amplificarea forţelor clienţilor. Și nu atât în ceea ce priveşte repararea dereglării acestora.
Psihologia pozitivă recurge treptat la o renovare conceptuală şi metodologică. La diversificarea câmpului tematic al investigaţiilor.
Realitatea care este alcătuită din optimism
La cercetarea empirică a unor noi „realităţi” pe care le-a denumit optimism, speranţă, stare de bine subiectivă etc. Nu numai psihopatologia (teoretică şi practică) a favorizat o asemenea reorientare, ci şi alte discipline psihologice.
De exemplu, practicienii psihologiei sociale cognitive s-au orientat mult prea mult asupra investigării punctelor slabe fiinţei umane. Problematica aşa-numitelor stări sufletești sau cogniţii iraţionale a invadat în ultima vreme câmpul de cercetare al acestei discipline.
Psihologia și egoismul
De asemenea, psihologii evoluţionişti sau cei din domeniul psihologiei economice au luat demult în calcul suveranitatea egoismului.
Studiile şi cercetările întreprinse de reprezentanţii în psihologia pozitivă conduc către stabilirea următoarelor trăsături ale personalităţii pozitive:
Sentimentul subiectiv de confort interior sau stări sufletești de bine (well-being) care se referă la ceea ce oamenii gândesc şi la ceea ce ei simt faţă de vieţile lor. Din punct de vedere psihologic implică operaţii de evaluare a propriei existenţe şi concluzii de ordin cognitiv şi afectiv (Edward Diener). Ceea ce în limbajul ştiinţific este numit prin termenul de well-being, în limbajul cotidian este numit prin termenul de fericire. Psihologia pozitivă ca stări sufletești de bine, este determinată de o serie de factori. Aceasta include -dezvoltarea economică, venitul, credinţele, relaţiile de ordin personal, tendinţa spre asociere şi grupare.
Dispune de grade diferite
Oamenii cu un grad înalt de optimism tind să deţină stări sufletești sau dispoziţionale sufleteşti bune. Si să aibă o sănătate fizică şi psihică mai bună. Nu trebuie pierdut însă din vedere faptul că „optimismul poate costa dacă este prea nerealist”. În legătură cu optimismul, psihologii pozitivi şi-au formulat întrebări. Optimismul este un aspect implicit al naturii umane sau doar o simplă trăsătură interindividuală?
Stări sufletești ca optimismul și pesimismul
Sensul optimismului este oare mai bogat decât conceptualizarea lui actuală în termeni cognitivi? Sunt optimismul şi pesimismul reciproc exclusivi? Sunt stări sufletești care confirmă acest lucru. Care este relaţia dintre optimism şi realitate? Și care sunt costurile credinţelor optimiste atunci când se dovedesc a fi false? Cum poate fi cultivat optimismul? Există diferenţe culturale în ceea ce priveşte optimismul?
Autodeterminarea
Susţinută de satisfacerea unor nevoi cum ar fi: nevoia de competenţă, nevoia de ataşament. Nevoia de autonomie. Când aceste nevoi sunt satisfăcute existenţa individului se află într-o condiţie de motivare intrinsecă, el fiind capabil de a-şi îndeplini potenţialităţile.
Apărările mature
Axate pe găsirea şi practicarea soluţilor proactive, creatoare care îl propulsează pe om spre o viaţă fericită şi de succes. Defensele adulte (altruismul, refularea, umorul, anticiparea, sublimarea etc) sunt total diferite de cele promovate de psihanaliză care fac din om mai degrabă o victimă decât un învingător. Ele mai degrabă sintetizează în psihologia pozitivă şi atenuează decât să nege sau să deformeze sursele de conflict ale comportamentului uman. Apărările mature reduc conflictul şi disonanţa cognitivă, oferă un timp mental pentru diminuarea schimbărilor din realitate. Și din imaginea de sine atunci când acestea sunt „forţate”, „bruscate” şi „obligate” a se schimba.
Cele şase caracteristici
Trăsături ale personalităţii pozitive ar putea fi reduse la trei şi anume: bunăstarea spirituală, autoreglarea, performanţa. Prima constituind variabila intermediară care se interpune între intrări şi ieşiri. Cea de-a doua mecanismul transformator şi de autosusţinere. Iar ultima, finalitatea spre care tinde personalitatea.
Eul și personalitatea, Mielu Zlate
Jurnal Spiritual
Mai multe articole de acelaşi autor puteţi citi aici
