Percepția reprezintă acel proces prin care stimulările senzoriale sunt structurate pentru a da un sens acțiunii.
Sistemul nostru senzorial interacționează permanent cu un mediu format din zgomote, cuvinte, arome, imagini sau structuri. Creierul procesează respectivele date primare și dă un sens acestei mase de informații.
Îndeosebi mecanismul percepției este extrem de complex: acesta pune în mișcare un dispozitiv chimic și electric foarte complex care, plecând de la receptori (ochi, mână, ureche) conduce la reprezentarea conceptuală, implicând în acest produs cultura, imaginația și obiceiurile noastre…
Percepția corespunde unei duble procesări: senzorială (ceea ce este perceput prin simțuri) și intelectuală (înțelesul pe care îl atribuim imaginii).
Cele două operațiuni au loc într-un interval de timp extrem de scurt, iar verdictul dat de percepție este stabilit în câteva miimi de secundă.
Cele cinci simțuri pe care le posedăm nu primesc decât în proporție foarte redusă stimulii la care sunt supuse.
Receptorii senzoriali au o sensibilitate redusă, mai mult sau mai puțin pronunțată în funcțiile de speciile animale, și nu redau decât într-o măsură infimă fenomenele care se petrec în jurul nostru.
De exemplu, simțurile noastre nu sunt în mod direct sensibile la câmpurile magnetice, la undele herziene, la razele ultraviolete, la trecerea timpului și de aceea trebuie să recurgem la un sistem de reprezentare sub forma unor „dispozitive” (din punct de vedere fizic sau conceptual) pentru a face ca aceste fenomene să devină inteligibile: un ceas, un radar, un amplificator..
O parte a raționamentului pe care îl efectuăm permanent depinde deci de capacitățile noastre fiziologice (vizuale, auditive); o altă parte depinde de punctul de referință socio-cultural, modelat de educație, de cultură, de gusturile proprii și de contextul în cadrul căruia evoluăm.
Dacă atenția noastră este mobilizată spre lectura unei cărți, de pildă, putem percepe atenuat elementele sonore și vizuale care ne înconjoară. În schimb, dacă percepem un zgomot neașteptat sau nepotrivit în timpul lecturii, probabil că vom ridica ochii din carte pentru a vedea ce se întâmplă.
În acest din urmă caz procesarea este imediată (retragem mâna, înțelegem de unde provine zgomotul). Stimulii fiind permanenți (voci, imagini, mirosuri, chipuri, atitudini, culori), în viața cotidiană ne dozăm fără să vrem percepția în funcție de gradul de interes.
Astfel, construim o semnificație.
A percepe nu înseamnă altceva decât a culege informații brute, a le confrunta cu experiențe din trecut și a stabili o semnificație pentru acțiune.
Cum să ne dezvoltăm creativitatea, Brigitte Bouillerce și Emmanuel Carré
Jurnal Spiritual
 și intelectuală (înțelesul pe care îl atribuim imaginii).){kind=link}