Ce este păcatul?

0
129

justin-popovici-7Astăzi, într-un cuvânt, este Buna-Vestire a Domnului. întreaga Evanghelie dumnezeiască într-un singur cuvânt. Astăzi, în Duminica Părinţilor, cea de dinainte de Crăciun, se citeşte întâia Evanghelie, primul capitol din Evanghelia după Matei. Iar aceasta, într-un cuvânt, spune ce se întâmplă cu această lume, ce se întâmplă şi ce se va întâmpla cu fiecare dintre noi. Toată istoria Cerului şi a pământului, întreaga istorie a omului, a oamenilor, a neamului omenesc, a mea, a ta, a păsărilor, a crenguţelor, a florilor, toate sunt într-un cuvânt – Iisus (Matei 1, 1; 18-21). Naşterea Sa, iată, este cel mai important eveniment în oate istoriile tuturor lumilor. Naşterea Sa pe pământ, arătarea Sa pe pământ ca Om – acesta este cel mai important lucru din toate câte s-au petrecut în neamul omenesc, fraţilor, este cel mai de seamă, de când a fost făcut soarele şi până în ziua în care se va stinge.

Iată, a venit să mântuiască lumea de păcate. Tu ai nevoie de Iisus, tu ai nevoie de Mântuitor. Ce este păcatul? Tu şi noi ceilalţi cunoaştem păcatul prin foarte. Moartea este ceva deosebit de înfricoşător Pentru noi, dar moartea a venit în această lume Prin păcat, şi când S-a arătat Izbăvitorul de păcate, atunci S-a arătat Izbăvitorul de moartea mea şi a ta. Păcatele care sunt în mine, şi păcatele care sunt în el care produc sute de morţi în noi, în fiinţa noastră omenească, toate acestea fug dinaintea Sa, toate acestea rămân neputincioase înaintea Sa. Numai El este mai puternic decât păcatul, numai Dumnezeu este mai puternic decât păcatul. Nu există om mai puternic decât păcatul, căci în păcat este diavolul şi numai Dumnezeu este mai puternic decât diavolul. Iată, Dumnezeu a devenit om ca să scoată afară păcatul din om, ca să izgonească din om păcatul, ca să arunce din om cea mai cumplită pocitanie, pe care noi, deseori, o îmbrăţişăm în momente de exaltare şi de nebunie, iar ea ne răneşte din fiecare parte, provocând moartea minţii, moartea conştiinţei, moartea voinţei, moartea totală.

Iată nevoinţa mântuitoare în această lume, iată scopul Său, iată mântuirea noastră: moartea păcatului tău şi al meu. Iar această omorâre a păcatului tău o poate înfăptui numai Domnul Hristos, Care este mai puternic decât păcatul şi mai puternic decât moartea. Moartea morţii este numai Domnul Hristos, Care prin înviere biruieşte moartea; El poate să-mi dăruiască şi mie, şi ţie, biruinţă asupra oricărei morţi. Cine înfăptuieşte biruinţa asupra diavolului, pieirea diavolilor? Cine a biruit iadul, împărăţia duhurilor necurate şi a nenumăraţilor diavoli distrugători, cine? Dumnezeu şi Omul, Hristos, Dumnezeu desăvârşit şi Om desăvârşit! El, din nespusa iubire de oameni a coborât din Ceruri, S-a făcut Om, A intrat în tina trupului omenesc, ca din acest trup din această fiinţă omenească să scoată afară ceea ce nu este dumnezeiesc, ceea ce este potrivnic voii lui Dumnezeu, ca să scoată afară păcatul.

De aceea, fraţii mei, cel mai important eveniment în Evanghelia Mântuirii este că El, Dumnezeu, a devenit om (Matei 1, 3; Timotei 3, 16). în aceasta constă taina vieţii noastre în lume, în aceasta constă toată taina mântuirii noastre, în aceasta constă taina pământului nenorocit în care trăieşte neamul omenesc şi a tuturor lumilor mai presus de om şi mai prejos de om. Dumnezeu S-a arătat în trup (I Timotei 3,16), aceasta este taina noastră. Pentru ce S-a arătat Hristos? Ca să-L unească pe om cu Dumnezeu şi astfel, unit cu Dumnezeu, să scoată din el orice păcat, orice rău, orice întuneric, orice negură, orice moarte şi orice diavol. Şi nu este în această lume unitate atât de intimă, atât de apropiată aşa cum este unitatea dintre Dumnezeu şi om întru Hristos. Nu este spaţiu, nu este loc pentru păcat dacă Hristos, Dumnezeu desăvârşit şi Om desăvârşit, intră în sufletul meu şi al tău – prin Sfântul Botez, prin Sfânta împărtăşanie, prin Sfintele Taine. Atunci fuge tot ceea ce reprezintă păcat. De aceea taina întrupării Domnului Hristos este cea mai sfântă, cea mai mare, cea mai aducătoare de mântuire.

Fraţii mei, începând cu venirea Mântuitorului Hristos în această lume, începând cu Crăciunul, totul se preschimbă, se schimbă toată istoria neamului omenesc. El, Minunatul Iisus, l-a detronat pe satana Şi L-a înscăunat pe Dumnezeu. Sfântul lui Dumnezeu Macarie cel Mare spune: Prin păcat diavolul a Semănat pe prestolul minţii omeneşti şi împărăţeşte în om, iar dacă omul crede în Domnul Hristos, dacă Se botează, dacă se împărtăşeşte, dacă trăieşte după Evanghelie, atunci Domnul înlătură de pe prestolul minţii pe acel diavol şi împărăţeşte El, se înscăunează Dumnezeu, şi atunci în sufletul tău şi în viaţa ta stăpâneşte Dumnezeu, stăpânesc gândurile sfinte, starea lăuntrică sfântă, starea lăuntrică dumnezeiască, dorinţa dumnezeiască, lucrarea dumnezeiască. Dacă prin puterea Sa dumnezeiască Domnul Hristos îl alungă pe satana de pe prestolul minţii tale şi al minţii mele şi al neamului omenesc, El alungă în acelaşi timp toate legiunile de diavoli, alungă toate păcatele din om, toată moartea şi face sălaş sfintelor virtuţi şi se sălăşluieşte sfânta putere dumnezeiască şi cerească şi atunci tu împreună cu Apostolul Pavel zici: Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte întru mine. (Filipeni 4,13)
Ce s-a întâmplat cu Saul, cu faimosul Sfânt Apostol Pavel? Ştiţi că el a fost cel mai mare prigonitor al Domnului Hristos, al primilor creştini. Şi atunci când mergea călare pe cal împreună cu cetele de bărbaţi pe drumul spre Damasc ca să-i prigonească pe creştini, el dintr-odată a auzit un glas înfricoşător, s-a arătat o lumină înfricoşătoare şi din ea ca şi cum ar fi tunat, s-a auzit: Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti! Iar Saul iute a întrebat: Cine eşti Tu, Doamnei -sunt Iisus, pe Care tu îl prigoneşti. Doamne, ce voieşti sfl fac? (Faptele Apostolilor 9, 3-6) Saul a orbit atunci, a fost trei zile orb, căci îl conduceau fraţii lui care se porniseră împreună cu el să-i prigonească pe creşti*11′ Atunci a venit Sfântul Apostol Anania – i se arătase Domnul şi-i descoperise -, a venit la Saul şi l-a botezat şi Saul şi-a recăpătat vederea. Şi de atunci iată că o s-au schimbat. în loc să rămână Saul, a devenit Sfântul Apostol Pavel. Pe el nu a putut să-l amuţească tot Imperiul Roman, toată împărăţia romană a lui Nero, a vameşilor romani, toţi soldaţii romani, toţi temnicerii nu au putut să-l aducă pe Pavel la tăcere pentru ca el să nu mai propovăduiască Evanghelia Domnului Hristos, să nu-L mai propovăduiască pe Acel Iisus, pe Iisus Mântuitorul, împăratul, Dumnezeul Cerului şi al pământului.

Totul este spus prin numele Său: Iisus Hristos – Mântuitorul. Când pronunţi acest nume, ce rosteşti tu? Rosteşti strigătul de luptă, strigătul războiului creştinesc; te porneşti la luptă cu păcatul. Dumnezeu nu îngăduie moartea, Dumnezeu nu îngăduie lucrarea diavolului, înseamnă că tu eşti în permanenţă ostaşul Său împotriva păcatului, împotriva morţii, împotriva diavolului. Sfinţii Părinţi din Vechiul Testament pe care îi prăznuim astăzi, toţi Drepţii cei mari: Avraam, Moise, Isaia şi nenumăraţi alţii, toţi au fost astfel de luptători, luptători pentru Hristos încă înainte de Hristos, luptători pentru Evanghelia lui Hristos mainte ca Evanghelia să se fi scris. A scris-o Domnul prin sfintele lor vieţi şi ei, mulţi dintre ei, au auzit ceea ce a scris despre ei Sfântul Apostol Pavel, că prin credinţă au biruit împărăţii, au ajuns să vadă învierea morţilor su fost neclintiţi în lupte, au împlinit dreptatea lui Dumnezeu în această lume, L-au proslăvit pe Dumnezeul cel Adevărat; pe ei, de care lumea nu era vrednică, lumea i-a prigonit, au rătăcit în pustii goi, înveşmântaţi în piei, lipsiţi de hrană, dar dreptatea lui Dumnezeu s-a săvârşit, diavolul a fost biruit, toate păcatele au fost biruite (Evrei 11, 32-39).

Iar noi, creştinii vieţuitori în această lume, trăind în Biserica lui Hristos pe care El a întemeiat-o făcându-se om, încă de aici de pe pământ devenim proprietari şi stăpânitori ai împărăţiei Cerurilor dacă împlinim poruncile lui Hristos. Dacă împlineşti porunca smereniei lăsată de Mântuitorul, dacă te smereşti cu mare credinţă înaintea Sa, dobândeşti toată fericirea; dacă înlături mândria satanică şi împlineşti prima poruncă a sfintei Sale înţelepciuni: Fericiţi cei săraci cu duhul că a lor este împărăţia Cerurilor (Matei 5, 3), vei simţi cu adevărat că împărăţia Cerurilor este a ta. Vei simţi că Dumnezeu împăratul este în sufletul tău, iar nu păcatul, nu diavolul, nu moartea. Şi tu încă de pe acum, încă de aici, ca trăitor pe pământ, dobândeşti isihia: împăratul este întru tine şi împărăţeşte în sufletul tău prin Adevărul veşnic, prin Dreptatea veşnică, prin Viaţa veşnică. Sfânta împărtăşanie, iată hrana sfântă, iată bunătăţile cereşti sfinte, iată sfinţenia fără de moarte, iată sfânta Veşnicie, iată sfânta Viaţă veşnică! Toate acestea şi încă mai mult decât acestea este Domnul Hristos Cel înviat pe Care îl primim în Sfânta împărtăşanie. Avem chiar mai mult decât este de trebuinţă. însă ce ne dăruieşte Domnul şi de ce avem noi nevoie? Credinţă, credinţa neclintită. Hotărârea statornică: vreau să trăiesc cu credinţă în Domnul Hristos şi să împlinesc poruncile Sfintei Sale Evanghelii. Cu toate acestea mulţi în jurul meu nu voiesc, cu toate acestea deseori slăbiciunea mea este neputincioasa, neputinţa mea nu poate. Căci omul nu se izbăveşte de moarte, nu se izbăveşte de păcat fără Mântuitorul, fără Domnul Hristos. În Mântuitorul este izbăvirea, viaţa cum este în lumină luminarea. Pentru aceasta împreună cu Sfinţii Părinţi ai Vechiului Testament ne închinăm Domnului Hristos, minunatului nostru Izbăvitor din legăturile păcatului, ale morţii sşi ale diavolului şi Singurului Adevăratului Iubitor de oameni, Care, iată, ne-a adus şi ne-a dăruit nouă, unor oameni nevrednici, împărăţia Cerurilor. Amin.

Cuvinte despre veşnicie, predici alese, Cuviosul Iustin de la Celie

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here