Ce este ispita?

0
3489

ispitaCe este ispita?

Ispita este îndemnul la păcat. Ea trezeşte pofta spre a dobândi ceva prin călcarea legii morale. Această pornire vine sau dinăuntru cuiva, adică din firea lui slăbită de păcatul strămoşesc sau din afară.

Ispita dinăuntru este prilejuită de:

– Pofta trupului (mâncare, băutură);

– Pofta ochilor (bogăţie);

– Pofta inimii (trufia vieţii, mândrie), după cum citim în Sfânta Scriptură: „Pentru că tot  ce este în lume, adică pofta trupului şi pofta ochilorşi trufia vieţii, nu sunt de Tatăl ci sunt din lume”  ( I Ioan 2,16).

Ispita din afară vine de la diavol şi de la lume.

Că ispitele vin de la diavol ne arată însăşi Sfânta Scriptură. Astfel Mântuitorul zice: „Simone, Simone, iată Satana v-a cerut să vă cearnă ca pe grâu” (Luca22,31). Iar Sfântul Apostol Petru spune lui Anania, care ascunsese o parte din preţul unui ogor vândut: „Anania de ce a umplut Satana inima ta, ca să minţi tu Duhului Sfânt?(Fapte 5,3). Chipul în care ispiteşte diavolul este mai ales aţâţarea gândului omului cu felurite închipuiri, care în locul binelui adevărat înfăţişează un bine înselător şi pierzător de suflet. Ispitele de la lume înseamnă însemnul la păcat venit din partea oamenilor răi, care aţâţă în alţii felurite pofte şi porniri păcătoase, fie prin cuvinte, fie prin fapte.

Poate creştinul să biruiască ispitele?

Da. Creştinul ajutat de harul dumnezesc, poate birui chiar şi ispitele  cele mai puternice, mai ales că Dumnezeu nu-l lasă să fie ispitit peste puterile lui. „Credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui să fiţi ispitiţi mai mult decât puteţi; ci odată cu ispita va aduce şi scăparea din ea, ca să puteţi răbda” (I Corinteni 10,13). Pe pământ creştinul nu este ferit de ispite. Dar ispitele în sine nu sunt încă păcate şi dacă le înfruntă cu bărbăţie, ele pot fi de folos credinciosului, întărindu-l în virtute. „Fericit este bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se va lua cununa vieţii, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El” (Iacov 1,12).

Dacă însă credinciosul nu se împotriveşte ispitelor sau îşi aţâţă poftele sale, atunci ispitele îl duc la păcat.

Cum că ispitele pot fi biruite, găsim pilde în Sfânta Scriptură. Astfel în Vechiul Testament, dreptul Iov iese biruitor din lupta împotriva ispitelor cu care se apropiase diavolul de ea. În Noul Testament, Mântuitorul a fost ispitit de diavolul, după ce postise 40 de zile şi 40 de nopţi. Diavolul adică socotind că o slăbire a trupului va aduce după sine şi o slăbire a sufletului, s-a apropiat de Mântuitorul cu felurite ispite, pe care însă Mântuitorul le-a biruit (Matei 4,1-11).

Sursa: ”Credința Ortodoxă” Ed. Mitropoliei Moldovei și Bucovinei

V-ar putea interesa şi aceste articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here