Ce este frumosul?

0
4792

frumosulÎn definitiv ce este frumosul?

-Ceea ce ne place, va spune cineva.

-Nu cred, îi voi răspunde; ne place sucul de ananas, dar nu putem spune că este frumos.

Ca manifestare vizibilă, frumosul implică o serie de condiții de formă, culoare, armonie, ș.a.m.d. în funcție de ceea ce contemplăm.

Frumosul în sine, după teoriile estetice, ar fi de trei feluri:

-cel existent numai în eu – susținut de teoria frumosului subiectiv;

-existent numai în natură, al teoriei frumosului obiectiv;

-un amestec din primele două, sintetizat de teoria dualismului estetic.

Am certitudinea că frumosul, pe lângă starea deosebită pe care o provoacă în sufletul omului, este o cunoaștere.

Descoperirea și calitatea lui depind de unealta cu care este căutat sau văzut și aici mă refer la sufletul și spiritul omului.

Divinitatea a creat această lume desăvârșită pe toate planurile, al adevărului, cel moral și cel estetic, dar atribuind omului librului arbitru, deci posibilitatea să aleagă și să acționeze cum dorește, acesta a reușit ca în mare parte să o distrugă și urâțească, intervenind cu egoism, neștiință uneori.

Ceea ce a rămas din această desăvârșire, printre care și frumusețea specifică fiecărui lucru sau fenomen nu poate fi văzut sau descoperit decât cu ajutorul spiritului de energie de origine divină, prin mijlocirea căreia avem posibilitatea de a vedea prezența Divinății în orice lucru, ființă sau fenomen.

De aceea, frumusețea nu este ceea ce ne place, aceasta în majoritatea cazurilor de ordin biologic, ci este ceea ce ne descoperă amprenta Divinității, care ne apropie de Divinitate.

Această apropiere este foarte complexă. Putem să ne imaginăm adevărata frumusețe ca vârful unui con a cărui circumferință de bază lasă posibilitatea  unor infinite puncte de urcuș – de unde se deduce că la frumos poate să participe fiecare în felul său sub condiția ca frumosul desăvârșit să fie identificat cu Divinitatea sa, dacă vreți, cu creația Acesteia, care nu a fost de nimic alterată, respectiv cu creația inițială.

Din păcate puțini reușesc această identificare, fie că spiritul lor este asfixiat bilogic, fie din comoditate, fie refuzând urcușul, plafonându-se la baza conului, optând pentru urât, vulgaritate și promiscuitate estetică care devine imorală.

Se pot deschide astfel galerii de artă, unde sunt expuse picturi executate cu bidineaua sau stropitoarea, sculpturi reprezentate prin grămezi de alte aspecte mirifice.

Ceea ce este mai îngrijoritor, criticii de artă, în loc să semnalizeze urâtul, ca să nu fie acuzați că sunt înapoiați, se străduiesc să descopere în aceste „creații de artă”, idei și sensuri profunde, rafinate, pline de originalitate.

Bineînțeles că, în toate domeniile, există și lucrări artistice de certă valoare, dar din păcate sunt sufocate de improvizații care în realitate nu spun nimic legat de estetica urâtului sau a vulgarului.

Iată că în cele două planuri – frumos și urât – pendulează omul.

Și cum al doilea este din ce în ce mai prezent, înlocuind pe primul și devenind modul nostru de viață, omul este din ce în ce mai marcat, sufletul său este din ce în ce mai labil și cu o încărcătură negativă, deoarece frumosul pentru suflet este ca oxigenul pentru plămân, spiritul este din ce în ce mai atrofiat; apar uneori relații în societate și familie, depresie sau mânie, acte antisociale, nevroze și api boli organice.

Desigur, că în lupta pentru asanarea urâtului în viața noastră, omul trebuie să înceapă cu dorința de a deveni el însuși frumos, adică să-și adopte un comportament cu un stil personal care să-l facă simpatic, agreat și căutat de cei din jur.

Rețetele frumuseții, de Viorel Olivian Pașcanu

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here