Ce este dragostea de ţară şi de ce trebuie să fim mândri că suntem români?

4
25389
Ce este dragostea de ţară,,Sunteţi legaţi de-acest pământ al patriei prin tot ce-a fost înaintea voastră, prin tot ce va veni după voi; prin aceia care v-au născut şi prin aceia pe care îi veţi naşte; prin trecut şi prin viitor; sunteţi legaţi prin mormintele strămoşilor şi prin leagănele nepoţilor ‘’ (Jaures)

,,Rădăcina şi viaţa poporului nostru, înaintea Lui Dumnezeu, este credinţa cea dreaptă în Hristos, adică Ortodoxia. Noi ne-am încreştinat de aproape două mii de ani, din timpul Sfântului Apostol Andrei.”

“Coloniştii romani, cărora le-au predicat Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel la Roma, şi cei din Grecia, când au venit aici cu legiunile romane, au adus credinţa Ortodoxă. Eram daci pe atunci; strămoşii noştri sunt dacii şi romanii, de la care am rămas noi, românii. De atunci, de când am primit şi dreapta credinţă în Dumnezeu, poporul nostru a avut viaţă. Până atunci a fost mort; numai cu trupul era viu, iar cu sufletul era mort. Viaţa poporului român este dreapta credinţă în Iisus Hristos. Băgaţi de seamă! Ca popor creştin de două mii de ani de când suntem noi, am avut toată administraţia noastră şi toată tradiţia noastră sfântă. Să ţinem cu tărie la Credinţa Ortodoxă.’’ (Arhim. Ilie  Cleopa)

Erau atât de credincioşi străbunii noştri, iubeau atât de mult pe Dumnezeu şi Sfinţii Săi, iar conducătorii ţării precum Ştefan cel Mare sau Constantin Brincoveanu, erau un exemplu demn de urmat de supuşii lor în ceea ce priveşte credinţa nestrămutată şi cinstirea Sfinţilor, la care se rugau cu evlavie şi credinţă pentru ocrotirea ţării de duşmani şi încercări.

,,Rezistenţa noastră a stat în dreapta credinţă, în adevărul ortodox  pe care l-am apărat. “

“Poporul român este una cu Biserica, una cu satul, una cu credinţa lui. Dacă nu era aşa eram de mult desfiinţaţi.’’a spus arhim. Iustin Pârvu, marele  patriot al neamului nostru, care a avut curajul, bărbăţia, să lupte pentru păstrarea valorilor morale, a credinţei ortodoxe aşa cum au trăit-o strămoşii noştri, pentru apărarea familiei creştine, aşa cum noi nu avem curajul să o facem, rămânând doar în stadiul de dorinţă această luptă, şi nu de faptă concretă.

Am uneori sentimentul că am rămas orfani, fără conducătorul şi apărătorul credinţei noastre ortodoxe, dar trăiesc şi sentimente de bucurie duhovnicească, când îmi  dau seama cât de iubit e Părintele Iustin, că pomenirea lui va fi veşnică şi că el nu ne va lăsa, se va ruga şi va mijloci în faţa Sfintei Treimi, pentru neamul românesc pe care l-a iubit chiar şi cu preţul pierderii libertăţii, pentru neamul pe care mulţi români din păcate nu şi-l mai doresc, se va ruga pentru unitatea poporului român, pentru apărarea lui de influienţele negative venite din exterior, se va ruga pentru ca noi românii să fim mai patrioţi şi să ne iubim cu adevărat ţara.

Ce înseamnă patria?

,,Patria este pământul plămădit cu sângele şi întărit cu oasele înaintaşilor noştri. Pentru ca să fie o patrie, trebuie să fie mai întâi religia strămoşilor, sfânta cuminecătură a sufletelor, calda adoraţie a acelora care au fost şi nu mai sunt decât oseminte şi ţărână’’ (Delavrancea)

La capitolul patriotism stăm din păcate din  ce în ce mai prost. Nu ştiu de ce nu suntem mândri de rădăcinile noastre, de istoria noastră, de frumuseţea plaiurilor noastre. Nu ştiu de ce, tot mai mulţi români vor să plece să se stabilească definitiv în alte ţări, bine poate acolo au un viitor mai bun, dar ar fi minunat dacă s-ar abţine să vorbească de rău ţara în care s-au născut, în care au trăit o perioadă îndelungată.

Nu trebuie să îţi fie ruşine cu neamul din care te tragi, nicio ţară nu este perfectă, în fiecare ţară există şi lucruri bune şi lucruri rele, dar noi românii avem un obicei, zic eu prost, să vedem numai ce se întâmplă urât şi rău în România, ne urâm parcă ţara, ne e ruşine cu compatrioţii noştri şi nu ne rugăm Bunului Dumnezeu să ne ocrotească ţara de nevoi şi încercări, să ne binecuvânteze şi să ne păzească de tot răul. Da, din păcate sunt mulţi români care nu-şi mai iubesc ţara. După ce câţiva ani au lucrat în alte ţări, se simt mai bine în acele ţări adoptive, unora le e ruşine să recunoască că sunt români, nu mai doresc să se întoarcă niciodată în ţara în care îşi au rădăcinile.

E trist dar adevărat…

Omul înainte de neam şi-a iubit familia, înainte de lume şi-a iubit neamul şi patria sa de pământ, fie mare, fie mică, în care părinţii săi au trăit şi i-a îngropat, în care el s-a născut, în care a petrecut dulcii ani ai copilăriei, ce nu se mai întorc, în care a simţit cea dintâi bucurie şi cea dintâi durere de bărbat. Nu cunosc însă nicio seminţie, cât de barbară, care să nu aibă acest simţământ.” (M. Kogolniceanu)

Dragostea de ţară înseamnă dragostea pentru  locul în care te-ai născut şi crescut, pentru  locul în care ai rostit pentru prima oară cuvântul mama, e dragostea pentru părinţii, fraţii, surorile şi bunicii care îţi spuneau povesti la gura focului, iarna.

Dragostea de ţară înseamnă dragostea pentru câmpiile mănoase şi bogate cu lanurile unduindu-se în bătaia vântului, pentru dealurile cu creste domoale, pentru munţii falnici cu vârfurile mângâiate de norii cerului albastru ca floarea de nu mă uita, pentru izvoarele cu apă limpede precum cleştarul şi rece ca gheaţa, pentu apele curgătoare, pentru lacurile minunate, pentru marea cu valurile ei înspumate, pentru splendorile Deltei Dunării, pentru apele termale, apele minerale, pentru pădurile în care ai colindat când erai mic la cules de fragi, mure, flori sau ciuperci, pentru livezile cu pomi fructiferi cu poame dulci şi parfumate cum nu găseşti în niciun colţ de lume, pentru grădinile desenate în pete de culoare, pentru viile bogate, pentu orizonturile acestui pãmânt, pentru liniştea nopţilor de vară, pentru parfumul florilor de tei, pentru frumuseţea sălbatică a naturii cu care ne-a binecuvântat Bunul Dumnezeu cu iubire şi dărnicie.

Dragostea de patrie înseamnă dragostea pentru oraşele şi satele cu ţăranii harnici şi credincioşi cu mâinile mirosind a pământ şi fân proaspăt, cu frumoasele obiceiuri şi tradiţii strămoşeşti, cu inegalabilele doine şi minunatele cântece şi jocuri  populare.

Dragostea de patrie e dragostea, admiraţia, respectul pentru bravii eroi ai neamului care şi-au slujit patria cu credinţă, care au luptat cu iubire şi devotament pentru păstrarea independentei tării, pentru apărarea gliei de invaziile străine, care au udat cu sângele lor pământul acestei ţări în care au trăit cu credinţă, cu demnitate cu mândria că sunt români, bravi urmaşi ai lui Decebal şi Traian. E admiraţia fată de poporul tău care cu sacrificiul fiinţei sale şi-a apărat de-a lungul veacurilor şi mileniilor hotorele acestui pământ minunat.

Dragostea de patrie e ,,dragostea de Mausoleul de la Mărăşeşti, de osemintele deţinuţilor politici aruncaţi în gropi comune la Jilava şi Aiud, la Gherla şi Sighet, în Deltă, la Galaţi, la Râmnic, la Ciuc, la Canal sau strangulaţi la Tâncăbesti, arşi în crematoriu, împuşcaţi pe câmpuri, în închisori sau morţi în prigoană. E dragostea fată de suferinţele României în lupta neamului nostru pentru libertate.

E dragostea de criptele şi crucile din cimitire, de troiţele împânzite în faţa bisericilor, la mănăstiri ori pe la răscruci de drumuri, ca să ne amintească nouă de ocrotirea Lui Dumnezeu şi eroismul poporului în luptele cu duşmanii. E amintirea plină de pioşenie, dar şi mândria că te tragi din aceşti eroi care ţi-au lăsat această glie pentru veghere şi încrederea că vei transmite pentru veşnicie urmaşilor tăi tezaurul sufletesc pe care îl are neamul tău românesc.’’(Simion Giurgeca)

Dragostea de patrie e dragostea pentru dulcea limbă strămoşească, pentru limba română.

Ea este una dintre cele mai frumoase limbi vorbite din lume, având o istorie vrednică de poporul a cărui obârşie se adânceşte în istorie pe o perioadă de peste două milenii, pentru limba în care a scris aşa de frumos Eminescu, pentru limba lui Creangă, Coşbuc, Rebreanu, Sadoveanu, ş.a, pentru limba cu o muzicalitate aparte, despre care în secolul al 19-lea, un scriitor român, pe nume George Sion, scria poezia, cu sufletul plin de mândrie pentru limba şi neamul românesc, intitulată „Limba românească”: „Mult e dulce şi frumoasă,/ Limba ce-o vorbim!./ Altă limbă-armonioasă/ ca ea nu găsim./ Saltă inima-n plăcere,/ când o ascultăm,/ Şi pe buze-aduce miere,/ când o cuvântăm./ Românul o iubeşte cu sufletul său…/ O, vorbiţi, scrieţi româneşte,/ pentru Dumnezeu (…) De ce limba strămoşească să n-o cultivăm? (…)”

De aceea mă doare când astăzi tot mai mulţi români plecaţi peste hotare nu mai vorbesc în limba noastră românească, ci în limba ţării adoptatoare, mă doare sufletul când observ că şi mesajele de felicitare sunt scrise în limba ţării adoptive, sau chiar conversează pe reţelele de socializare în altă limbă şi nu în limba strămoşească. E trist dar adevărat… Mă doare când  ştiu că ai lor copilaşi nu mai vorbesc limba noastră strămoşeasca, limba bunicilor lor cu care nu mai reuşesc să comunice atunci când se întâlnesc.

Dragostea de patrie este dragostea pentru pământul străbun, despre care Papa Ioan Paul al II-lea a spus că este Grădina Maicii Domnului, cel mai frumos lucru care a putut fi spus despre acest pământ.

,,Pentru a accepta să vedem România ca pe o Grădină a Maicii Domnului trebuie doar să ieşim puţin din vârtejul cotidianului şi să privim dincolo de agitaţia lumii. Trebuie să ieşim din aglomeraţia urbană şi să regăsim liniştea unei mănăstiri sau măcar a slujbei de duminică sau de sărbătoare din orice biserică. Întâlnirea cu sacralitatea se poate realiza în România în foarte multe locuri şi feluri, pentru că forţa pe care o emană credinţa şi tradiţiile noastre a rămas intactă.

E nevoie doar de puţină linişte şi atenţie.’’ (adevărul.ro) Sunt în ţara noastră o mulţime de locuri cu frumuseţi desprinse parcă din poveşti, o mulţime de locuri încărcate de istorie şi mister, o mulţime de locuri în care s-au înălţat biserici şi mănăstiri frumoase spre slava Lui Dumnezeu,  dar din păcate din diverse motive cei mai mulţi dintre noi nu reuşim să le vedem. Păcat, poate dacă am cunoaşte mai multe locuri minunate din ţara noastră, am iubi-o mai mult, am fi mândri cu rădăcinile, cu istoria noastră, am fi mândri că ne-am născut şi că suntem români…

Sunt şi români care plecaţi în altă ţară, nu au uitat de originile lor, nu au uitat că sunt români şi poartă mereu în suflet sentimentul nobil şi puternic al iubirii de ţară, având credinţa că; ,,toţi românii îmi sunt fraţi.

Sunt fraţii mei de bucurie şi jale, de cântec sau înlăcrimare, de optimism, de credinţă şi biruinţă… Purtăm toţi, cu noi o casă, în sufletele noastre, cu ochi, ca ferestre spre cer; şi o ţară numită limba română, primită ca dar de la străbunii ce au sădit în noi – ca zestre sfântă şi bună – florile sacre de comunicare, în cuvintele frumoase din limba noastră de origine latină, oriunde ne-am trăi viaţa pe acest pământ şi nu ne-am lăsat inima să ni se păgânească şi nici sufletul să ni se facă iască, căci ne-am păstrat credinţa în Dumnezeu…

România mea este o grădină imensă de 237.500 kilometri pătraţi, îngrijită şi păstrată frumoasă, prin munca harnică a milioanelor de fraţi şi surori ale mele, de care mă simt legat prin neam strămoşesc şi prin sânge latin, ce ni l-a dat Dumnezeu, când ne-a dăruit un suflet şi o credinţă, şi o limbă frumoasă pentru comunicare, când am văzut întâia dată soarele pe felia de glie ce-o numesc de-atunci ţara mea: Acasă…

Grădina această frumoasă – de Acasă – a rămas pentru mine, ca începutul Paradisului cu florile semănate cu seminţele eternităţii, iar mirosul lor parfumat îl simt, de departe!

Văd, şi mi se bucură inima, şi sufletul, când mi-amintesc, “Cireşul din grădina copilăriei”, pe care-l port – în suflet – printre străini… România mea este o ţară frumoasă, cu un popor temător de Dumnezeu, cu oameni ce gândesc şi vorbesc româneşte. România mea este un tablou unic în lumea de culori a globului nostru pământesc, care se învârteşte majestic de atât amar de vreme…

România visurilor mele, din copilărie şi de mai târziu, este locul în care munţii cântă în bătaia vânturilor, văile răsună de murmurul stropilor de ploaie şi de trăsnetele care străbat adesea văzduhul, iar pârâiaşele zburdă, ca apoi, râurile domolite să ducă speranţele românului în lumea largă, contopindu-se cu zbuciumul continuu al Mării Negre, în care s-au acumulat şi lacrimile din sufletele străbunilor mei, ce-au trăit şi-au murit pe plaiurile Mioriţei, dar mi-au sădit în suflet admirabila sămânţă a sentimentului de dragoste pentru România mea şi pentru limba ei frumoasă română!… Am în suflet un cămin ce-l port printre străini: E România mea’’ (Prof. Dumitru Buhai)

De ce oare nu toţi românii gândesc şi simt la fel, de ce oare nu îşi iubesc ţara, de ce au uitat istoria acestui neam, de ce nu văd şi frumuseţea plaiurilor ţării noastre, de ce nu văd şi lucrurile bune şi minunate care se întâmplă azi în România în care mai trăiesc în continuare oameni minunaţi, harnici, cinstiţi, ospitalieri cu suflet cald şi bun? De ce uită unii români că şi ţara noastră este o ţară bogată, că şi munţii noştri aur poartă, de ce uită de legendele şi poveştile coplăriei cu Feţi Frumoşi şi Ilene Cosânzene?

De ce uită că în ţara noastră sunt mulţi copii şi tineri talentaţi care au obţinut rezultate ecxeptionale la olimpiade şi concursuri internaţionale?

Sunt  mulţi tineri talentaţi, inteligenţi, care vor să îşi pună cunoştinţele în slujba semenilor din ţara în care s-au născut şi nu doresc să plece peste hotare. Lucrul acesta mă ajută să sper, că ţara noastră va avea un viitor luminos şi frumos. Trebuie însă, să-i ajutăm să rămână aici, prin crearea condiţiilor necesare pentru a obţine rezultate remarcabile în toate domeniile, trebuie să-i respectăm, să-i valorizăm, să le mulţumim pentru munca şi eforturile lor, să-i iubim şi să ne rugăm pentru ei, să fie binecuvântaţi de Bunul Dumnezeu cu toate cele de folos lor.

De ce uită aceştia ca nu toţi românii sunt hoţi şi cerşetori, că sunt mulţi oameni inteligenţi, mulţi inventatori şi savanţi, mulţi medici şi profesori de succes, mulţi artişti şi oameni de cultură cu talent cât carul?

De ce au uitat aceşti români de eroii noştri, de vitejii noştri voievozi, de Sfinţii şi mucenicii români, de tradiţiile, obiceiurile şi valorile noastre morale şi creştine?

Nu ar trebui să ne simţim mândri pentru faptele pline de vitejie ale strămoşilor noştri? Nu ar trebui să încercăm să îi facem şi pe ei mândri de noi, fiindu-le urmaşi? Poporul român şi-a apărat cu îndârjire ţara, drepturile, libertăţile de-a lungul istoriei. Am luptat pentru dreptate şi adevăr…am luptat. Acum de ce nu mai luptăm? De ce trebuie să punem verbul la trecut? Acum de ce suntem laşi şi fricoşi, ignoranţi şi lipsiţi de patriotism? De ce nu încercăm şi acum, ca şi în trecut, să înfăptuim fapte care ne vor face să ne simţim mândri de noi?

Tu, frate român plecat peste hotare nu-ţi mai urî tara, iubeşte-o, apără-i numele şi demnitatea şi spune-le celor străini cu care te însoţeşti ,,că român nu înseamnă hoţ de buzunare, nici manelist, nici cel ce sparge seminţe în colţul blocului fără să aibă vreun căpătâi pe lumea asta, nici cei cu ceafa în patru straturi care îşi atârnă la gât lanţuri groase din aur şi nici femeia cu fuste înflorate care stă cu mâna întinsă pe bulevardele capitalelor europene.

Spune-le tuturor, că român şi autohton înseamnă Ştefan cel Mare, pavăza creştinităţii împotrivă tăvălugului otoman, înseamnă Henri Coandă şi Aurel Vlaicu, înseamnă Dromihete şi lecţia de morală dată lui Lisimah, înseamnă Eminescu, înseamnă gimnastele noastre de aur şi olimpicii noştri care domină concursurile internaţionale de decenii întregi. Român este bunicul tău ce a luptat până în munţii

Tatra şi la Cotul Donului, iar româncă înseamnă bunica ta ce a rămas să-l aştepte crescându-şi pruncii să fie oameni, nu cerşetori.

Spune-le copiilor tăi că super-eroii noştri nu sunt Batman şi Superman, ci Greuceanu, Făt-Frumos, Sfarmă-Piatră, Setilă şi Părăsilă, Lăţ-Lungilă şi că frumoasa noastră din legende nu este Catwoman, ci Ileana Cosânzeana. Ai noştri super-eroi nu au 50 de ani, ci vârste milenare, aparţin acestui plai din vremuri ce se pierd în negura istoriei.

Spune-le străinilor că suntem neam vechi, că Europa a învăţat să cultive pământul de la cei ce-şi odihnesc de mii de ani oasele în glia noastră şi că am umplut mări de sânge apărându-i şi ei liniştea. Neamul meu nu a avut linişte să construiască catedrale măreţe pentru că a stat mereu cu o mână pe plug şi cu una pe sabie. Neamul meu nu a subjugat şi nu a exploatat niciodată pe alţii şi de-asta oraşele lui nu sunt la fel de bogate pentru a fi admirate de turişti, precum Londra, Paris, Roma sau Madrid…

Nu avem Notre Dame, dar avem Voroneţ, nu avem Waterloo, dar avem Podul Înalt, Mărăşeşti şi Posada, nu avem Turnul Eiffel, dar avem Babele şi Sfinxul, nu avem Riviera Franceză, dar avem Delta Dunării şi nu avem o Statuie a Libertăţii, dar avem un Gânditor de la Hamangia. Mândreşte-te cu ţara ta şi numeşte-i pe toţi românii fraţii tăi! Să nu-ţi fie ruşine nicăieri pe unde viaţa îţi va purta paşii şi în faţa nimănui, pentru că tu nu eşti dator cu nimic nimănui! (facebook.com/Manastirea-Prislop)

Ne lamentăm că vrem o ţară

– Altfel,  dar nu întreprindem nimic pentru a schimba ce nu ne convine şi a o face să arate aşa cum dorim. Aşteptăm mereu să vină alţii să ne ajute, noi doar să întindem mâna şi să asistăm ca nişte spectatori blazaţi. Stă în puterea noastră, a tuturor, să schimbăm ce nu ne place în ţara asta, să o facem mai frumoasă, mai bogată, mai curată şi mai civilizată, să ne luăm drept exemple de patriotism şi iubire de ţară şi de neam pe înaintaşii noştri care au ars ca o lumânare cu flacăra iubirii de neam şi glie, luminoasă şi puternică.

Să le urmăm exemplul, să nu fim laşi, să mărturisim pe Bunul nostru Dumnezeu, să luptăm pentru păstrarea credinţei strămoşeşti, pentru păstrarea valorilor morale, principiilor sănătoase de viaţă după care s-au călăuzit bunicii noştri şi strămoşii noştri! Să luptăm pentru că familia românească să nu se confrunte cu tot felul de disfuncţionalităţi, să nu împrumutăm ce e mai rău şi mai urât din afară!

,,Să ne simţim mândri cu Eminescu, Creangă, Bacovia şi Minulescu, fiindcă ei ei ne descriu sufletul sensibil.”

“Tonitza, Grigorescu şi Luchian au înfăţişat în tablourile lor frumuseţea locurilor noastre. Să zburăm în gânduri cu Vuia şi Coandă. Credeţi că lor le-a fost uşor? Din neajunsuri pleacă voinţa şi îndârjirea românului. Şi ce dacă azi îţi este greu, fă tu ca „mâine“ să fie altfel, cum doar tu ştii. Când simţiţi că alte naţii vor să vă înjosească gândiţi-vă că sunteţi ROMÂNI, că doar aici Brâncuşi vă aşteaptă la Masa Tăcerii, că aici este Coloana Infinitului şi o Poartă a Sărutului. Aduceţi-vă aminte că doar aici florile de cireş au parfumul lor aparte atunci când se scutură şi în văzduhuri se aud acordurile cântecelor lui Ciprian Porumbescu sau Enescu. Doar aici te poţi simţi tu, român adevărat, acasă la tine.’’ (teenpress.ro)

Cristina Toma

4 COMENTARII

  1. Cât de adevarat este!
    Sã fim mândri ca suntem români! Suntem oameni credinciosi, buni, curajosi, ospitalieri!
    Suntem din neam mare care stie sa pretuiasca frumosul si il iubeste pe Dumnezeu.
    La urma urmei, niciun om pe fata pãmântului mai bun si credincios ca românul .
    Prostii din Occident care sunt crestini si ei, lau pierdut de mult pe Dumnezeu!
    Habar nu au acei oameni ce inseamna o viata placuta lui Dumnezeu.
    Suntem mai buni decat ceilalti oameni si prin urmare nu avem ce învãta de la alte popoare!
    Am convingerea ferma ca noi, românii si toti oamenii credinciosi ortodocsi ne vom mântui caci Dumnezeu ne iubeste pe noi mai mult decât pe ceilalti , iar toti ceilalti oameni se vor pierde in iad!
    Dumnezeu sã binecuvânteze România si pe toti ortod

  2. NICI ACUM SI NICI ALTA DATA,CAT BUNUL D-ZEU NA VA TINE PE ACEST PAMANT,NU-MI VOI RENEGA ORIGINEA SI NEAMUL MEU ROMANESC ! ACUM CAND TARISOARA MEA ATAT DE BOGATA SI DE FRUMOASA ESTE LA MANA UNOR JEGURI PENALE,CARE NU FAC ALTCEVA DECAT SA SE GANDEASCA LA EI SI LA AI LOR,ODATA MAI MULT SPER CA BUNUL SE SUS SA DEA PUTERE ROMANILOR SA NU-SI PIARDA NICI O CLIPA IDENTITAREA,CU TOATE PROBLEMELE ACTUALE ! TINE-TI MINTE,APA TRECE PIETRELE RAMAN,CARE VA MAI CONSIDERATI”PIETRE” !

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here