Minuni arhitecturale din întreaga lume (II)

0
237
Catedrala Sf. Mihail, Coventry

Catedrala CoventryVechea catedrala din secolul al XlV-lea a fost aproape complet distrusă în timpul unui atac aerian din al Doilea Război Mondial, între anii 1954 şi 1962 uriaşa clădire a fost construită din nou de Basil Spence (1907-1976) prin integrarea ruinelor. Se numără printre cele mai remarcabile biserici ale secolului al XX-lea din Anglia. Este de asemenea celebru goblenul cu imaginea lui Cristos creat de Graham Sutherland (1903-1980).

Ashridge, Little Gaddesden  

Conacul ridicat între anii 1808 şi 1820 se numără printre marile creaţii ale lui James Wyatt (1746-1813) şi este unul dintre cele mai semeţe conace ale neogoticului din Anglia. Punctul dominant al clădirii este marele turn, complet înghiţit de casa scării enormă cu splendidele sale bolţi în evantai. Ca model au stat pentru acesta turnurile de încrucişare a bolţilor precum o catedrala medievala.

Catedrala Sf. Petru, Gloucester  

Catedrala începută în anul 1089 întruneşte capodopere ale diferitelor perioade ale stilului gotic sub un acoperiş. Stâlpii colosali în stil normand, bolţile în evantai ale arcadelor în stil Decorated Style, bolta tipică a capelei Lady Chapel şi bolta naosului în stil Perpendicular Style cu substanţa pietroasă la limita imposibilului de subţire trasată şi lambriurile tipice ale arcadelor oarbe.

Muzeul Universitar, Oxford

Muzeul de istorie naturală neogotic a fost construit, între anii 1855 şi 1860, de arhitectul irlandez Benjamin Woodward (1816-1861). Este singura clădire victoriană de seamă care poartă semnătura lui John Ruskin (1819-1900), „purtătorul de cuvânt” al „Renaşterii Goticului”. Acoperişul de sticlă îndrăzneţ este susţinut de stâlpi de fontă, în timp ce arcadele despărţitoa¬re sunt formate din diferite sortimente de pietre din regatul englez.

Palatul Blenheim, Woodstock

Castelul baroc, a fost construit între anii 1705 şi 1725 pentru ducele de Marlborough; a fost început de John Vanbrugh (1664-1726) şi terminat de Nicholas Hawksmoor (1661-1736). Clădirea impresionantă a celui mai mare castel englezesc non-regal se întinde pe o suprafaţă de 275 x 175 m. Locul de naştere a lui Winston Churchill aparţine din anul 1987 patrimoniului cultural universal.

Catedrala “Cathedral and Abbey Church, St. Albans”

Construcţia începută în anul 1077 deţine, cu o lungime de 106 m, cel mai mare naos din Anglia şi inclusiv strana este extremă prin mărimile sale. Această alungire neobişnuită ar fi fost model pentru toate viitoarele biserici engleze. Exemplele pentru clădirea tipic normandă se găsesc în Franţa  în Cluny şi Caen. Abia în anul 1877, fosta biserică de mănăstire a fost ridicată la rang de catedrala.

Gara St. Pancras, Londra

Gara construită de George Gilbert Scott (1811-1878) începând cu anul 1868 se numără printre cele mai spectaculoase privelişti din Londra. Turnul cu clopot înalt de 82 m – o capodoperă a neogoticului – formează preludiul pentru grandioasa sală principală. Aceasta a fost construită de William Barlow (1845-1934). Acoperişul-boltă lung de 210 m găzduieşte cea mai mare boltă dintr-o singură bucată din acea perioadă.

Gara King’s Cross, Londra

Lewis Cubitt (1799-1883) nu s-a inspirat din nicio sursă anterioară pentru gara sa ridicată între anii 1851 şi 1852. Astfel construcţia uneia dintre cele mai frumoase clădiri victoriene din Londra nu poate fi îndeajuns apreciată. Interesul asupra gării King’s Cross a fost reînnoit prin romanele lui J.K. Rowlins – Harry Potter, în care „Hog-warts Express” porneşte de la linia misterioasă 9 % a acestei gări.

Christ Church, Londra

Clădirea ridicată între anii 1714 şi 1729 de Nicholas Hawksmoor (cea 1661-1736) se numără printre cele 50 de biserici proiectate, cu care regina Anne Stuart a vrut să contracareze corupţia morală în Londra. Dintre cele 12 clădiri realizate, Christ Church este cea mai mare şi mai importantă. Este o lucrare tipică pentru Hawksmoor, a unui individualist cu voinţă proprie, pentru care regulile şi convenţiile arhitectonice nu au contat deseori.

Casa Senatului, Universitatea din Londra, Londra

Centrul administrativ al Universităţii londoneze se află în turnul semeţ construit de Charles Holden (1875-1960) între anii 1933 şi 1937. Planificările originare arătau o clădire de trei ori mai mare. Totuşi turnul Art-Déco poate fi considerat cel de-al doilea ca mărime zgârie-nori din Londra. Holden nu a folosit un schelet de oţel, ci doar zidărie tradiţională, deoarece a dorit să înfăptuiască o construcţie pentru eternitate.

Hotelul Midland Grand, Londra

Construcţia ridicată de George Gilbert Scott (1811-1878), începând cu anul 1866, a fost unul dintre primele hoteluri de lux din era „febrei căilor ferate” destinat celor mai înalte clase ale populaţiei. La fel ca şi gara St. Pancras alăturată, hotelul este prin turnuleţele, lucarnele şi ferestrele în ogivă un exemplu important al arhitecturii neogotice victoriene şi unul dintre caracteristicile Londrei.

Curtea Regală de justiţie, Londra

Construcţia monumentală a fost creată de George Edmund Street (1824-1881) începând cu anul 1873. Ea adăposteşte cele mai înalte curţi de justiţie ale Marii Britanii; se numără printre ultimele mari clădiri ale neogoticului victorian şi a fost foarte controversată în timpul construcţiei sale. Pentru clădirea care aminteşte de catedralele franceze şi castelele de pe Valea Loarei, Street a făcut peste 3.000 de desene care arată, se pare, istoria construcţiei.

Catedrala Sf. Paul, Londra

Biserica cea mai cunoscută din Londra a fost ridicată de Christoher Wren (1632-1723) începând cu anul 1673 şi reprezintă capodopera acestuia. Clădirea prezintă punctul său culminant fără îndoială prin cupola uriaşă, a doua ca mărime din lume după cea a Domului Sf. Petru. Această construcţie din trei straturi, care seamănă din punct de vedere arhitectural cu Tempietto al lui Bramante din Roma, încoronează o operă unică, în care este înmormântat şi arhitectul.

Selfridges, Londra

Ȋn anul 1906 Gordon Selfridge s-a hotărât să construiască în Londra un templu destinat activităţilor comerciale complet modern. Insărcinat a fost Francis S. Swales (1878-1962), care a creat o clădire foarte exotică, dar care s-a potrivit perfect aspiraţiilor lui Selfridge „shoppingfor pleasure rather than necessity”: Cu stâlpii scoşi peste o galerie de vitrine, clădirea arată ca un palat roman supradimensionat.

Lloyd’s 3uilding, Londra

Printre cei mai îndârjiţi critici ai acestui zgârie-nori de birouri construit şi inaugurat în anul 1986 de Richard Rogers (* 1933) a fost nimeni altul decât prinţul Charles, între timp construcţia poreclită „platformă petrolieră”, cu instalaţiile de mentenanţă, scările, lifturile şi alte funcţiuni tehnice lăsate afară, este considerată un gigant între zgârie-norii secolului al XX-lea.

 St. Mary-le-Bow, Londra

Construcţia se numără printre cele 50 de biserici din oraş ridicate de Christopher Wren (1632-1723). începând cu anul 1666, după marele incendiu. Punctul culminant al bisericii este fără îndoială turnul  grand’os: deasupra unei fundaţii simple începe, pe acoperişul clădirii de atunci, un coronament fantastic, care culminează cu un obelisc deasupra a două temple mici suprapuse.

London Underground

Londra deţine cea mai lungă şi mai veche reţea de metiou din lume, deja din anul 1868 fiind aşezate traseele pentru „Tube”. Responsabili pentru cel mai admirat sistem de linii din lume au fost Frank Pick (1878 1941) şi arhitectul Charles Holden (1875-1960). A devenit renumit drept mijloc de transport confortabil cu staţii proiectate cu scop precis şi cu o imagine grafică a direcţiilor.

St. Mary Woolnoth, Londra

Din mulţimea de proiecte controversate ale lui Nicholas Waksmoor (cea 1661-1736), această biserică este cea mai neobişnuită. Pe o fundaţie uimitor de grosolan cioplită, Hawksmoor a aşezat o clădire în mod asemănător care aminteşte de un fronton de templu antic. Introducerea plină de fantezie a lui Hawksmoor de motive arhitecturale şi înclinaţia sa spre contraste dramatice ating punctul culminant în această biserică.

30 St. Mary Axe, Londra

Din anul 2004 Londra deţine încă un punct de atracţie. O cladire de birouri de 180 m înălţime a fost construită de Norman Foster (* 1935) şi este cunoscută sub numele de Swiss Re-Tower. Cu turnul înşurubat pe verticală ca o spirală, clădirii cu un sistem tip grilaj simplu ca formă i-a fost dată o folosinţă. Clădirea fascinantă a fost în curând poreclită cu afecţiune (castravete, con de brad).

 Tower of London, Londra

Programul obligatoriu al oricărei vizite în Londra cuprinde vizitarea fortificaţiei venerabile. Partea centrală este „White Tower” care provine din secolul al Xl-lea cu zidurile sale puternice de până la 5 m. Construcţia terminată în mare parte în secolul al XlV-lea, din anul 1303 devenită loc de păstrare a bijuteriilor regale, este şi azi păzită de celebrii „Beefeaters”.

Tower Bridge, Londra

Printre cele mai impresionante puncte de atracţie ale Londrei se numără şi podul corstruit în stil neogotic, între 1886 şi 1894, de Horace Jones (1819-1887) şi John Wolft Barry (1836-1918). Ambele turnuri înalt de 66 m sunt pure construcţii de oţel imbrăcate în piatră, în care se afla instalaţii hidraulică. Cu ajutorul ei erau ridicat de până la 50 de ori pe zi bucăţile de cât 1.100 de tone fiecare ale podului mobil.

City Hall, Londra

Primăria londoneză de 45 m înălţime a fost deja foarte devreme asemuită cu o cască de motociclist sau un ou spart; a luat fiinţă în 2000-2002 după planurile lui Nor¬man Foster (* 1935). Clădirea în întregime de sticlă, retrogradată ca număr de etaje, şi-a primit forma din motive de economie a energiei. Suişul peste rampa lungă  de aproximativ 500 m în interior este răsplătit cu o privelişte grandioasă.

Banqueting House, Londra

Sala de banchet, construită începând din 1619 de Inigo Jones (1573-1652), a fost ridicată în stilul renascentist italian. Este foarte asemănătoare cu clădirile lui Andrea Palladios şi este singura parte păstrată a Palatului Whitehall. Opera principală a lui Jones se numără printre cele mai importante construcţii ale acestei ere şi este construcţia de pornire a aşa-numitului stil palladian, care urma să fie de o importanţă copleşitoare pentru arhitectura engleză.

Somerset House, Londra

Clădirea administrativă reprezentativă şi extrem de generoasă aşezată pe malul Tamisei a fost comandată de regele George al lll-lea în anul 1776. Constructorul a fost arhitectul William Chambers (1723-1796), şcolit în lungi perioade petrecute în Italia şi Franţa. Acesta s-a folosit de multe impulsuri şi l-a slăvit în principal pe Andrea Palladio, al cărui stil a fost ridicat din nou pe culmi în secolul al XVIII-lea.

 1000 de minuni arhitecturale, Editura Aquila

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here