Arhitectura lumii – Catedrala din Wells, Anglia

0
420

WellsCatedrala din Wells, construită cam în aceeaşi perioadă cu catedralele din Laon şi Bourges (cea 1180-1230), este tipic engleză, aşa cum celelalte două sunt tipic franţuzeşti. Ȋn timp ce catedralele franceze de mare forţă se avântă spre ceruri, totul, de la coloanele înalte până la decorul sculptat accentuându-le verticalitatea, catedrala din Wells este lungă şi joasă, fără elemente care să se ridice spre boltă, ea dezvoltându-se cu fermitate pe orizontală.

Catedrala din Wells are o singură intrare modestă.

Ȋn timp ce bisericile franceze sunt împărţite clar în unităţi care le compun, travee după travee, Wells are un spaţiu continuu. Triforiul său prezinta o succesiune neîntreruptă de deschideri identice. Ȋn timp ce faţadele catedralelor franceze au trei portaluri adânci ticsite de sculpturi, Wells are o singură intrare modestă. Sculptura se întinde pe toată faţada de vest, ca pe un ecran uriaş. Şi, în timp ce catedralele franceze se găsesc fără excepţie în mijlocul oraşelor, fiind înconjurate de alte clădiri, Wells se ridică, liniştită, în mijlocul pajiştilor imaculate, iar anexele se grupează pitoresc în jurul ei.

Catedrala nu a rămas mult timp în stadiul original al goticului englez timpuriu; între anii 1285-1345 i s-au adăugat trei construcţii importante, toate anunţând stilul gotic matur (decorativ) care avea să urmeze. Prima construcţie a fost sala capitulului, ataşată laturii nordice a bisericii printr-o pasarelă. Este probabil cel mai expresiv exemplu de formă ce poate fi găsită doar în Anglia. E un spaţiu octogonal deasupra căruia se ridică o boltă pe nervuri ce se sprijină pe o coloană centrală.

A doua modificare a urmat la scurt timp, prin extinderea capătului de est: s-a adăugat un nou cor (de fapt s-a extins spaţiul din spatele marelui altar) şi s-a construit capela Sfintei Fecioare. Felul în care acestea se contopesc a ridicat probleme arhitectului, dar cu siguranţă i-a făcut mare plăcere să le rezolve. Bolta, în special, este plină de noutăţi şi surprize: o nervură care începe să se ridice dintr-un punct nu are unde să se ducă, aşa că apare un leu de piatră care o apucă cu dinţii, retezând-o.

Capitulul catedralei Wells nu a reuşit să găsească un sfânt potrivit.

Mai târziu, în jurul anului 1320, turnul scund de deasupra careului central a fost ridicat cu un etaj. Acesta a sporit greutatea pe care trebuiau să o suporte stâlpii de susţinere ai careului; ca urmare, aceştia au început să se deformeze (pe la 1338 această deformare era numită „enormiter deformata”). Pentru a-i consolida, s-au introdus pe direcţiile principale patru arce masive în formă de X cu deschideri circulare. Văzute de la distanţă, acestea creează un efect dramatic, distrugând complet eleganţa calmă a construcţiei originale.

Faţada vestică este o compoziţie armonioasă şi coerentă. Cele două brâie orizontale îi evidenţiază lăţimea, dar şase contraforturi echilibrează această orizontalitate şi dau profunzime reliefului de pe faţadă.

Arcele deformate au fost introduse în jurul anului 1350 pentru a sprijini turnul. Deşi au un puternic efect dramatic şi sunt bine realizate din punct de vedere tehnic, ele contrastează vizual cu formele graţioase ale navei.

Nava văzută din partea aflată în spatele marelui altar. Aceste porţiuni din spatele marelui altar erau folosite în primul rând pentru a adăposti rămăşiţele sfinţilor. Capitulul catedralei Wells nu a reuşit să găsească un sfânt potrivit, asadar acest loc este gol.

Capela Sfintei Fecioare este un octogon alungit situat la capătul de est. Splendida sa boltă stelată a fost prima boltă de acest tip construită în Anglia.

Arhitectura lumii, capodoperele, Will Pryce

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here