Catedrala din Santiago, Santiago de Compostela, Spania

0
1766
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

catedrala-santiago-de-compostela_88765200La începutul secolului al IX-lea, lângă Compostela, un oraş din nord-vestul Spaniei, s-a descoperit trupul apostolului martirizat Sf. lacob (Santiago în limba spaniolă). Potrivit diferitelor legende, el venise în acest loc după moartea lui Hristos sau trupul îi fusese adus acolo după moarte. Această descoperire a fost o mare şansă pentru creştini, care au văzut în sfânt un aliat divin în luptele pe care le duceau contra maurilor, dându-i numele „Matamoros” („cel ce ucide mauri”), în scurt timp mormântul său a devenit cel mai cunoscut loc de pelerinaj din Europa, atrăgând mulţimi de oameni.

Un document al vremii, Liber Sancti lacobi, atestă că în anul 1075 au început lucrările la o nouă catedrală, sub conducerea arhitectului „Bernard cel Bătrân, un constructor neîntrecut”, care era însoţit de asistentul său, Rotbertus, şi de 50 de zidari; în 1128 lucrările erau deja încheiate. Cu toate că există şi alte biserici construite după acelaşi plan, care au devenit loc de pelerinaj în Franţa, inclusiv Sainte-Foy de la Conques (pp. 66-71), cea din Santiago este cel mai bun exemplu pentru acest tip de biserică. Nava centrală şi navele colaterale se întind de-a lungul a unsprezece travee şi se intersectează cu transepturi de şase travee fiecare. Spre est se găseşte corul pe trei travee, încheindu-se cu un deambulatoriu din care pornesc cinci capele.
între 1168 şi 1211 s-a adăugat o superbă faţadă în partea de vest, ce cuprinde „Portico da Gloria” (Porticul Gloriei), sculptat de maestrul Mateo între 1168 şi 1188. Sunt trei porţi care au ca model porţile unor biserici din Franţa din aceeaşi perioadă (care la rândul lor au fost influenţate de construcţii bizantine). Fiecare poartă este flancată de statui aproape în mărime naturală ale unor profeţi şi apostoli, cu timpane deasupra. în timpanul central este lisus, arătându-şi rănile; în jurul său sunt evangheliştii cu simbolurile lor, iar alături de ei îngeri care poartă instrumentele Patimilor lui Hristos. în arhivoltele semicirculare de deasupra apar cei douăzeci şi patru de bătrâni din Apocalipsă.
Azi, când ne apropiem de catedrală, nici nu bănuim măcar că cele descrise mai sus există. Şi asta pentru că la mijlocul secolului al XVIII-lea i s-a adăugat o faţadă complet nouă, Obradoiro, construită de Fernando Casas y Novoa, ascunzând după ea Portico da Gloria. Noua faţadă este o capodoperă a barocului spaniol numit „Churrigueresque” (după numele arhitectului Alberto Churriguera), caracterizat prin detalii excesive, ca semicoloanele şi pilaştrii ce înconjoară fereastra centrală enormă. Faţada ignoră complet biserica romanică aflată în spatele ei (deşi cele două turnuri mai vechi, ce datează din anul 1675, sunt încă acolo), dar este ca o uimitoare „exclamaţie vizuală” ce serveşte pentru a-i arăta pelerinului că şi-a atins ţelul.
Detaliu din faţada de sud, care dă spre mica Praza das praterias – Piaţa argintarilor.

Fatada sud

Figura Sfântului lacob, flancată de figurile a doi dintre discipolii săi, de pe faţada estică a catedralei, domină Praza da Quintana.

Catedrala din santiago 2

Detaliu din faţada originală, în stil romanic, Portico da Gloria, începută în jur de 1188, care se află în spatele faţadei în stil baroc. Figurile pline de viaţă imprimă arhitecturii o energie aproape teatrală.

Catedrala din santiago 3

Pelerini apropiindu-se de turnul cu ceas în stil baroc aflat pe faţada de  est a catedralei.

Pelerini

Catedrala a devenit cel mai mare loc de pelerinaj al Europei medievale. Camino (drumul pelerinilor), care incepe in Franţa, este străbătut şi astăzi de mulţi oameni.

Catedrala din santiago 5

Arhitectura lumii-Capodoperele, Will Pryce

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here