Catedrala din Köln

0
1203
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI
„Am văzut catedrala din centrul oraşului…Ei o consideră, şi nu fără dreptate, a fi cea mai frumoasă din lume”, poetul italian Petrarca, când a vizitat oraşul Köln în 1331.

catedrala1Catedrala din Köln, cea mai mare din nordul Europei şi una din cele mai impunătoare din lume, a fost descrisă de istoricul elveţian din secolul al XlX-lea, Jakob Burckhardt drept „revelaţia unui geniu divin şi iară egal”. Cele două mari turnuri ale catedralei, aşezate unul lângă altul, ca două piese uriaşe de şah, se înalţă la peste 500 de picioare cu dantelăria turlelor conice reflectându-se în Rin, care curge pe alături, către est. Întregul edificiu, cu nenumăraţi contra-foruri şi turnuleţe ascuţite care parcă ar fi îngheţat în chip de stalagmite, creează o impresie copleşitoare de elan vertical. Structura sa care sfidează gravitaţia, întruchipează viziunea arhitectului medieval, a unui templu care să înalţe inimile şi să îndrepte gândurile către cer.

Înălţimea copleşitoare a catedralei este şi mai perceptibilă în interior. Cei care pătrund prin intrarea principală, aflată pe faţada vestică, îşi înalţă instinctiv privirea spre bolta ce pare să plutească deasupra unui mănunchi de 56 de coloane elegante mai lungi de 40m. Ochiul este apoi atras către capătul estic, unde lumina filtrată prin vitraliu pătrunde în 7 capele şi se răspândeşte pe culoarul semicircular care permite accesul în strană care, cu cele 104 jilţuri de stejar pe care sunt sculptate figuri groteşti, frunziş şi animale este cea mai mare din Germania.

Început în secolul al XlII-lea şi construit de-a lungul a 600 de ani în care intră şi o pauză de 300 de ani, acest edificiu colosal domină unul din marile oraşe istorice ale Germaniei. Pentru a-i afla originile este necesară o întoarcere în timp cu 2000 de ani, când romanii au întemeiat prima aşezare pe locul respectiv în 38 d.Hr. 88 de ani mai târziu împăratul Claudius i-a acordat statutul de colonie – Colonia Claudia Ara Agrippinensis, de unde derivă şi numele.

catedrala2Când Constantin cel Mare a devenit primul împărat roman creştin şi a construit în 310 un pod şi un castel, Koln avea deja o comunitate creştină. Mai târziu, în decursul secolului al VIII-lea, Carol cel Mare, care va fi încoronat împărat al Sfântului Imperiu Roman de apus în anul 800, a numit primul arhiepiscop al oraşului.

Deşi pe locul pe care se află Domul a existat un lăcaş de rugăciune creştin încă de pe vremea romanilor, prima catedrală a fost construită în secolul al IX-lea sub îndrumarea arhiepiscopului Hildebord, prietenul şi mentorul spiritual al lui Carol cel Mare. Consacrată în anul 800, Catedrala lui Hildebord a devenit cunoscută sub numele de „mama şi stăpâna tuturor catedralelor din Germania”. Totuşi, chiar şi această structură măreaţă va fi în cele din urmă întrecută.

Ideea de a construi un edificiu mai mare s-a născut cu 300 de ani mai târziu când la Köln au fost aduse relicve sfinte de la Milano. Aceste obiecte sacre iniţial aduse din Ţara Sfântă la Constantinopol în secolul al IX-Iea aparţineau, se spunea, magilor, cei trei crai care, după Evanghelia lui Matei, au venit de la răsărit pentru a se închina pruncului Iisus.

Aşezate într-o somptuoasă raclă aurită, relicvele magilor au plasat Köln pe harta pelerinilor, într-o vreme când drumurile Europei erau împânzite de călători evlavioşi. Oraşul, devenit cel mai mare din Germania, cu 40.000 de locuitori şi 150 de biserici şi era un important centru cultural şi comercial. In scurt timp noul prestigiu spiritual căpătat şi numărul crescând de vizitatori au furnizat imbolduri pentru crearea unei construcţii demne de a adăposti relicvele.

Începută în anul 1248, Catedrala din Köln a fost construită în stil gotic sub îndrumarea maestrului arhitect Gerhard, care a fost influenţat de marile catedrale franceze ale epocii, în special cea de la Amiens, la care este posibil să fi lucrat. Corpul principal al construcţiei era făcut din piatră adusă de la carierele din munţii aflaţi în apropiere. Lespezile de piatră tăiate erau aduse până la Rin şi apoi transportate cu bacul până la Koln. Acolo erau duse la un atelier, unde 25 de cioplitori în piatră le finisau.

Partea estică a catedralei, unde se află strana, s-a înălţat treptat, ca o mare coroană lângă Rin şi a fost sfinţită în anul 1322. Lucrările la restul structurii au continuat într-un ritm lent. Pe la 1560 cu structura masivă de rezistenţă încă neterminată – descrisă mai târziu de către un vizitator drept „o promisiune încălcată făcută lui Dumnezeu” – fondurile se terminaseră: construcţia a fost sistată.

Comoara cea mai de preţ a catedralei din Köln o constituie racla celor trei magi sub care se află osemintele crailor veniţi de la răsărit să se închine lui Usus. Relicvele au fost oferite în 1164 de Frédéric Barberousse, cu ocazia îmbrăcării rasei de călugăr penitent la Milano.

Înălţănd spiritul spre cer, coloanele Domului ridică acoperişul navei la 46m înălţime. În imagine este înfăţişată o vedere spre altarul mare şi strană, cea mai veche parte a clădirii.

catedrala3Unul dintre cele mai mari crucifixe din Occident, Crucifixul Gero (dreapta, dedesubt) de la sfârşitul secolului al X-lea, are peste 2 m înălţime şi este făcut din stejar. El este astăzi aşezat lângă Capela împărtăşaniei. Literele INRI imprimate deasupra capului lui Iisus sunt iniţialele cuvintelor Iisus din Nazaret Regele Iudeilor.

Structura incompletă a catedralei este înfăţişată în această gravură din secolul al XVIII-lea. Este vorba despre o vedere dinspre sud-est cu strana şi mănunchiul de turle înălţăndu-se în partea dreaptă. În stânga se vede o macara pe turnul neterminat din partea de sus. Catedrala neterminată devenise o privelişte atât de familiară în oraş, încât s-a născut şi o zicală care spunea: „ Când catedrala va fi terminată va veni sfârşitul lumii”.

catedrala4O minunăţie în stil gotic înălţându-se deasupra acoperişurilor oraşului Koln (Germania), Domul este cea mai vestită catedrală din lume. Lucrările la această construct au început în evul mediu, dar s au oprit în secolul al XVII-lea din cauza lipsei de fonduri. In consecinţă, ea a fost terminata de abia în 1880.

catedrala5Turişti în faţa portalurilor în stil gotic ale faţadei de est a Domului dau o idee despre dimensiunile construcţiei. Portalul lui Petru (din dreapta) este singurul dintre cele nouă ale catedralei, care a fost terminat în evul mediu. Uşa de bronz însă a fost montată în 1889.

Între timp Köln îşi pierduse aspectul înfloritor din evul mediu şi nu mai dispunea de banii necesari, iar voinţa de a reîncepe lucrările nu s-a materializat până în secolul al XIX-lea. Catedrala pe jumătate terminată a devenit una dintre curiozităţile Europei. Mereu presentă, dar încremenită o macara fixată la turnul din partea de sud părea să fi devenit parte din corpul construcţiei, un reper familiar pentru locuitorii din Köln.

catedrala6Scriitorul german J.W. von Goethe, care a vizitat Domul în 1774 a exprimat mândria şi frustrarea resimţite de vizitatori: „în compania altora, am admirat într-adevăr capelele şi coloanele minunate, dar singur întotdeauna m-a copleşit tristeţea la vederea acestui edificiu vast, a cărui înălţare fusese oprită cu mult înainte ca lucrarea să fie terminată. Aveam în faţă o idee măreaţa nerealizată”. Poetul britanic romantic din secolul al XIX-lea William Wordsworth a scris: „Să ne rugăm pentru ajutorul îngerilor spre a termina Acest Templu…”

Douăzeci de ani după vizita lui Goethe, catedrala a cunoscut cea mai neagra perioadă din existenţa ei, o dată cu ocuparea oraşului de către trupele franceze, din 1794 până în 1815. În acest timp catedrala a servit pentru depozitarea de paie; plumbul a fosi luat de pe acoperiş iar ornamentele de lemr au fost desprinse pentru a fi folosite drept lemne de foc.

Entuziasmul lui Goethe pentru arhitectura gotică i-a inspirat pe iniţiatorii renaşteri: stilului gotic german între care Friederich von Schlegel, Joseph Gorres şi Sulpia Boisseree. Ei au iniţiat o campanie pentru reluarea lucrărilor la Dom. În cele din urmă într-o nouă pornire de entuziasm şi optimisrm s-au reluat lucrările la catedrală în 1842, din ordinul regelui Frederick Willhelm al II-lea al Prusiei. În 1880, la 600 de ani de h începerea lucrărilor, construcţia a fost în cele din urmă terminată. În cursul următorilor 60 de ani catedrala s-a înălţat în toata splendoarea tradiţiei gotice a Germaniei pe malul Rinului. În timpul celui de-al doilea război mondial, construcţia a fost grav avariată, fiind lovită de 14 de bombe incendiare, când aliaţii au bombardat oraşul Koln, distrugând 90% din centrul său. Lucrările de restaurare au început curând după război şi în 1956 catedrala era din nou folosită.

Mii de vizitatori vin astăzi la Dom atraşi de dimensiunile lui şi de comorile sacre pe care le adăposteşte. Un loc de seamă întn ele îl ocupă Crucifixul Gero; Tripticul, o pictură pe trei panouri ilustrând închinarea Magilor şi racla aurită care conţine relicvele magilor.

Lucrat din stejar în 1957 şi purtând numele unui arhiepiscop local, Crucifixul Gero atârnă lângă Capela împărtăşaniei aflată chiar lângă transeptul din partea de nord. Are şase picioare înălţime şi deşi a fost revopsit de mai multe ori în decursul secolelor, forţa reprezentării realiste a lui Iisus Hristos răstignit s-a păstrat: părul negru al Domnului se revarsă pe umerii încordaţi, iar cutele de pe piept creează impresia de corp neînsufleţit care atârnă.

Vizavi de cruce, în capela Sfintei Fecioare se află închinarea Magilor, pictată pe la 1450 de artistul local Ştefan Lochner. Panoul central o înfăţişează pe Sfânta Fecioară aşezată pe tron, înveşmântată în purpură şi purtând o coroană de aur. Ea îl ţine pe genunchi pe pruncul Iisus, iar aura lui sclipeşte ca o monedă de aur. În jurul lor, îmbrăcaţi în veşminte de brocart, în roşu şi verde, tivite cu blană, Magii îşi oferă darurile.

catedrala7Cea mai importantă dintre comorile Domului este însă Racla Magilor. Situată în partea altarului mare, într-o casetă de sticlă, racla este lucrată din stejar îmbrăcat în aur şi argint şi împodobită cu bijuterii şi cu scene biblice dăltuite în relief (botezul lui Iisus, Fecioara Măria cu pruncul Iisus şi cu Magii închinându-se) şi are formă de bazilică. Dincolo de grandoarea dimensiunilor catedralei, inima sa sacră şi raţiunea ei de a exista, de natură spirituală, este această mică raclă, o relicvă glorioasă a unei epoci a credinţei si miracolelor.

Locuri sacre, James Harpur

Jurnal Spiritual

V-ar mai putea interesa şi aceste articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here