Fenomen astronomic spectaculos, documentat de un român: eclipsa totală de Soare din 3 noiembrie

0
205

Astronomul amator Cătălin Beldea, editorul rubricii de astronomie din revista Știință&Tehnică și cel mai mare vânător de eclipse român, pleacă pe 1 noiembrie într-o expediție inedită în Africa, în Kenia, pentru a documenta eclipsa totală de Soare din 3 noiembrie.

Cătălin Beldea, vanatorul de eclipseConsiderată de astronomii de pretutindeni drept cel mai interesant și spectaculost eveniment celest al anului, eclipsa din 3 noiembrie este o eclipsă totală de Soare extrem de rară: este o eclipsă hibridă cu o geometrie neobișnuită. Raritatea eclipsei vine din faptul că începe ca o eclipsă inelară; e o eclipsă în care Luna nu acoperă în totalitate suprafața Soarelui; apoi continuă și se termină sub forma unei eclipse totale de Soare.

Eclipsa hibridă din 2013 este vizibilă pe un „coridor” foarte îngust care traversează Nordul Oceanului Atlantic și Africa ecuatorială.

În Nordul Americii, nordul Africii de Sud, Sudul Europei, Orientul Mijlociu și mare parte din Africa, fenomenul astronomic va putea fi observat ca o eclipsă parțială de Soare.

Zona de penumbră începe la aproximativ 1.000 de km în Atlantic față de orașul Jacksonville din Florida. Pe un culoar foarte îngust de numai 4 km, eclipsa inelară durează 4 secunde. Pe măsură ce umbra înaintează, la 15 secunde de la începerea fenomenului, după ce a traversat 600 de km în Atlantic, eclipsa devine totală; culoarul de pe care poate fi observată se extinde la 13 km; faza de totalitate ține 16 secunde. Cea mai mare durată a eclipsei totale are loc în Oceanul Atlantic, la aproximativ 330 de km de Liberia, unde totalitatea ține 1 minut și 39 de secunde, iar culoarul de totalitate are aici 57 de km. Pe măsură ce iese din ocean și traversează Africa: Gabon, Congo, eclipsa ajunge la un culoar de 36 km și o totalitate de 48 de secunde.

În locul din care astronomul S&T Cătălin Beldea va observa eclipsa totală de soară, lacul Turkana din Nordul Keniei, eclipsa va avea o fază de totalitate de numai 14 secunde, fiind un adevărat „challenge” pentru astronomi și astrofotografi.

Cu două zile, înainte de a pleca spre Africa, Cătălin Beldea, cel mai mare vânător de eclipse român și inițiatorul proiectelor S&T Stratospherium și Eclipser 1, a acordat un interviu revistei Știință și Tehnică.

Ce te interesează cel mai mult la eclipsa din Kenia?

Cătălin Beldea: Spectacolul începe cu efectul „inelul cu diamant”. El este cunoscut în limbaj de specialitate drept contactul doi. Acesta se petrece cu 5-6 secunde înainte ca Luna să acopere perfect Soarele; ultimele raze ale Soarelui trec prin munții și văile selenare. Apoi, continuă cu „mărgelele lui Bailey” (datorită topografiei Lunii, razele Soarelui evadează prin anumite locuri, pe discul eclipsei). Acestea se vor observa aproximativ pe 250-300 de grade pe discul Lunii. Marea provocare este să le imortalizezi fotografic: sunt un fenomen extrem de ofertant din punct de vedere vizual. Pentru un astrofotograf, la eclipsa totală de Soare din 3 noiembrie, acesta va fi cel mai important lucru – surprinderea mărgelelor lui Bailey – și asta voi încerca să fac!

Ce set-up foto vei folosi în Kenia?

Cătălin Beldea: Am trei set-up-uri. Primul este format din luneta de 500 mm la care voi avea conectat un aparat foto DSLR. Cu acesta voi încerca să „prind” ceea ce am surprins și până acum: cromosfera, mărgelele lui Bailey și coroana solară.

În 10 secunde, voi fi nevoit să schimb parametri foarte des, trag rafale, bracketing ș.a.m.d. Al doilea set-up este compus din aparatul foto mirrorless Samsung NX 300. Acesta va fi pus pe time lapse; va face un fel de filmuleț din două cadre / secundă, la o rezoluție mai bună decât HD: 20 de megapixel. Time lapse-ul va începe cu 30 de secunde înaintea totalității; se va termina cu 30 de secunde după totalitate.

Mi-am făcut un dispozitiv manual, artizanal. N-am telecomandă pentru că aceasta ajungea mai greu din Coreea de Sud. Am un șurub care apasă pe un buton și-l las în rafală. În sfârșit, al treilea set-up este format din camera Go Pro full HD, pe care am folosit-o împreună în cadrul zborurilor stratosferice din România și Australia. O voi monta undeva în spatele meu; ea va trage o imagine video la rezoluție full HD, la o deschidere de 125 de grade. După ce mă întorc din Africa, vreau să fac un film în care să includ toate aceste imagini, să fac un montaj din diverse unghiuri. Acum, sper să am și cer senin.

Ce vei face dacă nu va fi senin pe lacul Turkana?

Cătălin Beldea: Prognoza meteo este bună: e greu să se întâmple ceva. Acolo plouă foarte rar; dacă e înnorat vor fi nori ciruși de înaltă altitudine care nu obstrucționează prea mult observarea eclipsei. Dacă, Doamne ferește, condițiile nu vor fi optime, avem un plan de backup. În Kenia voi face parte, împreună cu alți astronomi și cercetători, dintr-un grup organizat de Prof. Dr. Glenn Schneider, cercetător NASA și unul dintre cei mai înfocați vânători de eclipse americani.

Dacă cerul va fi înnorat, cu 30 de minute înainte de totalitate, avem la dispoziție un avion privat, un Cessna micuț, de 7 locuri, cu care ne vom urca la o altitudine de 4.000 de metri, deasupra norilor. Avionul are numai trei hublouri: norocoșii vor putea fotografia eclipsa prin acestea, restul vor deschide ușa avionului și se vor securiza prin legături, precum parașutiștii și vor fotografia sau filma eclipsa de acolo. Aventura din avion va fi probabil mult mai frumoasă; voi avea mai multe de povestit. In cazul în care plafonul de nori este extins, avem aprobare să trecem granița și să survolăm Uganda. Însă, numai de la sol se pot obține rezultate foto notabile.

Mai există astronomi români care și-au propus să observe eclipsa totală din 3 noiembrie?

Cătălin Beldea: Dacă sunt, eu nu știu de existența lor; e foarte probabil să fiu singurul român care va documenta foto eclipsa totală din Africa. Există un grup de români care pleacă în insulele Canare, într-o expediție organizată de astronomul Vali Grigore de la SARM. Însă, în insulele Canare eclipsa din 3 noiembrie se va observa doar ca parțială.

De ce pasiunea asta a ta pentru eclipse?

Cătălin Beldea: Astăzi trăim viteza, trăim ritmul alert, viaţa nu ne lasă răgazul unei pasiuni aşezate. Ne oferim câteva ore de hobby în weekend şi câteva minute de meditaţie sub duş. Atât. Dar, mai suntem câţiva care reuşim să prelucrăm hobby-ul în pasiune. Noi „pierdem vremea” făcând ce ne place, uneori împărtăşind şi altora entuziasmul nostru.

Am un prieten care, atunci când pleacă la pescuit, nu doarme noaptea de dinainte. Mai am unul care iubeşte raliul. Nu doarme două nopţi înainte de cursă şi îşi cunoaşte fiecare surub şi piuliţă din miile de piese ale bolidului. Eu de la 9 ani mă uit înspre cer şi-mi place să-l văd senin. Îmi place inelul lui Saturn şi-mi plac craterele Lunii. Îmi place nebuloasa din Orion şi roiul deschis al Pleiadelor. Îmi plac astrele şi nu aş dormi în nicio noapte cu cer senin. Dacă aş avea o maşină a timpului şi aş putea să mă întorc în trecut, în primul rând aş alege anul 1115 după Hristos.

În dimineaţa de 23 iulie a acelui an, s-a întâmplat un lucru remarcabil. Soarele a răsărit “înghiţit” de Lună sau de vârcolaci, depinde cum vreţi să puneţi problema. Nu ar trebui să călătoresc mai departe de dealul Cotrocenilor sau cum s-o fi numit dealul ăsta în urmă cu 900 de ani. Atunci a avut loc ultima eclipsă totală de Soare vizibilă din Bucureşti, fără să punem la socoteală cele 2 eclipse totale cu care au fost răsfăţaţi bucureştenii în ultimii 50 de ani (1961 şi 1999). Apoi, aş alege alte 8 date calendaristice din trecut. Tot eclipse totale.

In decursul a 4500 de ani, între 1500 î.Hr. şi 3000 d.Hr., din zona Bucureştiului s-au putut observa doar 13 eclipse totale de Soare.

Adică în medie una la aproape 350 de ani! Iar de când e atestat ca oraş, în 1459, Bucureştiul a avut parte doar de cele două din ultimii 50 de ani. Cea din 1961 a fost cu ghinion, pentru că a fost înnorat, aşa că ne-a ramas doar cea din 1999. Dacă ne gândim că şansele de cer senin deasupra capitalei sunt de doar 40% ca medie pe an, ajungem la o cifră de 5 eclipse vizibile din Bucureşti în 4500 de ani. Adică una la 900 de ani! Destul de rar, nu-i aşa? Aşadar, am stabilit cât de rară este o eclipsă de Soare. Dar cum se produce acest fenomen şi cum de este atât de scump la vedere?

În primul rând, trebuie ştiut faptul că eclipsele de Soare nu au fost la fel de spectaculoase la începuturile sistemului Pământ-Lună.

Pe viitor nici nu vor mai exista. Luna se îndepărteaza de Pământ cu aproape 4 centimetri pe an.

După mai bine de 600 de milioane de ani, va fi atât de departe de noi încât ea nu va mai reuşi să acopere în totalitate discul solar. În fapt, această coincidenţă, până la urmă stranie, că Luna e mai mică în diametru faţă de Soare de 400 de ori şi în acelaşi timp mai aproape de Terra tot de 400 de ori, face din ocultarea Soarelui de către Lună cel mai spectaculos fenomen natural din câte există. Datorită înclinării axei de roataţie a Lunii în jurul Pământului, eclipsele nu se produc la 30 de zile, ci mult mai rar.

Pot fi maximum 5 eclipse de Soare într-un an, dar eclipsele totale sunt cu mult mai rare. La 5 ani se produc 3 totale, acoperind o suprafaţă maximă de 1,2% din suprafaţa globului, şi generează trasee din cele mai greu accesibile: nord sau sud extrem, oceane, deşerturi. Să aştept 200 de ani până la următoarea eclipsă totală din Bucureşti – mi-am zis că nu e de mine. Mai bine călătoresc până la capătul Pământului să văd una. Şi asta fac de vreo 15 ani cu mai mult sau mai puţin succes.

Sursa: stiintasitehnica.ro

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here