Castelul Sforzesco

Fortăreaţă, reşedinţă, garnizoană şi în final muzeu, Castello Sforzesco din Milano a avut multe întrebuinţări pe parcursul zbuciumatei sale istorii de clădire seculară aparţinând aristocraţiei europene.

castelÎn 1368, familia Visconti a construit o fortăreaţă pătrată cu patru turnuri de colţ în cartierul nord-vestic al oraşului Milano. În 1447, după moartea lui Filippo Maria Visconti, fortăreaţa a fost însă prădată şi distrusă. Francesco Sforza s-a căsătorit cu fiica ultimului duce Visconti şi a reconstruit fortăreaţa, în acelaşi loc, în 1450. Iniţial, Sforza era interesat îndeosebi de capacitatea defensivă a noului castel, astfel încât a comandat arhitecților militari Marcoleone da Nagarovo şi Filippo di Ancona să conceapă planurile pentru noua clădire. Cei doi arhitecți s-au folosit de planul defensiv al castelului original şi au ridicat o citadelă în nord-est – Rochetta.

Lui Bartolomo Gadio i se datorează cele două turnuri rotunde, masive, compacte cu modelul lor decorativ cu romburi,  construite în 1459. Ele flanchează colţurile celor două aripi sudice şi dominantul Torre del Filarete. Remarcabilul Torre del Filarete, construit în 1541, atinge o înălţime de 70 de metri şi are creneluri deasupra. Turnul poartă numele arhitectului care l-a creat.

Fiul lui Sforza, Galeazzo Maria, a construit Corte Ducale şi a transformat alte clădiri într-o fortăreaţă lângă Rochetta, decorându-le cu picturi, el s-a mutat acolo cu întreaga sa curte de la Palazzo di Corte.

În timpul lui Ludovico di Moro şi al soţiei sale pasionate de artă, Beatrice d‛Este, Milano a prosperat ca centru cultural al Italiei. Aceasta s-a reflectat şi în Castelul Sforzesco: Donato Bramante a construit portalul de intrare şi un pod acoperit, pe când Leonardo da Vinci a decorat cu picturi mai multe încăperi.

Când spaniolii au cucerit Milano, în 1535, ei au redat Castelului Sforzesco rolul iniţial de fortăreaţă. Au transformat reşedinţa într-una dintre cele mai mari garnizoane ale Europei, adăpostind acolo 3.000 de soldaţi şi înconjurând-o cu şase bastioane în formă de stea. Acestea au fost demolate la sfârşitul secolului al XVIII-lea, după cucerirea oraşului Milano de către francezi, în 1796, iar azi nu se mai vede nici unul dintre ele.

Odată cu trecerea timpului, Castelul Sforzesco a căzut în paragină, pentru că nu a mai fost folosit, fiind însă restaurat de Luca Beltrami, la sfârşitul secolului al XIX-lea.

Corte Ducale este acum Musei del Castello Sforzesco, în care se află colecţiile de artă ale oraşului cu tablouri şi sculpturi importante ale vehilor maeştri. Există, de asemenea, un muzeu de instrumente muzicale.

Castele şi palate din Europa, Ulrike Schober

Jurnal Spiritual

V-ar mai putea interesa şi aceste articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here