Concepută ca reședință de vară pentru soția electorului Bavariei, această clădire mică, în stil Italian s-a transformat într-unul dintre cele mai impozante palate baroce din Europa.
Castelul Nymphenburg, începuturi
Electorul Ferdinand Maria de Bavaria (1636 – 1679) i-a făcut cadou regiunea Kemnat de lângă München, soției sale, Henriette Adelaide de Savoia, la nașterea fiului său, moștenitorul tronului. În 1664, soția electorului i-a cerut arhitectului italian Agostino Barelli să-i construiască o reședință de vară în stilul unei vile romane. Această reședință inițială de vară a devenit partea centrală a Nymphenburg.
În 1701, fiul Henriettei, Maximilian Emmanuel, regent atunci, l-a angajat pe Enrico Zuccali să mărească vila de vară, adăugându-i galeriile laterale și pavilioane rezidențiale. Întreruptă de războiul pentru succesiunea Spaniei, dezvoltarea palatului a fost preluată de Joseph Effner în 1714. El a construit aripi în unghiuri drepte la fiecare capăt al clădirii existente, realizând o curte amplă, și a modernizat fațada originală a clădirii centrale în stil francez.
Modesta reședință de vară devine un palat baroc mult lăudat de oamenii din acea perioadă.
Sub domnia electorului Karl Albrecht ( 1697 – 1745), nepotul Henriettei care a devenit ulterior înpăratul Carol al VII-lea, Castelul Nymphenburg a fost extins mai mult prin anexe în stil rococo. Între 1729 și 1758, au fost construite clădiri curbate spre a a forma un semicerc ce închide curtea și delimitează vastul complex al castelului și orașul München.
Și grădinile s-au dezvoltat de-a lungul anilor, devenind tot mai mari și mai frumoase în timp. La jumătatea secolului al XVIII-lea, Ludwing von Sckell a transformat palatul baroc într-o grădină amenajată clasic. S-au păstrat axele centrale ale parterului și canalul central cu cascada sa, dar celelalte axe și alei geometrice regulate au fost înlocuite de caracteristici naturale. Reușita îmbinare a două stiluri fundamental diferite de grădinărit conferă parcului un farmec aparte, deși structura sa de bază a rămas aceeași.
E nevoie de mult timp pentru vizitarea palatului și parcului Nymphenburg și a le savura numeroasele delicii. Există mai multe muzee, mici pavilioane rococo în parc, grădini botanice, iar cafeneaua Palmier asigură o binemeritată pauză.
O vizită la castel
Vizita la Castelul Nymphenburg începe în Sala Mare cu două niveluri, concepută de Johann Baptist Zimmermann în stil rococo extravagant, cu tavan ornamentat cu picturi înfățișând zei, inclusiv pe zeița Flora înconjurată de nimfe care îi aduc ofrande. Încăperea centrală împarte clădirea în două jumătăți, una adăpostind apartamentele soției electorului, iar cealaltă pe ale electorului. Fiecare apartament are patru camere, unele dintre ele având încă originalul tavan baroc pictat.
Aripa dreaptă a castelului adăpostește acum Muzeul Caleștilor Regale, cu multe exponate legate de transportul familiei domnitoare: calești, trăsuri, sănii și harnașamente. În Muzeul Porțelanului de Nymphenburg pot fi admirate exemplare deosebite ale producției acestei fabrici. Aripa opusă găzduiește Museum Mensch und Natur, muzeul științelor naturale, unde evoluția Pământului cu flora și fauna este explicată într-o manieră modernă, pe placul copiilor cu ajutorul mijloacelor multimedia.
Castelul Nymphenburg şi pavilioanele sale
În parc există patru mici pavilioane, dintre care cel mai elegant este Amalienburg cu rotondele sale și cele două aripi laterale. François de Cuvilliés l-a construit între 1734 – 1739, ca un adăpost de vânătoare pentru prințesa electoare Amalie care a cerut ca în acoperișul bombat să existe o ascunzătoare înălțată. Reflectând destinația pavilionului, decorul interior înfățișează subiecte și compoziții de vânătoare printre care și pe zeița vânătorii, Diana. Trebuie vizitată Sala Oglinzilor, decorată de Zimmernann în stuc bleu și cu sculpturi de Joachim Dietrich, toate realizate în cel mai pur stil rococo. Badenburgul, ridicat între 1718 și 1721, avea o cu totul altă destinație. Max Emanuel l-a însărcinat pe Joseph Effner să-i construiască un adăpost pentru baie.
Bandenburg are un bazin încălzit de înot cu o galerie a vizitatorilor la nivel superior.
Pagodenburg, construit în stil franțuzesc în 1716 – 1719, pe lacul cu același nume, este decorat în stil chinezesc cu carpete de mătase și motive decorative lăcuite.
Magdalenenklause (Magdalena Hermitage) este diferită de celelalte trei clădiri. Ea se găsește în spatele Palmhaus, ușor ascunsă se seră și a fost concepută ca o chilie de pustnic, un loc izolat pentru meditație.
Grădina botanică, din secțiunea nordică a parcului, a fost mutată aici în 1914 din Karlsplatz. Ea include aproximativ 150 de varietăți de rododendron care înfloresc în lunile mai și iunie. Grădina botanică din München este una dintre cele mai importante din Europa, cu circa 6.000 de tipuri de plante care trăiesc în serele grădinii.
Adresa: Castelul Nymphenburg (Schloß Nymphenburg) 1, 80638 München, Germania
Mai multe informaţii despre castel şi parc, orar şi taxe de vizitare puteţi găsi pe site-ul oficial AICI
Sursa: Castele și palate din Europa, Ulrike Schober
Mai multe articole pe aceeaşi temă puteţi citi aici
Jurnal Spiritual
