„Casnicii lui Dumnezeu” din sânul poporului nostru

0
137

sfinti romani

Între cărţile care au străjuit dintotdeauna viaţa duhovnicească de zi cu zi a credinciosului, Acatistierul — alături de Psaltire, Carte de rugăciuni şi Ceaslov — a fost nelipsit din preocupările celui care şi-a dorit apropierea, tot mai smerită şi mai rodnică, de Dumnezeu.

De aceea, acest gen de scrieri, care a luat amploare în ultimul timp, are menirea de a sensibiliza sufletul creştinului care se roagă, citindu-le, având astfel cunoştinţa şi de unele din faptele sfântului căruia se adresează ca mijlocitor pentru el înaintea lui Dumnezeu, pentru că acatistul descrie şi viaţa lui.

Poporul creştin român, poate chiar mai mult decât alte popoare, a ştiut să îşi poarte în suflet dorul şi dragostea de Dumnezeu refugiindu-se în rugăciune, în aplecare spre marii oameni care au sfârşit drumul spre împărăţie orânduindu-se în pilde demne de urmat pentru dobândirea vieţii veşnice. La tâmpla Bisericii şi în unduirile mamei care îşi leagănă pruncul în miez de noapte, înălţând rugă smerită către Cer, s-a plămădit şi sensibilitatea poporului acestuia, care a simţit mereu nevoia să îşi exprime atât întristarea, cât şi bucuria, în miez de rugăciune, de îngenunchiere înaintea lui Dumnezeu şi a sfinţilor Săi.

Într-o vreme de înstrăinare, în care identitatea creştină tinde să se piardă tot mai mult în iureşul unei modernităţi uzurpatoare de valoare, apariţia unei astfel de lucrări e mai mult decât necesară. Sfinţii sunt cei care ţin lumea prin rugăciunea lor, reduta nebiruită vreodată de orice încercare omenească şi de orice atac al vrăjmaşului. De aceea, mijlocirea lor către Dumnezeu, cerută şi prin rugăciunea noastră către ei, cu smerenie, umilinţă şi dragoste, este cea care ne va feri sufletul de moarte, de înstrăinare.

Această lucrare este de o reală importanţă şi pentru că ea uneşte, într-o sinaxă de preţuire şi har, sfinţii cei mai cunoscuţi ai României, la care au găsit liniştire şi bucurie atât strămoşii şi părinţii noştri, încă din primele veacuri ale creştinătăţii, cât şi mulţi dintre noi, cei de astăzi. Cred că fiecare dintre noi ar putea da mărturie despre lucrarea anumitor sfinţi în viaţa sa.

Biserica noastră a rânduit şi o Duminică specială pentru prăznuirea sfinţilor pământului românesc (Duminica a II-a după Rusalii), în semn de aleasă preţuire pentru aceşti oameni ai lui Dumnezeu care, deşi asemenea nouă, au reuşit să dea mărturie desăvârşită, înfruntând cu curaj şi seninătate orice încercare, ducându-şi până la moarte cumplită, mulţi dintre ei, mărturisirea de credinţă.

Considerăm un dar de la Dumnezeu şi faptul că primul Acatistier închinat sfinţilor pământului românesc apare în afara României, pentru credincioşii care, departe de ţară şi de cei dragi lor, poartă cu ei Biserica de acasă, adică pe viii şi morţii lor, pe cei de dinainte şi cei contemporani cu ei, alergând întotdeauna la sfinţi pentru a le străjui alergarea şi pribegia între străini. La aceştia se adaugă, în fiecare ţară în care creştinii ortodocşi români, şi nu numai, trăiesc, nenumăraţi sfinţi locali care sunt ai Bisericii Una din primul mileniu creştin, pe care aceştia încerca să-i cunoască şi să-i cinstească. Şi cine oare, mai mult decât sfinţii, le-ar putea înţelege suspinarea şi înstrăinarea?…

Să ne rugăm dar sfinţilor noştri să mijlocească în continuare la Bunul Dumnezeu să ne dăruiască pace, bucurie şi putere în lupta ce o avem de dus, spunând şi noi, o dată cu alcătuitorii Slujbei Sfinţilor Români:

„Dumnezeiasca adunare a Sfinţilor Români, lucrătorii pentru mântuirea neamului şi mărgăritarele ţarinii, stâlpii cei neclintiţi ai Bisericii, cei ce v-aţi unit cu menirea de taină de pe acest pământ, voi aţi întrupat cu credinţa şi cu fapta Cuvântul cel de viaţă dătător. Şi de Duhul plini fiind, iubirea o aţi liturghisit cu jertfelnicie, şi aţi trecut hotarul cel de foc al Veşniciei în bucuria Tatălui Ceresc. Toţi cei ştiuţi şi neştiuţi, icoane de pururea închinare, roduri ale învierii lui Hristos, altarele sfinte de neam şi pământ românesc, rugaţi-vă cu tărie Celui Multmilostiv să mântuiască sufletele noastre.”

Fie ca Bunul Dumnezeu să răsplătească pe cei care au ajutat la editarea acestui Acatistier şi să binecuvânteze cu folos duhovnicesc pe toţi cei care se vor apleca în rugăciune asupra lui, ascultându-le cererile şi preţuind râvna pe care o au pentru „casnicii lui Dumnezeu”, născuţi sau trăitori în sânul poporului nostru.

+ Iosif,

Mitropolit al Europei Occidentale şi Meridionale

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here