Cartea zilei: Căsătorie de plăcere – de Tahar ben Jelloun

0
98

O călătorie fascinantă în intimitatea vieții musulmane, cu ale ei rituri străvechi, căsnicii aranjate și obiceiuri fascinante, Căsătorie de plăcere este povestea unei iubiri greu încercată de destin, religie și aportul familial, dar și a unei lumi dominate de tabuuri și prejudecăți, o lume care încearcă din răsputeri să supraviețuiască, făcându-și loc prin modernismul agasant. Scriind povestea a două generații într-un roman care are parfumul tare al mirodeniilor, Tahar ben Jelloun privește de aproape dragostea, fericirea, istoria. Mai întâi din perspectiva bărbatului, apoi din perspectiva femeii, povestea crește pe fundalul unor reforme care au să schimbe drepturile și rolul femeilor în societate pentru totdeauna.

„O carte șoc, violentă, această neliniște venită dintr-o identitate dublă, când destinul îți e scris de culoarea pielii, care duce la o poftă viscerală de a-și regăsi rădăcinile. Un roman extraordinar. Livre de lire”

Cartea spune povestea lui Amir, un negustor prosper din Marocul anilor `50, care este însurat cu Fatma, o femeie cu care s-a căsătorit obligat de familie, așa cum este obiceiul, dar pentru care nu simte absolut nimic. Amir își îndeplinește rolul de soț, de tată și de familist, conform religiei lui, însă nu cu entuziasmul pe care ar trebui să îl aibă un bărbat fericit cu o așa familie. Exersându-şi harul de povestitor, Tahar ben Jelloun spune o poveste care te cucereşte de la primele pagini. Marocul se deschide în faţa noastră cu toate aromele de mirodenii ale Africii şi povestea se adânceşte tot mai tare. În această lume fascinantă, există o tradiţie: atunci când pleacă de acasă pentru o perioadă mai lungă de timp, bărbaţii pot încheia, potrivit cutumei islamice, o „căsătorie de plăcere”, adică o căsătorie pentru o perioadă limitată. O astfel de căsătorie va încheia şi Amir cu o tânără fulani pe nume Nabu, la care va reveni ori de câte ori drumurile îl vor purta spre Senegal.

Situația se complică atunci când bărbatul se hotărăște să o ia acasă pe Nabu şi s-o facă a doua soţie legală, mai ales că religia le permite bărbaților să își ia până la patru soții. Însă dragostea e un lucru oarecum nelalocul lui în această lume în care căsătoriile sunt aranjate cu grijă. De aceea lui Amir i-a luat ceva vreme să-şi accepte sentimentele şi apoi să acţioneze în consecinţă, făcând ceea ce nimeni nu acceptă cu adevărat până la capăt. Însă entuziasmul lui nu este deloc împărtășit de prima soție, care, pe lângă gelozia dusă la extrem, dă dovadă și de o imensă doză de rasism.

Dincolo de povestea care curge frumos şi descrie umilinţele la care este supusă Nabu de soţia cea albă a lui Amir şi apoi naşterea celor doi copii ai ei (gemenii stranii veniţi pe lume unul complet alb şi unul complet negru), autorul vrea să spună mai mult decât atât. Vrea să vorbească tocmai despre ţara rasismului şi face acest lucru urmărind mai departe destinul celor doi fraţi, cel alb şi cel negru. Cu urme de tezism lesne de înţeles dată fiind originea scriitorului, romanul Căsătorie de plăcere are meritul de a spune frumos o poveste care care se citeşte pe nerăsuflate şi care acoperă un secol. Un secol în care lumea s-a schimbat din temelii, însă aceste schimbări majore n-au schimbat cu nimic prejudecăţile.

Despre autor

Tahar ben Jelloun s-a născut la Fès, Maroc, pe 1 decembrie 1944. Locuiește la Paris și scrie în franceză, deși limba sa maternă este araba. După studii de filosofie la Universitatea din Rabat, în țara natală, a fost profesor de filosofie și a început să publice în reviste literare. Participant la revolta studențească împotriva violențelor comise de poliția marocană, în 1966 a fost transportat într-o tabără militară.

În 1971 a debutat cu un volum de poezii, după care s-a mutat în capitala Franței și a început să scrie în cotidianul Le Monde. În 1985 a atras atenția cu romanul L’Enfant de sable, care l-a propulsat pe scena literară. Doi ani mai târziu a câștigat Premiul Goncourt cu La nuit sacréedevenind primul scriitor magrebian căruia i s-a acordat această distincție. În 1996 a publicat Les raisins de la galèreroman în care reflectează asupra rasismului și asupra mentalității musulmane despre rolul femei în lume și în societate. La Gallimard a publicat mai multe cărți, printre care Partir și Le bonheur conjugal, precum și eseistică despre terorism și rasism, cum ar fi Le Terrorisme expliqué à nos enfants și Le racisme expliqué à ma fille. Este membru al Academiei Goncourt și a fost recompensat, în decursul anilor, cu numeroase premii și distincții.

Mai multe articole din această categorie puteţi citi aici