Casa memorială Ion Creangă din Humulești – leagănul amintirilor din copilărie

0
380
Peste 100.000 de turiști trec anual pragul Casei memoriale „Ion Creangă”din Humulești, muzeul fiind astfel unul dintre cele mai căutate obiective turistice din județul Neamț.

Casa Ion Creangă 3Casa memorială este situată pe strada ce poartă acum numele marelui scriitor, chiar la intrarea în orașul Târgu Neamț dinspre Piatra Neamț și la intersecția cu dumul care merge spre zona Mănăstirilor Neamț, Secu, Sihăstria sau Petru Vodă.

La câteva sute de metri în lateralul casei se află „Ozana cea frumos curgătoare și limpede ca cristalul, în care se oglindește cu mâhnire Cetatea Neamțului de atâtea veacuri”, după cum avea să rememoreze Ion Creangă în „Amintiri din copilărie”.

Casa a fost construită în anul 1830 de Petre Ciubotariu, bunicul din partea mamei scriitorului. În anul 1835, fiul acestuia, Ștefan Ciubotariu, s-a căsătorit cu Smaranda Creangă, de loc din Pipirig. Ca dar de nuntă au primit această casă.

De la nașterea sa, la 1 martie 1837, și până la împlinirea vârstei de 16 ani, Ion Creangă a locuit aici.

După aceea s-a mutat în Iași pentru restul vieții, fiind înmormântat în Cimitirul Eternitatea.

În curtea muzeului, înainte de a ajunge în fața singurei intrări în casă, poate fi văzută o expoziție cu obiecte vechi, de epocă, achiziționate din sat.

„Avem aici plugul din lemn tras de doi boi dar erau pluguri și pentru un singur bou. De asemenea, avem o bancă lată, asemănătoare cu calul bălan unde era pedepsită Smărăndița Popii cu Sfântul Nicolae (biciul). Mai avem și cioata adevărată a lui Moș Chiorpec, ciubotarul care lucra curele sau opinci. În expoziția exterioară sunt și o vârtelniță, o grapă veche din lemn, dar și o păcurniță unde se punea păcura”, a explicat supraveghetorul Maria Roșu.

Casa Ion Creangă 1Locuința are intrarea pe partea opusă a străzii, ca de altfel și curtea interioară.

Căsuța este formată din trei încăperi: tinda (holul de la intrare), cămăruța pentru alimente, cu oblonul pe unde s-a urcat Nică în pod cu pupăza luată din tei, și camera mare.

În căsuță sunt expuse doar câteva obiecte originale, rămase de la părinții lui Ion Creangă, obiecte păstrate de o nepoată a marelui scriitor. Este vorba de Sofica Zahii Grigoriu care a locuit în această casă până în 1952. Casa a devenit muzeu în anul 1956.

Lada de zestre de pe marginea patului este unul dintre obiectele originale. De asemenea, masa rotundă cu scăunelele de lemn este cea la care a mâncat marele povestitor. Într-un colț este masa de zestre a Smarandei Creangă, iar pe ea se află ceaslovul achiziționat de la biserica din sat, după care se spune că ar fi învățat și marele povestitor. Nu este ceaslovul cu care se spune că prindea Nică muștele și despre care a scris: „În lipsa părinților și a dascălului, mergeam în cimitir, țineam ceaslovul deschis, și cum erau filele cam unsuroase, muștele și bondarii trăgeau la ele. Și când clămpăneam ceaslovul, câte 10-20 de suflete prăpădeam dintr-o dată, potop pe capul muștelor.

Într-una din zile, ce-i vine părintelui: ne caută la ceasloave.

Și când le vede așa sângerate cum erau, își pune mâinile în cap de necaz. Cum află pricina, începe a ne pofti pe fiecare la Calul Bălan, și ne mângâia cu Sfântul Ierarh Nicolae pentru durerea cuvioaselor muște și a cuvioșilor bondari ce-o pătimit din pricina noastră”. În casa memorială se mai află trei icoane din lemn ce au aparținut familiei lui Ion Creangă, o bancă lată, opaițul atârnat la grindă, blidarul (mobilă de bucătărie în care erau așezate vasele din lut — n.r.). Aproape un sfert din cameră îl ocupă soba cu hornul „unde lega mama o șfară cu motocei la capăt de crăpau mâțîili jucându-se cu ei”, povestește Maria Roșu.

În casa-muzeu sunt obiecte vechi, de epocă, dar achiziționate din sat și aduse în casă: războiul pentru țesut, vârtelnița, covățica de legănat copiii, furca și fusul, mai ales că lui Creangă îi plăcea să toarcă atunci când mergea la șezătoare cu fetele.

Casa Ion Creangă 2„Casa a fost renovată de mai multe ori iar ultima dată, acoperișul a fost înlocuit în 1992. Acum, curtea este mult mai mică decât a fost în acea perioadă. Nepoata scriitorului a vândut o bucată importantă din terenul familiei”, spune Maria Roșu.

De asemenea, expoziția cuprinde ii de la sfârșitul secolului al XIX-lea, dar și obiecte de uz casnic vechi de peste 100 de ani, cum sunt fiare de călcat cu jăratec, zdrobitoare de struguri sau șei de cai.

Sursa: Agerpres

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here