Care pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om

0
238

IMG_6656Precum o mamă care se apleacă asupra copilului care plânge în leagăn, asa este si coborârea Creatorului între oamenii din această lume temporală şi văzută, coborârea din existenta Sa miraculoasă în istorie. Noi, oamenii, şi mântuirea noastră am fost cauza coborârii Sale si a modului cum s-a făcut aceasta: născut din Fecioara Maria şi din Sfântul Duh. Cine spune aceasta? Dacă noi, oamenii, am afirma aşa ceva, ar mai rămâne loc si de îndoială. Dar El însuşi a spus-o, Unul, lucru de care nu se poate îndoi nici unul dintre cei ce poartă icoana lui Dumnezeu în sine.

El însuşi, Unul, Adevăratul, a spus despre Sine că a venit ca să slujească El şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi (Mt. 20, 28). Adică, ca să servească oamenilor şi să Se dea pe Sine ca răscumpărare pentru oameni. Acesta este scopul coborârii Sale. Si nu un om a arătat modul în care El a coborât (nimeni nu l-ar fi crezut), ci un arhanghel al lui Dumnezeu. Gavriil, arhanghelul lui Dumnezeu, a descoperit aceasta Fecioarei Maria din Nazaret: „Vei lua în pântec şi vei naşte fiu si vei chema numele lui Iisus.” Când Maria a întrebat: „Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu stiu de bărbat?”, arhanghelul a răspuns: „Duhul Sfânt Se va po-gorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul Care Se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema.” Dacă cineva dintre voi se întreabă consternat cum este posibil aşa ceva, Ves-titorul vestii celei bune a lui Dumnezeu îi răspunde la fel precum a răspuns Preafericitei Fecioare când a spus: La Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă (Lc. 1, 28-37). Mai potrivite sunt aici tăcerea şi bucuria decât întrebarea si îndoiala — tăcerea în fata tainei sublime şi bucuria în faţa atotputerniciei Dumnezeului si Creatorului nostru.

Fiul lui Dumnezeu si Fiul Fecioarei — Unul, conceput în ceruri şi născut pe pământ, Care există şi în veşnicie, şi în timp. Acesta este Mesia al vostru, o, aleşilor, si Mântuitorul vostru. Conceput în veşnicie de Tată jarâ de mamă. Născut în timp din Mamă jară tată. Cel ce vrea să pătrundă aceasta deplin să spună dacă înţelege firul de nisip de sub piciorul său, sau frunza din copac, sau stelele de pe bolta cerului. A înţeles el cele mai mici creaturi ale lui Dumnezeu pe care le zdrobeşte sub tălpi, le atinge sau le vede? Oare gândirea omenească, care tot cercetează, numără, măsoară, compară, descrie de sute şi mii de ani, a înţeles pe de-lin o singură lucrare a lui Dumnezeu din ceastă lume?

Această lume este miraculoasă; întreaga lume emană miracole. Această lume e misterioasă; întreaga lume este tămâiată cu mireasma tainelor sublime şi pătrunse e veneraţie. Cu cât mai miraculos este însă Creatorul acestei lumi! În orice punct în care veşnicia se intersectează cu timpul, în care cerul se intersectează cu pă-mântul, apare o lumină sublimă. Această lumină, ci nu întunericul, este mai presus de înţelegerea voastră. Prin Sfânta Fecioară din Nazaret cerul a intrat în contact cu pământul. Şi din acel punct a luat naştere o lumină sublimă, care a început să lumineze asupra întregii lumi. Această lumină e cea de neînţeles pentru voi, binecuvântaţilor, si nu întunericul!

Cercetaţi, binecuvântaţilor, cu umilinţă si cu teamă; cercetaţi cu mintea voastră tot ceea ce a creat Dumnezeu, dar credeţi ceea ce a revelat El despre Sine. Căci umblăm prin credinţă, nu prin vedere (II Cor. 5, 7). Este Dumnezeu om, pentru ca paternitatea şi naşterea Sa să fie ca paternitatea si naşterea omului? Paternitatea si naşterea umană nu sunt decât un semn, o umbră, o imagine palidă a paternităţii şi naşterii lui Dumnezeu. Aceasta nu ne este revelată nouă şi de aceea nu putem şti ce rol a jucat Sfântul Duh în conceperea, în veşnicie, a Fiului lui Dumnezeu. Ce rost are să cercetezi, când Dumnezeu păstrează tăcerea si nu dezvăluie această taină? Dar Domnul, prin Arhanghelul Gavriil, ne-a descoperit câte ceva despre rolul Sfântului Duh în naşterea Fiului lui Dumnezeu în timp. Si ceea ce Preaînaltul a binevoit să reveleze prin vestitorul Său fară trup al veştii celei bune, pe acestea le ştim. Cunoaştem mai precis că Sfântul Duh a coborât asupra Fe-cioarei Maria în Nazaret şi că puterea Celui Preaînalt a umbrit-o. Astfel, veşnicia a intrat în contact cu timpul, cerul cu pământul, duhul cu fizicul, şi a apărut o Lumină sublimă, ce a luminat lumea şi pe voi, cei ce sunteţi în lume. în acest fel, Sfânta Fecioară a conceput în trupul său şi a dat trup Unu-lui, Care a binevoit să fie Mesia si Mântuitorul şi să apară ca un om între oameni.

„…Si S-a făcut om.” De ce Sfinţii Părinţi de la Niceea includ şi această expresie, când ei deja spuseseră: „Şi S-a întrupat”? Nu era această expresie suficientă şi îndeajuns de clară? El S-a întrupat, a luat formă trupească, a apărut în formă omenească — nu este aceasta de ajuns? Nicidecum! Formele din univers sunt multe si felurite. Demult, Dumnezeu S-a revelat israeliţilor sub chipul unui stâlp de foc şi a unui nor. Sfântul Duh a apărut la râul Iordan în chip de porumbel. Era necesar a se specifica clar în ce fel de trup a apărut în lume Fiul lui Dumnezeu. El a apărut în carnea trupului uman; nu în chip de om, după cum Sfântul Duh a apărut în chip de porumbel — Doamne fereşte!

ci ca om fizic, real. Ca un om adevărat a aparut, şi nu ca un om iluzoriu. Din această cauză trebuie rostite ambele expresii: „Şi (El) S-a întrupat… Şi S-a făcut om.”

El ne-a onorat cu cel mai mare privilegiu posibil atunci când, ca iubitor al omenirii, a coborât printre noi ca unul dintre noi. Lipsindu-Se de slava, fericirea şi frumuseţea Sa veşnică, El a coborât în urâţenie si în ruşinoasa noastră vale a plângerii, pentru oameni şi pentru mântuirea lor.

Aşa cum un rege trimite crainici într-un oraş pentru a-i anunţa venirea, la fel şi Regele cerurilor, Care din dragostea Sa pentru oameni a dorit să coboare pe pământ, a trimis vestitorii Săi către neamul omenesc şi Si-a anunţat sosirea. În cele din urmă, El S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor (Fii. 2, 7). Şi toată această „deşertare” Si-a asumat-o benevol — de dragul oamenilor şi al mântuirii noastre.

Această credinţă este oferită de Dumnezeu tuturor oamenilor, tuturor generaţiilor. Dar cel păcătos nu o poate accepta atât timp cât nu se căieste si nu se curăţă de nedreptatea, aroganţa şi cruzimea sa. Cum ar putea cei care au profanat icoana lui Dumnezeu din ei înşişi să accepte această credinţă? Glasul cerului nu găseşte ecou în sufletul lor. Când Regele cerurilor va înlătura definitiv perdeaua de taine cu mâna Sa şi va apărea învăluit în nori de îngeri, va fi dureros — vai, ce dureros va fi şi ce înspăimântător în acea clipă pentru necredincioşi! Dar binecuvântate sunt sufletele pure şi caste! De o mie de ori binecuvântaţi sunt cei ce-şi curăţă din timp sufletele de răutate şi acceptă şi păstrează credinţa în Dumnezeu — pacea cerească în inimile lor pure şi în sufletele lor drepte! Ei nu vor fi ruşinaţi în ceruri de către Sfânta si Preanevinovata Fecioară, Maica Domnului, şi vor primi de la Fiul său binecuvântarea si viata veşnică.

Aceasta este credinţa voastră, purtătorilor de Hristos, aceeaşi ca si a strămoşilor voştri nevinovaţi şi caşti. Fie aceasta şi credinţa copiilor voştri, din generaţie în generaţie, până la sfârşitul veacurilor! Aceasta este credinţa ce nu a fost niciodată ruşinată, credinţa ortodoxă, credinţa luminii adevărului şi consolării. Aceasta este credinţa celor mai de seamă si mai nobili oameni ai neamului vostru din toate neamurile lumii. Aceasta este credinţa poporului cu adevărat ales, a celor ce poartă icoana lui Dumnezeu în sine. La judecată ei vor fi numiţi “binecuvântaţi”.

Sfântul Nicolae Velimirovici, Tâlcuirea Crezului

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here