Capsula timpului – planctonul

0
217
foraminifereleUnele dintre cele mai mari întrebări cu care se confruntă în prezent știința este cum clima, ecosistemele și oceanele  Pământului  se vor modifica în viitor. Pentru a găsi un răspuns plauzibil la această întrebare, oamenii de știință au,  în primul rând nevoie de o viziune pe termen lung a condițiilor de mediu din trecut pentru a oferi  un context, o bază și chiar un corespondent pentru schimbările care vor avea loc în viitor.

Oamenii de știință, specialiști în paleoclimatologie, studiază caracteristici fizice și chimice conservate în inele de creștere ale copacilor, sedimente și roci care ajută la determinarea schimbării climei de-a lungul istoriei Pământului.

Printre cei mai comuni analogi utilizați de specialiști pentru studia și determina condițiile climatice și oceanice preistorice sunt foraminiferele, un tip de plancton care a existat de milioane de ani  într-o gamă largă de medii marine. Cochiliile lor, construite de obicei din carbonat de calciu,  înregistrează chimia oceanului pe măsură ce se dezvoltă. Acest lucru, înseamnă că informațiile conținute în cochiliile acestor protozoare au potențialul de a dezvălui, pentru anumite perioade de timp, care a fost temperatura apei oceanelor, câtă gheață acoperea pământul și aciditatea apelor – indicator direct al concentrației de dioxid de carbon din atmosferă, informează Live Science.

Dar, pentru a utiliza foraminiferele, ca instrumente în cercetare, este nevoie  de o înțelegere exactă a relațiilor dintre acestea și factorii de mediu, precum  temperatura și aciditatea.

În 1975, National Science Foundation a finanțat doi cercetători de la Universitatea Columbia, să colecteze și să crească, pentru prima dată,  foraminifere în laborator.

Patru ani mai târziu  li se alătură Howie Spero, care continuă munca de cercetare începută de cei doi oameni de știință. Cultivarea  foraminiferelor,  într-un mediu controlat, identic cu condițiile fizico-chimice din mediul natural, a dus la o serie de premise, care sunt utilizate astăzi pentru a dezvolta o înțelegere mai rafinată a indiciilor pe care le oferă fosilele de foraminifere despre mediile antice.

În decursul tipului, programul de dezvolatare a acestor organisme marine a dus la o serie de descoperiri  de „calibrare” a relațiilor dintre mediile antice și condițiile actuale, care au ajutat la propulsarea cercetării  în epoca modernă.

Prima descoperire, dezvoltată și calibrată de Spero și echipa – raportul de calciu și magneziu din scoici, este folosită pentru a calcula temperatura oceanului. Ei au efectuat primele experimente pentru a determina relațiile dintre oligoelemente (bariu, cadmiu, uraniu, bor) din compoziția scoicilor și condițiile din  ocean, cum ar fi de salinitate, alcalinitate, nutrienți și pH.

Tehnincile dezvoltate de cei trei oameni de știință, au fost aplicate și pe fosile pentru a face legătura între modificările anterioare din mediile tropicale și subtropicale și schimbările în circulația oceanelor din timpul ciclurilor glaciare, sau cu alte evenimente bruște ale schimbărilor climatice.

Următoarele proiecte includ investigarea mecanismelor de formare a cochililor foraminiferelor și utilizarea noilor tehnici  pentru a înțelege variațiile chimice la scală de microni, sau miimi de milimetru a scoicilor.

Tradus de Emanuela Popa

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here