Cântarea în comun în Noul Testament

Mântuitorul Iisus Hristos mergea la Templu

0
498
NT

Mântuitorul Iisus Hristos mergea la Templu

Mântuitorul-Chiar dacă nu avem dovezi scrise referitoare la activitatea în cadrul cultului de la Templu sau sinagogă a Mântuitorul Iisus Hristos, ştim cu siguranţă că atât El cât şi Sfinţii Apostoli intrau sâmbăta în sinagogă pentru rugăciune: a venit în Nazaret, unde crescuse, şi a intrat, după obiceiul Său, în ziua sâmbetei în sinagogă şi S-a sculat să citească (Luca 4, 16). Cu siguranţă, ei după rânduială, au cântat împreună cu tot poporul psalmi lui Dumnezeu.

După Cina cea de Taină, Mântuitorul cu Apostolii au cântat Psalmi

Înainte de a se constitui prin jertfa şi Învierea Domnului ca o comunitate unită pe un plan superior cu Dumnezeu pentru darurile pe care le-a dat prin Fiul Său, Apostolii cântau împreună cu Hristos lui Dumnezeu imne de laudă chiar în afara Templului. Evangheliile după Matei şi Marcu ne dau mărturie clară că după Cina cea de Taină, Mântuitorul şi Sfinţii Apostoli, după ce au cântat cântări de laudă, au ieşit la Muntele Măslinilor (Matei 26, 30 şi Marcu 14, 26).

Cu siguranţă ei cunoşteau aceste imne de la Templu sau sinagogă, acolo unde le cântau alături de ceilalţi credincioşi evrei. Prin acest act s-a dat Bisericii, de către Însuşi Întemeietorul ei, învăţătură clară ca orice laudă către Dumnezeu (cu precădere Sfânta Liturghie) să fie însoţită de cântarea religioasă a tuturor.

Copiii au strigat ‘Osana!’

Atunci când Domnul este aclamat ca Mesia de către mulţimea copiilor care strigau Osana, fiul lui David !, mai marii preoţilor şi cărturarii s-au supărat şi au dorit să îi oprească, însă Mântuitorul, aprobând fapta copiilor, le aminteşte cuvântul psalmistului (Psalmi 8,3): oare nu aţi citit că din gura pruncilor şi a celor ce sug, ţi-ai pregătit laudă? (Matei 21, 15-16).

La început, creştinii luau parte şi la serviciile religioase evreieşti de la templu sau de la sinagogă, fiind deprinşi cu vechea tradiţie a cântării în comun. Cântecele cântăreţilor evrei au avut o influenţă directă asupra primelor cântece creştine.

Muzica creştină işi trage originea din muzica ebraică si elină

Muzica creştină îşi trage originea din muzica ebraică şi muzica elină, pentru că primii creştini au fost iudei şi aceştia au venit în Biserică cu ceea ce învăţaseră în sinagogă. Astfel, cântarea în Biserică a tuturor credincioşilor a fost cultivată în Biserica primară pentru consolidarea unităţii creştine, ca mijloc de apărare a dreptei credinţe în controversele doctrinare şi de răspândire a creştinismului, fiind, în acelaşi  timp, o formă de seamă de exprimare a iubirii lui Dumnezeu şi a adorării Sale.

Apostolii au preluat practica evreilor de a cânta psalmii în comun

Sfinţii Apostoli, în locurile în care ajungeau, intrau în sinagogi, cântau cu tot poporul şi apoi predicau noua învăţătură. După ruperea definitivă a relaţiilor cu iudaismul, Apostolii nu au avut o formă nouă de închinare deosebită de cea de la Templu, ci au preluat şi continuat practica evreilor de a cânta psalmii în comun.

Creştinii în epoca primară aveau şi propriul cult, pe lângă participarea la cultul iudaic; ei, în fiecare zi, stăruiau într-un cuget în templu şi, frângând în case pâinea, luau împreună hrana întru bucurie şi întru curăţia inimii, lăudând pe Dumnezeu  (Fapte 2, 46-47). Sfântul Evanghelist Luca în capitolul 24, versetele 51-53, relatează cum credincioşii, după Înălţarea Domnului, s-au întors la Ierusalim, unde erau mereu în Biserică, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu.

Toţi Apostolii stăruiau intr-un cuget în rugăciune

Tot Sfântul Luca ne spune în Fapte 1, 13-14 că toţi apostolii, alături de femeile ce au urmat Domnului şi de Maria, mama Sa, stăruiau într-un cuget în rugăciune.  Apoi în Fapte 3, 1-8 se vorbeşte despre ucenicii Petru şi Ioan care s-au urcat la templu pentru rugăciune şi după ce l-au  vindecat pe bărbatul olog, acesta a intrat cu ei în templu, lăudând pe Dumnezeu. Tot din Faptele Apostolilor aflăm că, după ce Sfinţii Apostoli Petru şi Ioan sunt eliberaţi din prima închisoare şi revin între credincioşii lor, într-un cuget au ridicat glasul către Dumnezeu (Fapte 4, 24-31). Deci, de la începutul creştinismului s-a cultivat numai cântarea în comun, aşa cum se realiza ea la Templu sau în sinagogile ebraice.

Sfântul Apostol Pavel confirmă existenţa Psalmilor în Cultul divin

În epistolele sale adresate diferitelor comunităţi creştine, Sfântul Apostol Pavel confirmă existenţa Psalmilor sau a cântării religioase printre celelalte forme ale cultului divin din epoca harismelor (I Corinteni 14, 26). El ne dă să înţelegem că, pe atunci, la rugăciunea euharistică ce era rostită de conducătorul adunărilor de cult, toţi participanţii răspundeau Amin (I Corinteni 14, 16). În Epistola către Evrei, scrisă la anul 64, Apostolul neamurilor zice: prin El (Hristos) să aducem lui Dumnezeu pururea jertfă de laudă, adică rodul buzelor care preaslăvesc numele Lui (Evrei 13, 15).

Mihai P.

V-ar mai putea interesa şi:

Acatistul Intrării Domnului în Ierusalim

Sfânta Liturghie este o sărbătorire cuprinzătoare

[fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here