Cântare de laudă la Sfânta Fotinia, Femeia Samarineancă

0
228

Samarineanca la fântână
Pe Hristos îl află,
Şi El însuşi o luminează
Cu lumina Adevărului Său.

Sub Nero ea mucenicia primeşte
Prin aruncarea într-o fântână,
Şi astfel sufletul şi-l dă
Lui Hristos Dumnezeu, Stăpânul.

Fiii ei slăviţi sunt Victor şi Iosua,
Pe ei maica lor
Cu sfinţenia i-a luminat.

Cinci surori ale ei mucenicia au primit
Pentru Numele lui Hristos,
Şi acum împreună cu ea
în Ceruri se veselesc.

O, Fotinio, femeie a pocăinţei,
Femeie a suferinţei,
Chipul tău acum
cu veşnică lumină străluceşte.

Odinioară ai pregetat chiar apă
Mântuitorului să-I dai.
Dar mai la sfârşit nu ai pregetat
Chiar sângele să ţi-l verşi pentru EL.

Sufletul tău, odinioară întunecat,
Pe când încă samarineancă erai
Mai strălucitor decât razele soarelui l-ai arătat
Când Creştină te-ai făcut.

În Sihar pe Hristos L-ai propovăduit cu frică,
Dar la Roma slăvită pe El
L-ai mărturisit cu viaţa.

Iubirea omoară frica
Şi pe om îl face erou.

O, Fotinia, iubirea pe tine
Te-a preaslăvit în veci.

Incendieze Nero oricâte Rome,
Pe sufletul creştinesc să-l ardă
El nu va putea nicicând.

Trupurile Nero poate să le ucidă
Precum pe nişte vase de lut,
Dar asupra sufletului Fotiniei
El nici o putere n-a avut.

O, sfântă nemuritoare,
Ajută-ne nouă acum
Cu rugăciunile tale sfinte
înaintea Tronului Mântuitorului
Hristos.