Canonul dat de duhovnic trebuie împlinit!

0
1385

canonul pentru iertareCum că se cuvine ca păcătosul să primească cu bucurie canonul său pentru iertare.  Şi ce este împlinirea canonului.

După mărturisire, urmează a treia parte a pocăinţei, adică facerea canonului dat de duhovnic, care este o împlinire prin fapte a canonisirii, după cum o hotărăşte Gavriil al Filadelfiei, în cartea lui despre Taine. Aşadar şi tu, frate al meu păcătos, eşti dator să primeşti cu mare bucurie canonul pe care ţi-l va da duhovnicul; fie că e vorba de post, de plecări ale genunchilor, de milostenie, sau de altceva. Şi, înainte de toate, să primeşti din tot sufletul îndepărtarea de la împărtăşire, atâţia ani cât va hotărî el. Fiindcă cu această mică pedeapsă îmblânzeşti mare urgie pe care o are Dumnezeu împotriva ta. Cu acest canon trecător, scapi de canonul cel veşnic al iadului.

Cum că cei ce împlineşte canonul său este fiu adevărat al Bisericii

Dacă îţi împlineşti canonul duhovnicului tău, arăţi că într-adevăr te pocăieşti şi eşti fiu cu adevărat al lui Dumnezeu şi al Sfintei Biserici, care a hotărât această pedeapsă. Iar dacă, dimpotrivă, încalci canonul duhovnicului tău, aceasta este un semn că pocăinţa ta nu este adevărată, ci mincinoasă; un semn că nu eşti fiu adevărat al lui Dumnezeu şi al Bisericii, cum grăieşte Pavel: „Răbdaţi spre înţelepţire. Dumnezeu se poartă cu voi ca faţă de fii. Căci care este fiul pe care tatăl său nu-l pedepseşte? Iar dacă sunteţi fără de certare, de care toţi au parte, atunci sunteţi fii nelegitimi şi nu fii adevăraţi”.(Evrei 12, 7-8).

Cum că cel ce se pocăieşte se cuvine să ceară de la sine un canon mai greu

Sfârşesc spunând, dacă din întâmplare, duhovnicul doreşte să-ţi dea canon uşor, trebuie ca tu, de la tine, să-l rogi să-ţi dea mai mult, cum fac şi alţi mulţi, care se pocăiesc cu osârdie, ca să îmblânzească, mai vârtos, prin acest canon vremelnic, dumnezeiasca dreptate, şi să te încunoştiinţezi mai bine că Dumnezeu te-a iertat de pedeapsa cea veşnică, pe care ai fi căpătat-o pentru păcat.

Cum că păcătosul trebuie să-şi capete canonul său daca vrea iertare: fie aici, în chip vremelnic, fie acolo, pe veci

Pe scurt, îţi spunem, frate să alegi unu din două; ori aici să primeşti, în chip vremelnic, canonul păcatelor tale, ori dincolo, pentru vecie. Dacă-l primeşti aici, scapi de cel de acolo;dacă aici nu-l primeşti, ai să-l capeţi, fără greş, acolo, şi pe vecie. Precum şi Gavriil al Filadelfiei, scrie în cartea sa despre Taine: „Cel ce nu s-a supus (canoanelor) trebuie sa fie trimis la scaunele de judecată de dincolo, şi va da socoteală de nelegiuirile pe care le-a săvârşit, ca unul ce a încălcat aşezămintele Sf. Biserici”.

Cum că cel ce se pocăieşte trebuie să urmeze îndepărtarea de la Cuminecare

Mai presus de toate îţi spunem, frate, că trebuie, fără greş, să stai departe de Cuminecare, pe atâţia ani, câţi îţi va fi hotărât duhovnicul. Pentru că această îndepărtare este o canonisire a canonisirilor, trebuincioasă şi alcătuind adevărata ta pocăinţă. Fiindcă, dacă vei cuteza să te împărtăşeşti în aceşti ani, vei ajunge un al doilea Iuda. Dacă vei sili pe duhovnic să te ierte, tu nu vei mai fi un om care se pocăieşte. Vei fi un asupritor şi un tiran care silniceşte legile dumnezeieşti şi canoanele Sfintelor Sinoade şi ale Părinţilor. Pentru aceasta, dumnezeiasca Cuminecare îti va fi ţie nu pentru iertare, ci pentru o mai mare osândă şi pedeapsă. Şi ca să înţelegi mai bine acest lucru cată la pilda aceasta.

După cum, dacă un om care are răni pe trup, merge şi le arată doctorului şi capătă de la el porunca cum sa ia cutare plasture pentru răni. Pe deasupra, să nu bea vin şi să nu mănânce cutare mâncare. Altminteri rănile nu i se vindecă, tot aşa şi tu, frate al meu, porţi răni nevăzute în sufletul tău, anume păcatele. Ai mers şi le-ai arătat duhovnicului, adică le-ai mărturisit. Duhovnicul a hotărât să pui un plasture peste ele, canonul păcatului, al hranei uscate, ai plecării genunchilor, al milosteniei şi al rugăciunii. Pe lângă acestea, ţi-a prescris să nu bei şi să nu mănânci cutare mâncare, adică să nu te împărtăşeşti cu dumnezeieştile Taine, Aşadar, dacă nu-i vei da ascultare şi vei mânca, ce se întâmplă?

Acel canon pe care ţi-l va da duhovnicul, trebuie să-l împlineşti, pe cât este cu putinţă,

Rănile şi păcatele tale nu se vindecă, ci ajung mai cumplite şi mai întinse. Ce zic că nu se vindecă? Ţi se trage încă şi moartea, sufletească şi trupească: „De aceea mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit”. (I Corinteni 11, 30). Adică, deoarece unii se împărtăşesc, nevrednici fiind, ajung neputincioşi şi bolnavi, şi mulţi dintre ei încetează din viaţă.

Dacă cineva, nedumerit, ar spune că, deoarece, prin rugăciunea cea de iertare a duhovnicului, se iartă păcatul celui ce se pocăieşte, de ce acestuia să nu i se îngăduie să se împărtăşească, odată ce a fost iertat şi îndreptăţit? La aceasta, răspundem în trei chipuri:

1. Fie că i se iartă păcătosului păcatul, însă nu de-a dreptul, ci socotind ca el va împlini canonul şi va sta departe de cuminecare (fiindcă de aceea duhovnicul, înainte de iertare, îi hotărăşte canonul şi lipsirea de Taine).

2. Fie că i se iartă — e drept — păcatul, nu însă şi pedeapsa şi certarea pentru păcat, cu alte cuvinte canonul, în care se cuprinde şi îndepărtarea de la Cuminecare. Fiindcă păcatul lui David s-a iertat şi de Dumnezeu, când Natan i-a spus: “Domnul a ridicat păcatul tău”; dar nu s-a iertat şi pedeapsa pentru păcatul lui; fiindcă — după această iertare — el a fost izgonit din împărăţia sa, de către fiul său, Avesalom. Sabia nu s-a îndepărtat de casa lui, şi a pătimit alte nenumărate răutăţi, după cum însuşi Natan i le proorocise;

3. Răspundem că se iartă

— e drept — greşeala păcătosului, dar este nevoie ca acesta să fie pus la încercare şi, cu timpul, să fie întărit în harul lui Dumnezeu.

În sfârşit, îţi spunem, frate, că acel canon pe care ţi-l va da duhovnicul, trebuie să-l împlineşti, pe cât este cu putinţă, mai repede, câtă vreme te afli în harul lui Dumnezeu, şi să nu amâni, fiindcă, nu ştii ce ţi se va întâmpla în ziua viitoare: „Căci nu ştii la ce poate da naştere ziua de mâine” (Pildele lui Solomon 27,1).

Carte foarte folositoare de suflet, Sfântul Nicodim Aghioritul

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here