Când vine ceasul morții?

0
189

ceasLa porțile cetății Nainului – așa cum ne spune Sfântul Evanghelist Luca (7, 11-16) – se întâlnesc două convoaie de oameni: din cetate ieșea un convoi de îngropare, în care o mamă văduvă, cu inima sfâșiată de durere, petrecea la cimitir pe unicul său fiu, iar din afara cetății venea Iisus Hristos, urmat de ucenicii Săi și de o multime de credincioși. Domnul Iisus, înduioșat de marea durere a sărmanei văduve, se apropie de ea și îi spune cuvintele: ”Nu plânge!”. Apoi, apropiindu-se de sicriul tânărului și unicului ei fiu, rostește dumnezeieștile Sale cuvinte: ”Tinere, ție îți zic, scoală-te!”. Iar cel mort până în clipa aceea s-a ridicat și a început a grăi. În marea tăcere care s-a așternut atunci peste cele două convoaie, Mântuitorul l-a redat pe tânăr, viu, mamei sale. Biata mamă, poate, a mai plâns și după aceea, dar plânsul ei era plâns de bucurie, pentru că durerea încetase; iar mulțimea a fost cuprinsă de frică și toți preamăreau pe Dumnezeu pentru această înviere din morți, săvârșită în văzul tuturor.

Frați creștini, tânărul din Nain, mort când nu se aștepta, ne dovedește fiecăruia dintre noi că moartea fără de veste îi poate surprinde nu numai pe bătrâni și bătrâne, ci chiar și pe tineri. De obicei tânărul, și nu numai el, se gândește la toate, numai la moarte nu vrea să se gândească. Dacă îi amintește cineva despre aceasta, el râde cu dispreț sau cu nepăsare, ca și cum nu va muri niciodată și deci, nu se cuvine să-i întuneci viața cu asemenea gânduri. Ca și cum moartea este numai pentru alții, nu și pentru el. Totuși, moartea vine pe neașteptate și pentru copilul din leagăn, și pentru tânărul nepăsător, și pentru bătrânul înălbit de ani. Cartea Sfântă ne spune că ceasul morții, la fel ca și „ziua Domnului vine asa, ca un fur noaptea” (I Tesaloniceni 5, 2). Știți că tâlharul niciodată nu se anunță când vine la furat. El apare când nu te aștepți, când toți dorm fără nicio grijă. Așa face de multe ori și moartea! Când omul crede că viața nu-i mai este amenințată de nicio primejdie, când se scufundă în treburile obșnuite ca într-un somn adânc, tocmai atunci se apropie moartea, ca să-i curme rătăcirea vieții.

„Smerenia și dragostea, însușirile trăirii ortodoxe” – Arhim. Sofian Boghiu

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here