Când te caută Iisus trebuie să fii acasă, să-i deschizi

0
185
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

bat-la-usa-ta1La fiecare convorbire cu părintele Iustin am simţit ‘”presiunea” uşii în spatele căreia oamenii așteptau. Se auzea freamătul, voci şoptite. Şi asta se repetă aproape zilnic, de dimineaţa până la miezul nopţii.

– Părinte, vă mănâncă de viu…! Cum de aveţi răbdare să-i primiţi pe toţi, să-i ascultaţi? Mulţi intră aici doar ca să se afle în treabă,.

– Deh, măi! Poate că nouăzeci şi nouă intră aşa, să spună necazul, să se descarce. Dar al o sutălea e posibil chiar să aibă nevoie de ajutor. Pentru acela eu trebuie să stau aici, în scaunul acesta.

De altfel, ca răspuns indirect la întrebarea mea, părintele Iustin mi-a dat să citesc o pildă a unui teolog grec, Daniil Gouvalis.

Un preot de ţară a construit în satul sau o biserică mare, pentru că cea veche era foarte mică şi nu încăpeau în ea decât puţini credincioşi. Între timp, părintele intrase la doctorat şi îşi împărţea timpul între slujbe, studiu şi supravegherea lucrărilor de construcţie. Când biserica din sat a fost gata, episcopul i-a propus să se ocupe de zidirea unei biserici în oraş, foarte aproape de catedrală. Fiind un bun gospodar, preotul a primit această propunere. Datorită priceperii sale şi hărniciei lucrătorilor, în mai puţin de un an a doua biserică a fost ridicată. Aşa cum era de aşteptat, preotul a fost mutat de episcop la oraş, ca preot paroh al noii biserici despre a cărei frumuseţe se dusese vestea. Când aşezată în centrul oraşului, noua biserică era plină de credincioşi. Mulţi erau atraşi de predicile părintelui, care avea o cultură vastă. Dar, de când îşi luase doctoratul, în inima acestuia se înfiripase mândria. Când veneau la el credincioşi din vechea sa parohie, nu le dădea atenţie. I se părea că este prea deştept pentru a sta de vorbit cu ei şi că nu avea de ce să îşi risipească vremea cu discuţii banale. La un moment dat, la biserică a venit însuşi Hristos în chipul unui ţăran.

– Ce vrei, omule? Vrei nişte bani? L-a  întrebat părintele, grăbit, băgând mâna în buzunar.

– Nu, părinte, nu vreau bani. Vreau să stau de vorbă cu dumneavoastră.

– Sunt ocupat, nu am timp astăzi, răspunse părintele.

– Vă rog mult, părinte, am venit de departe.

– Stai şi aşteaptă, Poate că până la urmă o să îmi găsesc cinci minute şi pentru tine.

Hristos a rămas să aştepte. Timpul trecea, dar părintele se ocupa numai de alţii. A venit primarul, a stat cu el. A venit un colonel, a stat cu el. A venit un doctor, a stat şi cu acesta. La ţăran nici nu se uita. Până la urmă a venit un taxi şi o femeie fardată strident l-a luat pe părinte să-i facă sfeştanie. Părintele a plecat, aruncându-i amărâtului un “Mai treci tu pe aici!”. Rămas în biserică numai cu paracliserul, Hristos i-a spus:

– Să îi zici preotului că pentru râvna lui de a ridica biserici, o să îi dau multă slavă pe lumea aceasta. O să aibă tot ce îşi doreşte. Pentru cunoaşterea pe care a dobândit-o în studiile lui înalte va fi lăudat şi de credincioşi şi de necredincioşi. Dar pentru că nu a vrut să stea de vorbă cu Mine aici, nu va ajunge în împărăţia Mea.

Şi, zicând acestea, s-a făcut nevăzut.

„Cu Părintele Iustin Pârvu despre moarte, jertfă şi iubire” – Adrian Alui Gheorghe

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here