Cancerul de sân

0
704
Cancerul
Cancerul de sân
Cancerul de sân reprezintă o proliferare malignă a celulelor epiteliale ce delimitează duetele galactofore sau lobulii sânului, fiind forma cea mai comună de cancer la femeie, rar întâlnită la bărbaţi.

Incidenţa cancerului de sân este deosebit de mare în anumite ţări, cum ar fi SUA şi Anglia, 1 din 10 femei se va confrunta cu această afecţiune pe parcursul vieţii. Deoarece cancerul de sân poate exista pentru o lungă perioadă de timp fie ca boală neinvazivă, fie ca boală invazivă, dar nemetastatică, este evidentă necesitatea diagnosticului precoce şi a instituirii cât mai rapide a tratamentului potrivit.

Factori expunerea la iradiere, traumatismele sânilor, în special cele de intensitate mică, dar repetate, contraceptivele orale – mai ales când sunt folosite o perioadă lungă de timp (peste 10 ani).

Rasa albă, vârsta – există două vârfuri de incidenţă: premenopauza (45-49 de ani), post-menopauza (60 65 de ani), antecedentele fiziologice: menarha precoce (sub 12 ani), menopauza tardivă (peste 50 de ani), nuli-paritatea sau prima naştere după vârsta de 35 de ani, antecedentele personale patologice: stări precariceroase (tumori benigne, fibro-adenom. papilomatoza, mastoza chistică), antecedente de cancer (la celălalt sân, de endometru), antecedentele heredocolaterale -cancer de sân la mamă sau la soră, obezitatea.

Cancerul de sân este o boală hormono-dependentă.

Raportul femei/bărbaţi pentru cancerul de sân este 150/1. Femeile cu ovare nefuncţionale, care nu au primit niciodată tratament estrogenic de substituţie, nu fac cancer de sân. Cele 3 date în viaţa femeii care au un impact major asupra incidenţei cancerului de sân sunt vârsta apariţiei menarhei, vârsta primei sarcini duse la termen şi vârsta instalării menopauzei.

Femeile care au menarha la 16 ani au un risc de două ori mai mic de a dezvolta cancer în timpul vieţii, comparativ cu femeile care au menarha la 12 ani. In mod similar, menopauza ce apare cu 10 ani înainte de vârsta medie (52 ani) reduce riscul apariţiei cancerului cu 35%. Pe lângă alţi factori, iradierea poate fi un factor de risc la femeile tinere. Femeile care au fost expuse înaintea vârstei de 30 de ani la radiaţii – sub forma fluoroscopiilor repetate (200-300 cGy) sau a tratamentului pentru boala Hodgkin (>3600 cGy) – au un risc semnificativ crescut de a face cancer de sân, în timp ce expunerea la radiaţii după vârsta de 30 de ani pare să aibă un efect carcinogenetic minim asupra sânului.

Examinarea clinică

Anamneză

Inainte de a începe examinarea, trebuie să îi adresăm oricărei persoane care se plânge de o suferinţă la nivelul sânului următoarele întrebări:

-dacă obişnuieşte să îşi autoexamineze sânii regulat;

-în ce moment al ciclului menstrual se află (înainte de menstruaţie sânii au tendinţa de a se umfla şi a deveni mai no-dulari): se preferă examinarea imediat după faza menstruală a ciclului;

-dacă şi când a sesizat apariţia unor eventuali noduli, scurgeri mamelonare, modificări ale aspectului tegumentelor supraiacente.

Inspecţia

La pacienta în poziţie şezândă, dezbrăcată până la talie şi cu mâinile pe lângă corp, se urmăresc următoarele:

a) examinarea sânilor:

-culoare;

-aspect (îngroşare a pielii şi pori proeminenţi, cu un aspect de „coajă de portocală” sugerează obstrucţia limfatică);

-mărime şi simetrie (normal, sânul drept este puţin mai mare);

-conturul sânilor (se urmăresc deformări prin mase, gropiţe, turtire sau dimpotrivă aspect plat);

-desen vascular accentuat;

-ulceraţia tegumentelor.

b) observarea mameloanelor:

-formă şi mărime (retracţia mamelonară trebuie să ne alarmeze);

-direcţie (în cancer poate să apară deviaţia axului mamelonar);

-prezenţă eventuală de rash-uri, ulceraţii, cruste;

-scurgeri mamelonare.

c)  aspectul sânilor în timpul unor manevre executate de bolnavă. îi cerem pacientei:

-să ridice braţele;

-presarea mâinilor pe şolduri;

-să se ridice şi să se aplece spre înainte, susţinută fiind de spătarul unui scaun sau de mâinile examinatorului.

Dacă se suspectează prezenţa unei mase tumorale, se comprimă uşor sânul, urmărind eventuala apariţie de gropiţe (dimpling).

Palparea sânului

Se cere pacientei să se aşeze în decu-bit dorsal, cu plasarea unei perne sub umărul de partea afectată şi repaus al mâinii sub cap. Degetele examinatorului apasă uşor sânul, într-o mişcare rotatorie (sens orar sau antiorar), pe planul pieptului. Trebuie să se evalueze: consistenţa ţesuturilor, sensibilitatea dureroasă, prezenţa eventuală a nodulilor, elasticitatea mameloanelor, cu eventuală depistare a scurgerilor. în general, formaţiunile tumorale maligne au următoarele caractere: consistenţă dură, contur neregulat, margini imprecis delimitate, aderenţă la tegumente cu deprimarea zonei tegumentare supraiacente.

Examinarea axilei şi a regiunii supraclaviculare

La inspecţie se urmăreşte eventuala prezenţă de rash, semne de infecţie, pigmentare neobişnuită, formaţiuni nodu-lare vizibile. Ulterior, se cere pacientei să relaxeze braţul de partea respectivă, în timp ce examinatorul palpează regiunea axilară. Se comprimă cu mâna axila spre peretele toracic, identificând eventualii ganglionii cu diametrul mai mai mare de 0,5 cm, de consistenţă fermă, mobili sau fixaţi între ei (bloc ganglio-nar). De asemenea, se palpează regiunea supraclaviculară pentru depistarea ganglionilor invadaţi de procesul malign.

În cazul identificării oricăreia dintre aceste modificări, este necesară îndrumarea imediată spre un medic specialist. Amânarea tratamentului adecvat poate reprezenta diferenţa dintre viaţă şi moarte. Principala metodă de tratament a cancerului de sân este cea chirurgicală, extirparea în funcţie de extinderea tumorii a unui segment din sân sau chiar a sânului în întregime. împreună cu radioterapia, chimioterapia şi hormonote-rapia se poate obţine o supravieţuire de 85% la 5 ani pentru tumorile depistate în stadiul I. Pentru pacienţii fără metastaze în ganglionii limfatici regionali, supravieţuirea la 5 ani este de 80%, iar la 10 ani – de 65 %, faţă de 45% la 5 ani şi 25% la 10 ani pentru cei care prezintă metastaze în ganglionii regionali.

Autoexaminarea

Perioada optimă pentru autoexami-nare este la 7-14 zile după perioada menstruală la femeile aflate în premenopauză. Se procedează astfel:

-aşezată în faţa unei oglinzi, în decu-bit, cu braţele atârnate de o parte şi de alta a corpului, femeia trebuie să-şi inspecteze atent sânii;

-ulterior, trebuie să ridice mâinile deasupra capului pentru a contracta muşchii pectorali, urmărind evidenţierea de mase tumorale, asimetrii ale sânilor sau mici depresiuni ale pielii;

-în cele din urmă, în decubit dorsal, femeia îşi va palpa atent fiecare sân cu degetele mâinii opuse.

Mamela secretantă

Secreţia mamará de lapte este normală în perioada de lactaţie post-partum.

Secreţia patologică poate fi determinată de cauze sistemice (cel mai frecvent endocrine sau medicamentoase) sau de cauze locale. Mai exista si secreţia mamelonară clasificată drept patologică, adică apărută în afara perioadei de lactaţie, are în 95% dintre cazuri semnificaţie benignă.

Galactoreea este exprimarea mamelonară a secreţiei lactate în afara perioadei normale de alăptare. Cel mai frecvent este determinată de hiperprolactinemie, o condiţie hormonală care poate fi determinată de multiple. Pentru stabilirea semnificaţiei secreţiei mamelonare patologice, secreţia de cauză locală trebuie diferenţiată de cea de cauză sistemică Secreţia bilaterală este în marea majoritate a situaţiilor de cauză sistemică şi de semnificaţie benignă Chiar în cazul secreţiei unilaterale, o secreţie care nu conţine sânge are de obicei semnificaţie benignă. O secreţie transparentă, lipicioasă, de culoare gălbuie este caracteristică pentru papilomul intraductal.

Situaţiile care exprimă riscul existenţei unui proces malign subiacent secreţiei mamelonare sunt:

– secreţie unilaterală limitată la un singur duet;

– masă mamará asociată;

– secreţie cu sânge.

MASTOZĂ CHISTICĂ
FIBROADENOM
CANCER
Vârstă obişnuită 30-60 ani, regresează după menopauză pubertate şi adulţi tineri, până la vârsta de 55 de ani 30-90 de ani, mai obişnuit la femeile de vârstă mijlocie şi vârstnice
Număr nodul singur sau multiplu obişnuit singur, poate fi multiplu obişnuit simplu, deşi poate coexista cu alte leziuni nodulare
Formă rotundă rotundă, discoidaîă sau lobulară neregulată sau stelată
Consistenţă moale până la fermă, obişnuit elastică poate fi moale, dar obişnuit fermă fermă sau dură
Delimitare bine delimitat bine delimitat imprecis delimitat faţă de ţesuturile înconjurătoare
Mobilitate mobil foarte mobil poate fi fixat la piele sau ţesuturile subiacente
Sensibilitate adeseori dureros obişnuit nedureros obişnuit nedureros
Semne de refracţie absente absente adesea prezente

 

Roxana Pioaru, Farmacist.ro – nr. 108/mai 2007

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here