Cămătarul e fiară cumplită şi rea

0
124
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

ingeriSfântul Vasile cel Mare în frumoasa sa Omilie ţinută „contra cămătarilor”, arată lăcomia neînfrânată a acestora în trăsături foarte triste şi potrivite pentru toate timpurile. Iată câteva cuvinte din această Omilie: „ Cămătarul nu ţine socoteală de împrejurări, el nu aude rugăciunile fierbinţi ale împrumutătorului, ci rămâne neînduplecat, nemişcat, surd la rugăminţi, fără simţire la lacrimi, jurând cu îndrăzneală că nici el nu are bani… îndată ce împrumutătorul îi făgăduieşte însă camătă mare, atunci i se înveseleşte fruntea şi caută să prindă în undiţă pe săracul, ce îi stă înainte…”: „ Argintul fiind primit de împrumutător, nefericirea a intrat în coliba lui. Noaptea în vis vede pe cămătar, care se repede ca un câine spre dânsul…”: Sărăcia nu este o ruşine, mai bine să o purtăm cu răbdare decât să ne împrumutăm…”: „Femeia cere haine moi, servitorii sceivisiţi, mâncări alese şi îţi spune să te împrumuţi. Cel ce ascultă astfel de pofte femeieşti se face pradă cămătarilor”.

Tot aşa şi Sfântul Grigorie de Nissa, zugrăveşte pe aceste fiare cumplite în Omilia sa îndreptată „contra cămătarilor”. Aduc aici puține cuvinte din această comoară de povățuiri: „ Viaţa cămătarilor, zice Sfântul Grigorie, este trândavă şi lacomă, el nu cunoaşte nici munca câmpului, nici grija negoţului… Plugul lui este pana, câmpul este hârtia, sămânţa este camăta spurcată a banilor săi… El doreşte oamenilor sărăcie, nefericiri, lipsă, ca să vină la dânsul să se împrumute”. De aici vedem pentru ce biserica nu primea ofrande în secolul al IV- lea de la cămătari, dar aceşti lupi răpitori astăzi sunt mai răi decât atunci.

„ Oglinda duhovnicească”, de Protos. Nicodim Măndiţă     

 Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here