Calităţile clerului

0
105

250px-Stefan_cel_MareCând clericul nu este înzestrat cu o anumită maturitate duhovnicească, poate va reuşi să-şi valorifice în pastoraţie anumite calităţi personale cu un caracter mai mult exterior, precum instruirea, elocinţa, experienţa sau buna educaţie. în absenţa premiselor conferite de maturitatea duhovnicească, clericul poate ajunge însă să se folosească de calităţile respective mtr-un mod dezastruos atât pentru sine, cât şi pentru ceilalţi. Roadele lucrării lui însă nu se datorează niciodată cu precădere trăsăturilor personale. Istoria bisericii reprezintă dovada incontestabilă a acestui lucru, oferindu-ne nenumărate exemple de lucrători ai viei Domnului care nu au fost înzestraţi special, aşa cum a fost şi în cazul apostolului Pavel.

 «Spune-mi, te rog, de unde, cum negustoraşul din piaţă, omul care stătea în atelierul său şi întrebuinţa cuţitul de tăiat piele, cum a ajuns să filosofeze atât de adânc? Cum a ajuns să convingă pe ceilalţi oameni, neamuri, oraşe, ţări, nu prin meşteşugul vorbirii, ci, dimpotrivă, prin nedibăcia în cuvânt, căci era cu totul neiscusit în asta? Ascultă-1 pe el că o spune şi nu se ruşinează! „Deşi sunt neiscusit în cuvânt, dar nu în cunoştinţă” (II Cor. 11, 6). Bani nu avea. Tot el o spune şi pe asta: „Până în ceasul de acum şi flămânzim şi însetăm şi suntem goi şi suntem pălmuiţi” (I Cor. 4,11). Dar pentru ce vorbesc eu de bani, când de multe ori nu avea nici hrana de toate zilele, nici haină cu care să se îmbrace? Că nici prin meseria lui nu era om cu vază, o arată ucenicul său prin cuvintele: „A rămas la Acvila şi Priscila din pricină că aveau aceeaşi meserie: erau făcători de corturi” (Fap. 18, 3). Nu era din oameni de neam. Cum ar fi putut fi când avea o astfel de meserie? Nu era nici dintr-o ţară vestită şi nici dintr-un popor vestit. Cu toate acestea, îndată ce se arăta, numai ce se ivea, tulbura pe cei potrivnici, răsturna totul. Ca un foc ce cade peste trestie şi paie, mistuia uneltirile demonilor şi pe toate le schimba după cum voia.

 De mirare nu este numai că a avut o atât de mare putere, deşi era un astfel de om, ci şi aceea că cei mai mulţi dintre învăţăceii săi erau oameni săraci, oameni din popor, neînvăţaţi, flămânzi, oameni fără vază, născuţi din oameni fără vază. Pe acestea le strigă şi apostolul Pa vel şi nu se ruşinează vorbind de sărăcia lor; dar, mai bine spus, nu se ruşinează nici când cerşeşte pentru ei: „Merg la Ierusalim, spune el, ca să slujesc sfinţilor” (Rom. 15, 25); şi: „Intru una din Sămbete (a Sâmbetelor)  fiecare din voi să pună la sine, strângând ce se va îndura; ca nu dacă voi veni, atunci să se facă strănsoarea” (I Cor. 16, 2). Că cea mai mare parte din învăţăceii lui erau oameni din popor o spune apostolul Pavel, scriind corintenilor: „Uitaţi-vă la chemarea voastră, că nu sunt mulţi înţelepţi după trup” (I Cor. 11, 26). Tot apostolul Pavel spune că nu sunt din oameni cu vază: „Nu sunt mulţi de bun neam” (I Cor. 1, 26). Şi nu numai că nu sunt de bun neam, ci chiar, din oameni tare de jos. Căci, spune apostolul Pavel, „Dumnezeu a ales pe cele slabe ale lumii şi pe cele ce nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt” (I Cor. 1,22-23).

Vrei să-mi spui că Pavel era iscusit la vorbire, deşi era om din popor şi neînvăţat? Nu! Pavel nici la cuvânt nu era iscusit. Şi asta o arată tot el prin cuvintele: „Şi eu am venit la voi ca să vestesc mărturia nu cu înălţimea cuvântului sau a înţelepciunii. Că nu am sJKotit a şti altceva între voi, decât numai pe lisus Hristos, şi pe Acesta răstignit. Iar cuvântul meu şi predica mea nu stau în cuvinte iscusite de înţelepciune” (I Cor. 2,1-2, 4). Dar ceea ce predica el era destul de puternic ca să convingă. Ascultă însă ce spune şi despre el: „Pentru că şi iudeii semne cer, iar elinii înţelepciunea caută; noi însă propovăduim pe Hristos cel răstignit, iudeilor sminteală, elinilor nebunie” (I Cor. 1, 22-23).

Vrei să-mi spui că s-a bucurat de tihnă şi linişte? Dar nici nu putea răsufla cândva din pricina primejdiilor! „Căci şi în slăbiciune, spune el, şi cu frică şi cu cutremur mare am fost la voi” (I Cor. 2, 3). Nu numai el, ci şi ucenicii îndurau aceleaşi suferinţe. „Aduceţi-vă aminte, spune el, de zilele de mai înainte, în care, fiind luminaţi, aţi îndurat multă luptă grea de suferinţe; pe de o parte, fiind privelişte de defăimare şi necazuri, pe de altă parte, fiind părtaşi celor ce sufereau aşa. Iar răpirea averilor voastre cu bucurie aţi primit-o” (Evr. 10, 32-34). Şi iarăşi, scriindu-le tesalonicenilor, spune: „Căci voi aţi suferit aceleaşi de la cei de un neam cu voi, ca şi aceia de la iudeii care şi pe Domnul L-au omorât şi pe profeţii lor, şi pe noi ne-au prigonit, şi lui Dumnezeu nu-Iplac, şi sunt împotriva tuturor oamenilor” (I Tes. 2,14-15J. Corintenilor, iarăşi scriindu-le, le spunea: „Că prisosesc Patimile lui Hristos în voi; şi după cum sunteţi părtaşi Patimilor, tot astfel şi mângâierii” (II Cor. 1, 5). Iar galatenilor: „Aţi pătimit atâtea în zadar? Dacă în adevăr a fost în zadar!” (Gal. 3,4).

Ce a făcut deci să biruie când propovăduitorul era un om din popor, un om sărac şi fără vază, când propovăduirea lui n-avea nimic ademenitor, ba, dimpotrivă, părea sminteală, când învăţăceii lui erau nişte oameni săraci, neputincioşi şi de nimic, când primejdiile erau unele după altele şi necontenite şi pentru dascăli, şi pentru învăţăcei, când, în sfârşit, Cel propovăduit a fost un răstignit? Nu este evident că e o putere dumnezeiască, o putere ce nu poate fi rostită prin cuvânt? Nimeni nu se va împotrivi. Asta poţi să o vezi şi din piedicile ce-au stat în calea acestei propovăduiri. Când vezi că tot ce a stat împotriva predicii: bogăţia, neamul cel bun, măreţia patriei, iscusinţa vorbirii, liniştea, toată slujirea la idoli, când vezi că totul se stinge, iar pe predicatori îi vezi biruind pe cei potrivnici, spune-mi, care e pricina? A fost la fel ca într-o bătălie în care împăratul, cu toate armatele, armele şi cu tot meşteşugul său de luptă, n-a putut învinge pe barbari, dar un om sărac, gol şi singur (David), fără suliţă şi fără haină, intrând în luptă, săvârşeşte ceea ce n-au fost în stare să săvârşească ceilalţi cu toate armele şi cu toată pregătirea lor.

Nu fi, aşadar, fără judecată! Judecă fiecare fapt şi închină-te puterii Celui Răstignit! Spune-mi, te rog, de ai vedea pe unul că ridică cetăţi, că le înconjoară cu şanţuri, că aduce pe ziduri maşini de război, că făureşte arme, că strânge oştire, că are bani cu nemiluita, dar, cu toate acestea, nu poate cuceri un oraş; iar pe un altul, că se aruncă în luptă cu trupul gol, că se slujeşte numai de mâinile lui şi că nu cucereşte numai un oraş sau două sau douăzeci, ci mii şi mii de oraşe cu locuitori cu tot, în iureşul lui de-a lungul lumii, spune-mi, te rog, puterea acestui om este o putere omenească?».

 Pentru a urma însă sfatului sfântului Ioan Gură de Aur, este necesar în primul rând să ne însuşim încredinţarea Bisericii, că fără Domnul nu putem face nimic, întrucât „Nimeni nu este bun, fără numai unul Dumnezeu” (Mc. 10, 17). Oamenii în general şi mai ales clericii pot fi doar receptori şi transmiţători ai bunătăţii Celui care este „Dumnezeul oricărei mângâieri”. Contribuţia noastră hotărâtoare rezidă în a şti să aflăm şi să primim această mângâiere dumnezeiască. O premisă deosebit de importantă şi absolut necesară pentru exercitarea lucrării preoţeşti o constituie cultivarea de către cleric a unei vieţi de rugăciune. Clericul care nu cunoaşte şi nu practică rugăciunea, va resimţi preoţia ca o povară, creând probleme Bisericii şi neputând răspunde deloc nevoilor oamenilor. El nu îi va putea întări pe oameni, întrucât el însuşi nu a primit putere de la Dumnezeu. Cei care căutăm şi primim ajutorul lui Dumnezeu nu putem să nu-i ajutăm la rândul nostru pe ceilalţi, întrucât natura ajutorului dumnezeiesc este de aşa fel încât cei care îl primesc nu pot să nu-i ajute pe ceilalţi. „Ca să putem şi noi mângâia pe cei ce sunt întru tot necazul, prin mângâierea cu care ne mângâiem noi de lu Dumnezeu” (II Cor. 1,4).

Clerul azi, o privire din interior, tentaţii, impasuri, maladii şi remedii, părintele Filotheos Faros

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here