Calea ascultării

Atunci Ilie i-a zis

0
139

Atunci Ilie i-a zis

Ilie a zis: „Nu te teme, ci du-te și fă așa cum ai zis; dar fă mai întâi de acolo o turtă pentru mine și adu-mi-o, iar pentru tine și pentru fiul tău vei face la urmă. (III Regi 17, 13)ascultare

Ce ciudată priveliște: adresându-se unei femei care suferea de foame, Proorocul Ilie îi spune dinainte ce trebuie să facă cu darul pe care avea să-l primească! Primul ei gest trebuia să fie cel de a da, nu cel de a lua. În primul rând, ea trebuia să se ostenească pentru altcineva – pentru proorocUl Ilie. Fă mai întâi pentru mine o turtă. Să nu ne mirăm, să nu vedem în aceste spuse egoism al prorocului față de nevoia altuia sau uitare de suferința lui.

Grija noastra trebuie sa fie lepadarea de sine

Dimpotrivă, ele sunt expresia unei înțelegeri cât se poate de fine a nevoilor omului. Atât în lumea materială, cât și în lumea duhovnicească, grija noastră de căpetenie trebuie să fie lepădarea de sine. Toate amărăciunile noastre vin din prea multă grijă pentru noi înșine. Concentrându-ne asupra propriilor noastre greutăți și necazuri nu primim ușurarea dorită., Dar dacă ne dedicăm celorlalți, străduindu-ne să le facem  mai ușoară povara, ușurăm și povara noastră. Ajutându-i pe ceilalți în neputințele lor, aflăm vindecare și pentru boala noastră. Întotdeauna, în orice împrejurări, se cuvine să ținem minte că rănile altora sunt la fel de dureroase ca și ale noastre. Că norii negri care plutesc deasupra noastră aruncă aceeași umbră și asupra celor din preajma noastră. Că frații noștri au tot atâta nevoie ca și noi de ușurare, de încurajare, de mângâiere și de iubire.

Însăși durerea noastră ne aduce un mare dar: darul compasiunii

Să împărtășim acest dar și altora, să-l cheltuim cu dărnicie: prin aceasta, puterea noastră duhovnicească nu va face decât să crească. Să uităm de noi înșine și, întorcându-ne după aceea în cămara noastră duhovnicească.  O vom găsi scăldată într-o lumină nouă: lumina Duhului Domnului, lumina iubirii dumnezeiești.

Poate că nu-i va fi ușor proorocului Ilie- om puternic, care nu depindea de nimeni. Să ceară pâine de la sărmana văduvă. Nici ei nu-i va fi fost ușor să-și uite necazul și să slujească altuia. Insă amândoi se supuneau voinței lui Dumnezeu și aceasta le-a adus amândurora un mare bine. Prin smeritul și ascultătorul prooroc Ilie s-a săvârșit o minune mare. Iar femeia sărmană, lipsită de apărare, a văzut în această minune dragostea și grija pe care i le poartă Dumnezeu Însuși. Așa se întâmplă întotdeauna când un suflet ce pare lipsit de sprijin merge pe calea ascultării.

„Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu” – Ed. Cartea Ortodoxă

Jurnal Spiritual

V-ar mai putea interesa şi aceste articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here