După cum spunea Sfântul Augustin, “lumea este o carte, iar cei care nu călătoresc nu pot citi decât o pagina din ea”. Acesta este unul dintre motivele pentru care omul alege să-și petreacă timpul liber, făcând uneori înconjurul lumii.
România este o țară bogată, plină de locuri frumoase și peisaje mirifice, motiv pentru care cei mai mulți dintre noi aleg să o străbată în lung și în lat. Vă invităm în cele ce urmează să vă lăsați captivați de frumusețea naturii și de unul dintre locurile în care esteticul se îmbină cu aspecte din istorie, cultură sau artă.
Așadar, astăzi vom așterne în următoarele rânduri o descriere a unui ansamblu monastic fortificat, bine conservat și biserica sa, ce a fost ridicat la mijlocul secolului al XVII-lea, și anume Mănăstirea Gura Motrului, considerată de specialiști a fi cea mai veche din Oltenia.
Situată în satul Gura Motrului, comuna Butoiești, din județul Mehedinți, ținutul Mănăstirii Gura Motrului este descris a fi așezat la confluența Motrului cu Jiul, la poalele dealurilor înalte, ce mărginesc cele două râuri.
Acest loc și biserica sunt străjuite de o clopotniță cu ziduri roase de vânt și ploi, dar și câțiva brazi falnici ce apără intrarea asemenea unor gărzi.
Tradiţia ne informează că la sfârşitul secolului al XIV-lea, Sfântul Nicodim a ridicat aici un schit de lemn în jurul căruia a sădit viţă-de-vie.
La intrarea în biserică, se află sculptate în piatră următoarele cuvinte: „această Sfântă şi Dumnezeiască Mănăstire de la Motru al cărei hram se prăznuieşte prepodobna (cuvioasa – n.r.) Parascheva, din temelia ei este zidită de Jupân Preda Brâncoveanu Vel-Vornic, la anul de la zidirea lumii 7161 (1653) care – de la aceea vreme până acum – stătu nezugrăvită, iar după aceea, luminatul şi înălţatul Ion Constantin Brâncoveanul Basarab Voievod, nepotul lui de fecior, într-al şaptesprezecelea anu al Domniei Sale, o au zugrăvit şi o au înfrumuseţat, cum se vede la leatul 7213 (1705), săvârşind-o în bună pomenire şi slavă vecinică. Luna septembrie la 20“.
Tot tradiția ne relatează că mănăstirea a fost fondată inițial de Cuviosul Nicodim, la sfârșitul secolului XIV. Cuviosul Nicodim a ridicat aici un schit de lemn, constituit dintr-o mică biserica și câteva chilii, și a sădit în jurul schitului viță de vie. Până astăzi bătrânii din zonă vorbesc de „Via Sfântului” aflată cândva pe dealurile din sudul mănăstirii. Tot la sud de mănăstire, la aproximativ 2 km, se află între dealuri „Izvorul Sfântului Nicodim” sau „Fântâna cu leacu” de unde credincioșii iau apă tămăduitoare de boli.
Potrivit http://ww.wikipedia.org, a doua ctitorie, conform unui document de arhiva datat 13 ianuarie 1519, păstrat de la Voievodul Neagoe Basarab, și prin care se spune că Logofătul Harvat este ctitorul primului așezământ atestat documentar, ridicat la Gura Motrului.
Potrivit aceleași surse, există și o a treia ctitorie făcută de către domnitorul țării Matei Basarab, care a refăcut din temelii mănăstirea între anii 1642-1643. Această participare a domnitorului este indicată de Patriarhul Constantinopolului, Partenie, care arată că în anii 1640 Matei Basarab a ridicat mănăstirea din temelii, aceasta fiind veche și deteriorată.
Martorul trecereii efemere a timpului
Considerat cea mai veche mănăstire din Oltenia, locașul de închinăciune a fost martorul numeroaselor evenimente.
Potrivit http://www.craiovaculturala.ro, ușile masive din lemn îmbrăcate în fier, ce stau astăzi ancorate de zidul gros, căci altele noi le-au luat locul, mai păstrează urmele gloanțelor din perioadele de restriște; se pare că în mănăstirea Gura Motrului, înconjurată de un zid ca o cetate, se baricadaseră boierii greci la 1821, de frica lui Tudor Vladimirescu; pandurul își făcuse în timpul nopții o redută în partea de apus a bisericii, spre a se apăra de gloanțele ce veneau de la cei închiși înăuntru și cu care s-a luptat câteva zile.
Reper cultural
O adevărată vatră culturală a fost Mănăstirea Gura Motrului de-a lungul timpului. De pildă, un document datat 28 ianuarie 1627 atestă o activitate cărturărească deosebită, datorată lui „Dimitrie, dascăl la Motru“.
Conform http://www.gds.ro, în anul 1836, egumenul Eufrosin Poteca a înfiinţat în această mănăstire prima şcoală sătească din județul Mehedinţi, cu 32 de elevi. Această şcoală era una din cele zece care funcţionau în Ţara Românească, în anul 1838, sub egida Eforiei Şcolilor.
Școala primară, ce funcționa în casa stareței și cea elementară, de meserii își desfășurau aici activitatea, începând cu anul 1928. Dar, din păcate, pagubele produse de cutremurul din 1940 au dus la desființarea acestora în anul 1942.
Sursele istorice informează că în 1943, s-a redeschis, ca o mănăstire de călugărițe, care au pus umărul la restaurarea locului: au ridicat chiliile și fântâna din curte.
Apoi, începând cu anul 1990, mănăstirea îşi reia activitatea inițială, cea de mănăstire de călugări.
În prezent, Mănăstirea Gura Motrului este lăcașul în care enoriașii și credincioșii poposesc mereu pentru o oază de liniște și pace sufletească. Alături de Vodița, se află pe lista celor mai vechi așezăminte din județul Mehedinți.
Alexandra Gîrbea
Jurnal Spiritual
V-ar mai putea interesa şi aceste articole
