Ca să-l rabzi pe celălalt trebuie să-l iubești

0
169

rabdare– Gheronda, cum se dobândește răbdarea?

– Răbdarea are ca temelie dragostea. ”Dragostea pe toate le rabdă”, spune Apostolul. Ca să-l rabzi pe celălalt, trebuie să-l iubești, să te doară pentru el. Dacă nu te doare pentru el, îl simți ca o povară.

– Gheronda, să vorbesc despre o greutate pe care o întâmpin sau să tac?

– Dacă nu vorbești despre greutatea ta din dragoste, pentru a nu-i îngreuia pe ceilalți, îți vei păstra pacea lăuntrică. Această greutate îți va aduce binecuvântarea lui Dumnezeu. Mai bine să te împovărezi tu, decât să fie împovărat celălalt din pricina ta. Odată m-am întors seara târziu de la procesiunea de la Mănăstirea Cutlumuș. Eram foarte obosit și aveam niște dureri puternice, pentru că aveam probleme cu mijlocul. Când am ajuns la Colibă, am văzut că mă aștepta afară un bătrânel de optzecișicinci ani, care voia să rămână peste noapte la Colibă. Își lăsase valiza puțin mai departe, fiindcă nu putea să o ridice. După ce i-am explicat că nu putea să înnopteze, i-am luat valiza pe umăr și l-am dus la casa de oaspeți, aflată la o distanță de o jumătate de oră de urcat. I-am dat și 500 de drahme de cheltuială. Am răbdat puțin, dar apoi am simțit odihnă pentru că și celălalt își găsise odihna.

– Gheronda, când cineva de lângă mine, cu care lucrez, este agitat, îl compătimesc și am răbdare cu el. Această purtare are în ea dragoste?

– Și de unde știi că nu ești tu pricina pentru care ea este agitată și că nu te rabdă ea pe tine? Dacă tu crezi că ești într-o stare duhovnicească mai bună și că o rabzi pe ea, atunci trebuie să te compătimești pe tine însuți. Când există dragoste adevărată și răbdare, atunci îl îndreptățești pe celălalt și te acuzi doar pe tine însăți. ”Dumnezeul meu, eu sunt vinovată! Nu mă lua în seamă pe mine! Aruncă-mă la o parte și ajută-l pe celălalt!”. Aceasta este atitudinea corectă, cea plină de smerenie, și în urma căreia omul primește din belșug Harul lui Dumnezeu. Mă voi ruga să devii duhovnicește ca un pui de leu, ca leii de bronz, care sprijină cu spinarea lor sfeșnicele bisericii și care nici nu se tulbură, nici nu aud, nici nu vorbesc, ci ridică greutatea pe spinarea lor. Amin.

”Patimi și virtuți; Cuvinte duhovnicești”, Cuviosul Paisie Aghioritul

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here